Pentru ce pleaca oamenii din Bisericile istorice

[Eugen7]

În prealabil postat de Doriana

Aceste invataturi minunate sunt raspunsul la intrebarile pe care crestinii si le-au pus timp de sute de ani, sunt esenta unei ample gandiri teologice, insa, din pacate, pentru multi dintre noi, ca oameni simpli, sunt de neinteles datorita limbajului prea greu. De aceea te-as ruga sa dezvolti putin, in termeni mai accesibili, ideea de "eliminare a mortii duhovnicesti ce implica lucrarea virtutii". Cum reuseste omul, la modul practic, sa lucreze virtutea, cand stim bine ca suntem neputinciosi si oricat am incerca sa facem bine, tot rau ne iese sau facem rau pe alta parte?

Parintii filocalici spun ca intai este nevoie de smerenie si pocaita sincera. Omul trebuie sa fie constient ca este facut din pamant (tarana, materie) si doar prin harul lui Dumnezeu fiinteaza (vietuieste biologic si duhovniceste). "Luave-i duhul lor si in tarana se vor intoarce" (Psalmi). Astfel sunt invinse doua din cele mai puternice duhuri necurate (demonice): slava desarta si mandria (care ambele conduc la nebunie).

Apoi omul trebuie sa aiba o relatie autentica cu Iisus Hristos si cu harul lui Dumnezeu in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine, caci Hristos Iisus spune "fara Mine nu puteti face nimic".

Urmeaza apoi paza mintii (gandurilor)... filocalia descrie inechivoc razboiul cu duhurile necurate (lacomie, desfranare, iubirea de arginti, manie, intristare, deprimare, trandavie, sava desarta, mandrie). Acest razboi nu poate fi castigat fara ajutorul harului lui Dumnezeu, insa cel ce il castiga "va sta pe tron cu Hristos" (Apocalipsa 3), adica va fi numit fiu al lui Dumnezeu prin har, adoptie... va fi indumnezeit intru Hristos Iisus.

În prealabil postat de Doriana

Cum ne mantuim, mai precis? Pe pasi si la modul practic? Caci cred ca aceasta era de fapt intrebarea la care Annyta cauta raspuns.

Hristos Iisus ne mantuieste in dar. Noi doar putem accepta sau respinge darul mantuirii. ("Nu voi M-ati ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi")

Dobandirea Duhului Sfant inseamna mantuirea (dupa cum afirma inechivoc Sfantul Serafim de Sarov). "Cu atat mai mult Tatal vostru cel din cer v-a da Duh Sfant celor care il cer de la EL" (Luca)
Dupa cum am precizat in postarile anterioare mantuirea este un proces continuu pe toata durata vietii omului: "cu frica si cutremur lucrati mantuirea voastara" cu harul lui Dumnezeu intru Hristos Iisus.

Ceea ce trebuie sa faca omul este sa il lase pe Hristos Iisus sa traiasca in el("nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" Galateni). Astfel lupta omului trabuie data numai si numai in acest sens al pocaintei, al vietuirii intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica. Viata duhovniceasca autentica a omului incepe cu nasterea intru Hristos Iisus prin Taina Sfantului Botez si culmineaza cu impartasirea cu adevarat trupul si adevarat sangele Domnului Iisus Hristos in Taina Sfintei Euharistii.

De ce este o lupta? Este o lupta cumplita cu 2 dusmani foarte puternici (care se impotrivesc hristificarii omului caci aceasta inseamna faptul ca Hristos Iisus locuieste in persoana umana si ca omul conclucreaza cu harul lui Dumnezeu):
a) poftele senzoriale (caci omul considera ca binele este placerea senzoriala iar raul este durerea senzoriala)
b) duhurile necurate (demonii).
Lupta aceasta duhovniceasca nu o poate castiga omul singur, fara harul lui Dumnezeu. Binele este viata adevarata: Hristos Iisus, iar radul este moartea duhovniceasca care implica lucrarea patimilor si pacatelor.
Demonii din invidie vor sa traga si pe om in moartea duhovniceasca definitiva.

Omul are in el o energie (lucrare, potential) umana fireasca (trupeasca si sufleteasca). Omul (ca si ingerii) nu poate sta fara sa lucreze, fara sa isi foloseasca energia fie in conlucrarea cu harul lui Dumnezeu care are ca roade firesti virtutile, fie in conlucrare cu duhurile diavolesti si/sau cu poftele senzoriale care are ca roade firesti: patimile si pacatele... care incet incet definitiveaza moartea duhovniceasca (exemplul demonilor morti duhovniceste este elocvent. Demonii nu mai pot primi lumina harului Dumnezeiesc caci "timpul", perioada lor de pocainta a luat sfarsit in momentul mortii lui Hristos pe cruce. In momentul cand Hristos Iisus a inviat din morti biruinta oamenilor a fost definitiva si irevocabila. Demonii s-au osandit pe ei insisi defintiv si irevocabil la moartea duhovniceasca, iar punerea in aplicare a alegerii lor va fi la a doua venire a Domnului Iisus Hristos. Pana atunci ei mai au libertatea, ingaduinta sa amageasca pe oameni... insa nu au putere asupra oamenilor decat atat cat oamenii le ingaduie prin lucrarea patimilor si pacatelor. Demonii fug cu mare teama de sfintii lui Hristos Iisus care conclucreaza cu harul Duhului Sfant, caci in Sfinti locuieste Iisus Hristos si EL este "lumina care lumineaza si intunericul nu a cuprins-o" si Cel ce a biruit moartea, demonii si pacatul...)

Pentru mai multe detalii recomand studiul filocaliei.

Doamne ajuta. Har si pace.