Foamea si setea dupa Dumnezeu

[florin.oltean75]

În prealabil postat de georgeval

Se spune in pilda fiului risipitor ca s-a facut foamete in tara aceea indepartata. Pentru scriitorii filocalici - interpretarea se refera la foamea si setea spirituala. Aceastea nu pot fi potolite prin patimi. Din nefericire prin patimi omul cauta sa potoleasca setea dupa infinit, dar este o directie gresita.

Patima este atractia spre ceea ce nu este Dumnezeu.

Virtutea este atractia spre ceea ce este Dumnezeu.


Foamea se potoleste doar atunci cand ne impartasim tot timpul de Dumnezeu.

• Cand ochii iL vad pe Dumnezeu in tot ceasul si vremea - prin toate formele -, ne impartasim de Dumnezeu prin vedere, direct in inima.

• Cand iL gustam pe Dumnezeu prin ceea ce mancam sau bem - ne impartasim de Dumnezeu prin simtul gustativ, in adancul inimii.

• Cand iL auzim pe Dumnezeu in toate sunetele, ne impartasim de Dumnezeu prin auz, in adancul inimii.

• Cand iL simtim pe Dumnezeu in orice atingere, ne impartasim de Dumnezeu prin simtul tactil in adancul inimii.

• Cand simtim mireasma Lui Dumnezeu in orice aspect al realitatii, ne impartasim de Dumnezeu prin olfactie, in adancul inimii.

• Cand IL vedem pe Dumnezeu dincolo de orice impresie a simturilor, ne impartasim de Dumnezeu prin intelepciune.