de ce a fost inventat divortul?

[apophis]

În prealabil postat de Lucian008

"Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte." Matei 5,32

Da bine, ala care a scris tampenia aia era destul de dus. Deci o femeie parasita de barbat e condamnata la singuratate?

Uite din cauza asta ajung sa fiu pornit impotriva religiei si a bibliei, din cauza unor asa tampenii de citate pe care le gasesti pe acolo.

[RalucaG]

Cu certitudine n-o sa-ti fie extrem de usor dar si mai sigur e ca nu se termina viata dupa o despartire. Ia exemplu de la barbati, ei nu spun ca sunt singuri, spun ca sunt liberi!
Nu iti bate joc de timpul tau, nu faci decat sa agonizezi aiurea gandindu-te unde ai gresit, de ce nu te-a lasat sa repari nu stiu ce. Face it: s-a PLICTISIT si a gasit pe ALTCINEVA, si singura problema in treaba asta este ca nu poate avea pachetul complet, cu ce ii oferi tu practic si cu ce a gasit la ailalta.
Poti sa incerci terapie de cuplu, de ce nu, dar... vine si el, jumatatea cuplului adica?

[apophis]

În prealabil postat de Lucian008

"Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte." Matei 5,32

Lasa-l pe Matei, aia traiau in alte vremuri. In ziua de azi tu o sfatuiesti, indirect, sa-si manance nervii cu unu care nu mai e intereast de ea, sau sa stea singura de frica legii lui Matei.


DianaRoxana, daca nu merge si te trateaza ca pe nimic, da-i cu flit si vezi-ti de viata mai departe.

[stefan florin]

În prealabil postat de Lucian008

"Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia, în afara pricinii de desfrânare, o face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte." Matei 5,32

corect...numai ca din mesajul doamnei sotul DEJA are o amanta, deci a cazut in desfranare. Are tot dreptul, din punct de vedere biblic, sa divorteze...asta in cazul ca doreste acest lucru.
PS: tu amice ai trai alaturi de o femeie care NU te mai iubeste chiar daca nu te-a inselat cu altcineva, sa va certati zilnic, practic sa nu m-ai ai liniste in casa? Stiu, o sa zici ca rugaciunea ajuta. Numai ca Dumnezeu ajuta pe cel ce VREA sa primesca ajutorul sau. Daca sotia NU vrea, nici Dumnezeu Nu v-a ajuta pentru ca el NU ajuta cu forta respectand liberul arbitru. Asa ca degeaba se roaga omul...pentru cel ce NU doreste impacarea

În prealabil postat de DianaRoxana

Abia m-am inscris pe forum si de cateva zile citesc multitudinea de subiecte si postari si nu mai satur. Daca stiam de existenta acestui forum poate ca acum nu eram asa de trista de lucrurile care mi se intampla. Am vazut ca foarte multe persoane de pe forum ofera sfaturi pertinente la problemele expuse si isi ofera ajutorul celor care au nevoie. De aceea am indraznit sa scriu si sa va cer un un sprijin sufletesc.
De cateva luni de zile (mai precis de la Sfintele sarbatori de Paste) traiesc un adevarat cosmar. Pe neasteptate sotul meu mi-a marturisit intr-o seara ca el nu mai este fericit, ca nu se simte implinit si nu mai stie ce simte in legatura cu noi doi. Nu a fost chiar asa de grav sa aud asta pt ca de fiecare data cand a aparut o problema am luat atitudinea omului care lupta pt casnicie si incearca sa gaseasca o solutie. Aceasta pana am aflat ca de fapt intre sotul meu si o alta persoana se infiripa treptat o poveste de iubire si ca el nu vrea sa mai acorde nici o sansa relatiei noastre. Nu au contat la crimile si rugamintile mele, pur si simplu mi-a calcat sufletul in picioare de fiecare data cand a avut ocazia. Dupa stari ingrozitoare si nopti nedormite am ajuns la un preot care m-a indemnat sa ma rog, sa am incredere si poate lucrurile se vor rezolva. L-am ascultat, iar de atunci sotul meu e intr-o continua deriva.... ba ma iubeste, ba nu stie daca ma iubeste, ba vrea sa fim impreuna si sa ne dam o sansa, ba vrea sa contruiasca o relatie cu cealalta persoana. E groaznica incertitudinea asta mai ales ca tot ceea ce mi se intampla imi afecteaza increderea in ceea ce vrea Dumnezeu pt mine.
Am crezut ca atata timp cat te casatoresti la biserica relatia este binecuvantata de Dumnezeu si are grija de ea mai ales daca ii ceri din tot sufletul lucrul acesta. Pe de alta parte, in biblie scrie ca ~cereti si vi se va da....~ (nu stiu chiar tot citatul) si ceri, si insisti din tot sufletul si la final ti se spune ca poate Dumnezeu nu considera ca ai nevoie de lucrul pe care il ceri si vrea altceva. Nu pot sa imi inchipui ca Dumnezeu ar vrea sa se destrame o casnicie pe care El a binecuvantat-o. Si continui sa ma rog si plang si plang..... si am senzatia ca nu ma aude nimeni. Nu am facut decat sa imi iubesc sotul din adancul sufletului si faptul ca m-am casatorit chiar a fost o contopire.... se spune ca la casatorie cei doi oameni devin unul. Iar acum, in prag de divort, simt ca sufletul mi se rupe in doua, ca si cum ar taia cineva o bucata din mine. De ce? Intotdeauna mi-am dorit sa am in viata pe cineva alaturi de mine dar, trebuie sa ma simt vinovata pt asta? De ce ar vrea Dumnezeu sa am parte de singuratate cand nu am facut altceva decat sa iubesc cat am putut de mult? Probabil ca din cauza pacatelor pt ca stiu ca sunt pacatoasa dar.... Incerc sa ma gandesc ca stie Dumnezeu ce e mai bine dar e din ce in ce mai greu sa cred asta. Si simt ca ma pedepseste si ca nu merit mai mult decat suferinta si uneori l-am rugat sa nu ma mai lase sa traiesc daca sunt asa de nevrednica... poate alti oameni ar avea mai mare folos din zilele care mi-au fost date mie sa le traiesc. Cum pot sa fac fata la toate lucrurile astea si cum pot sa il simt aproape pe Dumnezeu, ca am atata nevoie de El? Nu am uitat niciodata de El dar e drept ca am avut urcusuri si coborasuri.... ca toti oamenii de altfel. Nu pot sa exprim in atat de putine cuvinte toata suferinta mea si toate "de ce"-urile care imi trec prin minte dar sper ca ati inteles esentialul si poate ma puteti ajuta cu un sfat.
Doamne ajuta.

Avind o experienta mai bogata decat mi-am dorit cu astfel de situatii (am trecut si eu prin ele, in forme asemanatoare, au trecut si cunoscuti de-ai mei, au trecut si trec si clientii mei din consiliere), tin sa va spun doar doua lucruri:
1) Nesfarsite sunt caile prin care Domnul ne ajuta sa tinem mult mai strans gandul si inima la El. Prin necazuri ca acesta am trecut si eu, iar pentru aceasta Ii multumesc lui Dumnezeu. De ce? Chit ca sotia mea nu a infiripat o relatie cu altcineva (nu stiu cum as fi reactionat la asta), dar distantarea ei fata de mine m-a facut sa caut / sa accept cand a fost impusa - singuratatea. Si acolo, in solitutidinea mea, cu ajutorul lui Dumnezeu mi-am privit mai curajos si cu oarecare onestitate lipsurile, carentele, neimplinirile dinlauntrul meu. Deh, n-a fost prea magulitor sa constientizez ca pluteam de mult pe salteaua cu iluzii, in sensul ca ma lenevisem si nu mai eram deloc cel de care se indragostise sotia mea. Am constientizat treptat cat de mult aveam de lucru cu mine insumi si cat de firesc era ca sotia mea sa dea semne clare de dificultate in relatia noastra. Asadar, un dus rece cu efecte de autocunoastere in zonele de orbire (caci noi punem mana la ochi cand e vorba sa ne vedem lipsurile si insusirile nu tocmai magulitoare pentru stima de sine...).
2) Un preot duhovnic e de absolut folos. Eventual un consilier psi (pt. dvs., nu pentru sot!). In rest rabdare, gandul la darurile nesfarsite ale vietii date de Dumnezeu si o viata activa, in care straduiti-va sa fiti de folos celor necajiti. Veti vedea cat de bine o sa treceti peste impasul acesta. Daca intre timp sotul isi va reconsidera pozitia... veti vedea atunci ce e de facut. Deocamdata concentrati-va pe lucrul cu sine si pe dialogul cu Bunul nostru Parinte. Domnul sa va ocroteasca si sa va lumineze in toate!

[Tomita]

Sincer, in locul tau nu as fi putut sa-l iert (poate sunt prea orgolioasa sau geloasa)…daca era doar o “scapare de moment”, intr-un anumit context poate (dar asta cu greu) dar sa stii ca te inseala si iti si spune...si daca va impacati si peste alti cativa ani are alte tentatii?.. nu stiu cum mai poti avea incredere in el....e clar ca nu stie sa te iubeasca...o iubire adevarata implica sacrificiu si in primul rand sa te gandesti la celalalt....nu sa ezit unde imi e mai bine.
Divortul te poate ridica pe plan duhovnicesc atunci cand partenerul te trage “in jos” si cand esti indreptatit sa divortezi. Si iertarea este o solutie daca este dorinta celuilalt (nu pare a fi cazul tau).

[Yasmina]

În prealabil postat de Tomita

Sincer, in locul tau nu as fi putut sa-l iert (poate sunt prea orgolioasa sau geloasa)…daca era doar o “scapare de moment”, intr-un anumit context poate (dar asta cu greu) dar sa stii ca te inseala si iti si spune...si daca va impacati si peste alti cativa ani are alte tentatii?.. nu stiu cum mai poti avea incredere in el....e clar ca nu stie sa te iubeasca...o iubire adevarata implica sacrificiu si in primul rand sa te gandesti la celalalt....nu sa ezit unde imi e mai bine.
Divortul te poate ridica pe plan duhovnicesc atunci cand partenerul te trage “in jos” si cand esti indreptatit sa divortezi. Si iertarea este o solutie daca este dorinta celuilalt (nu pare a fi cazul tau).

Ti-ai pus macar o data intrebarea ce ai fi dorit sa se intample cu tine,daca ai fi fost pusa in situatia lui?
Sa zicem,ca ti-ai pierdut mintile pt o zi sau o ora si ti-ai inselat sotul,la o petrecere de serviciu...poate ca scaparea nu ar fi avut atata importanta in relatie daca cineva nu va vedea si va poza atunci,apoi ar fi facut public descoperirea ajungand si la urechile familiilor voastre...

Ce ti-ai fi dorit atunci?
Presupun ca primul lucru pe care l-ai dori de la sotul tau ar fi SA TE IERTE!
Acum ,sa aplicam asta si celorlalti cu care intram in contact,adica sa-i tratam asa cum am vrea sa fim tratati!

Imi pare bine ca ai prevazut iertarea ca si o solutie,deoarece este intr-adevar una ,din pacate se apeleaza la ea mai rar in vremurile noastre moderne dar totusi nu a disparut cu desavarsire :)

[Tomita]

În prealabil postat de Yasmina

Ti-ai pus macar o data intrebarea ce ai fi dorit sa se intample cu tine,daca ai fi fost pusa in situatia lui?
Sa zicem,ca ti-ai pierdut mintile pt o zi sau o ora si ti-ai inselat sotul,la o petrecere de serviciu...poate ca scaparea nu ar fi avut atata importanta in relatie daca cineva nu va vedea si va poza atunci,apoi ar fi facut public descoperirea ajungand si la urechile familiilor voastre...

Ce ti-ai fi dorit atunci?
Presupun ca primul lucru pe care l-ai dori de la sotul tau ar fi SA TE IERTE!
Acum ,sa aplicam asta si celorlalti cu care intram in contact,adica sa-i tratam asa cum am vrea sa fim tratati!

Imi pare bine ca ai prevazut iertarea ca si o solutie,deoarece este intr-adevar una ,din pacate se apeleaza la ea mai rar in vremurile noastre moderne dar totusi nu a disparut cu desavarsire :)

Referirea la pierdut mintile pentru o zi sao o ora corespunde "scaparii de moment" intr-un anumit context (situatie precizata de mine), care am precizat poate fi o exceptie..adica este posibil sa iert...depinde de context si daca el isi doreste ca relatia sa mearga (si precizez o singura data).
Situatia prezentata de DianaRoxana este diferita si sincer nu cred ca o iubeste..vrea doar sa nu o faca sa sufere atunci cand se despart, atfel ar fi luptat pentru relatie.
Si eu tratez asa cum vreau sa fiu tratata (cu respect si multa, multa dragoste)...asta nu inseamna ca poate sa ma insele sotul "nestiind pe cine iubeste" (daca nu stii pe cine iubesti atunci nu iubesti).

[Demetrius]

În prealabil postat de Tomita

..adica este posibil sa iert... (si precizez o singura data)...

21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.(Mt18,21-22)

[apophis]

Bine prietene Demetrius, inteleptul. Atunci daca iti doresc o sotie cat un tanc rusesc, de cele mai multe ori suparata, care te pune la treaba de dimineata pana seara si daca nu faci ce-ti spune iti arde vreo 2 sau 3 scatoalce, ar fi misto ?

Daca iti face asa zi de zi, o fi bine? Ce sa faci frate , asa a zis Iisus, stai si inghiti.