GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

Pelerinule, te rog sa imi permiti o intrebare, implicit si o propunere: deoarece ai prezentat un material foarte bogat, exceptional, dens etc., ma intrebam daca nu ar fi potrivit sa facem si o scurta pauza de lectura, realizind in schimb:
- punere de intrebari / avansare de opinii
- comentarii (dezvoltari, adaugiri, reformulari)
- trimiteri, de catre cititorii care detin cunostinte suplimentare, la lucrari conexe

Spun asta deoarece, eu unul, incep sa simt ca se aduna parca prea mult material...:)
Nu mai pot tine pasul, marturisesc!

Imi cer iertare daca am intervenit inoportun. Fiind interesat de continutul topicului, ma gandesc cum sa-i sporim folosul, de aceea am intervenit. Dar daca sunt motive intemeiate pentru a expune mai departe, atunci imi cer iarasi iertare, pentru reactia eventual grabita.

Felicitari pentru selectii, Pelerinule! Dumnezeu sa te rasplateasca pentru munca si generozitatea ta!

[iustin10]

Si eu am o propunere
Sa nu mai folosesti texte 'despre' gandirea patristica ,ci chiar texte 'din' gandirea patristica.
Caci frumusetea lor,ar putea fi un liant

Fratilor excelente observatii si va multumesc.Dar intrucat subsemnatul pleaca in concediu si apoi cu treaba prin lumea larga,cat va hotari Dumnezeu,sunt mici sanse ca eu sa fiu cel care va putea sa puna in practica propunerile voastre.Prin urmare las acesta frumoasa(sper eu)sarcina oricui doreste sa o faca,cum crede el de cuviinta,acest topic nefiind proprietatea mea personala ci un loc unde fiecare poate aduce cate ceva,dupa dorinta si putiinta.Daca cumva,undeva in viitor,voi mai putea si eu sa ajut cu ceva sa fiti siguri ca o voi face.Sa ne auzim cu bine.Dumnezeu sa ne lumineze calea tuturor!+

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Fratilor excelente observatii si va multumesc.Dar intrucat subsemnatul pleaca in concediu si apoi cu treaba prin lumea larga,cat va hotari Dumnezeu,sunt mici sanse ca eu sa fiu cel care va putea sa puna in practica propunerile voastre.Prin urmare las acesta frumoasa(sper eu)sarcina oricui doreste sa o faca,cum crede el de cuviinta,acest topic nefiind proprietatea mea personala ci un loc unde fiecare poate aduce cate ceva,dupa dorinta si putiinta.Daca cumva,undeva in viitor,voi mai putea si eu sa ajut cu ceva sa fiti siguri ca o voi face.Sa ne auzim cu bine.Dumnezeu sa ne lumineze calea tuturor!+

Na,acum ce facem? Ca atata l-am criticat saracul ,si acu pelerinul a plecat la drum.
Chiar daca erau greoaie selectiile sale, era totusi printre putinele topicuri ramase care sa aiba o legatura cu forumul asta,macar prin subiect.
E oare aceasta o iluzie,de a vorbi despre ceea ce citim,si ne impresioneaza?
Oare cele citite sunt menite sa ramina in sufletul nostru,si e greu sa le comunicam cu altii?
De ce e asa usor sa ne placa gandirea si viata sfintilor, si asa greu sa vorbim 2 cuvinte despre asta ? Sunt sigur ca multi au citit din sfintii parinti ,ca daca nici operle sfintilor parinti nu ne intereseaza ,atunci de ce ne mai numim ortodoxi. Dar e f grea comunicarea , si ma intreb daca ea este o neputinta a noastra ,o slaba pregatire,sau chiar nu isi are rost?

În prealabil postat de iustin10

Oare cele citite sunt menite sa ramina in sufletul nostru,si e greu sa le comunicam cu altii?
De ce e asa usor sa ne placa gandirea si viata sfintilor, si asa greu sa vorbim 2 cuvinte despre asta ? Sunt sigur ca multi au citit din sfintii parinti ,ca daca nici operle sfintilor parinti nu ne intereseaza ,atunci de ce ne mai numim ortodoxi. Dar e f grea comunicarea , si ma intreb daca ea este o neputinta a noastra ,o slaba pregatire,sau chiar nu isi are rost?

În ceea ce mă priveşte, nu excelez în domeniul comunicării, iar lucrul acesta îl văd ca pe o neputinţă sau ca pe o slabă pregătire. Comunicarea are însă rosturi importante, cred eu, căci altfel cum a putea să ne cunoaştem, să ne ajutăm şi să ajungem să ne iubim?

Cred că învăţăturile sfinţilor părinţi pot fi comunicate cel mai bine prin comportamentul nostru, în măsura în care ni le-am însuşit. De asemenea un citat potrivit la momentul potrivit şi la problema potrivită îl văd binevenit.

Comunicarea presupune însă două sau mai multe părţi, este nevoie şi de un receptor cât de cât interesat, sau pur şi simplu pe aceeaşi lungime de undă. Este bine dacă cele citite rămân în sufletul nostru şi nu se uită, pentru că le putem împărtăşi ori de câte ori găsim ocazia potrivită. Este bine, de asemenea, aşa cum spuneam, să ne ajustăm însăşi viaţa noastră în urma sfaturilor sfinţilor părinţi.

Majoritatea oamenilor, arata studiile comportamentului si invatarii, nu trec direct de la lectura la comportament... Nu e omul asa de simplu!
Dimpotriva, unii citesc mii si mii de pagini pe o tema dar comportamentul ramane neastins. Valabil in orice domeniu, nu doar in teologie.
Si atunci, oamenii au creat o tehnologie a invatarii, pana la cele mai adinci, subtile, fine resurse ale fiintei.
Sunt mai multe trepte succesive: citire, analiza-cugetare-problematizare-observare etc. Toate astea sunt doar momentul de intrare, de receptare.
Apoi convorbiri, testari de ipoteze etc.
Apoi experimente practice, pe portii mici.
Apoi feedback de la practica, opinii, critici, indemnuri, sprijin etc.
Apoi iarasi practica, pe portii mici, treptat.
Si asa mai departe.

Am punctat doar, foarte pe scurt si nici macar sistematic, cum stau de fapt lucrurile in realitate (nu in fanteziile si dorintele noastre copilaresti).

In concluzie, comunicarea intre semeni este o conditie (veriga) de mare importanta pentru modificarea comportamentului. Cei ce au trait in pustie sau ganditorii tacuti si foarte reflexivi, nu au fost dintru inceput asa. Ar fi negat si incalcat legile dumnezeiesti ale dezvoltarii fiintei si ar fi esuat in nebunie sau pur si simplu ajungeau intr-un punct mort. Nu, nu asa au facut la inceput. Gasim in vietile sfintilor ca ei au avut o cateheza, o educatie bogata, ca au trait in obsti impreuna cu fratii, ca au desfasurat impreuna activitati formative etc. Nu erau autisti, nu le pica Duhul in cap asa dintr-odata, hodoronc-tronc.
De ce facem cateheza mereu in Biserica, sub toate formele? De ce nu tacem ca mutii, de ce nu ne acoperim ochii si urechile?
De ce ne marturisim (adica intram in comunicarea cu duhovnicul)?
De ce ne impartasim uniii altora experientele ziditoare sau pur si simplu necazurile, poticnelile, nelamuririle?
De ce nu o luam la fuga in mari pustietati, de cum auzim cuvantul?
De ce spunem ca Domnul si Apostolii au avut o "demnitate invatatoreasca"? De ce nu au tacut? De ce au comunicat?

Pentru ca nimic nu creste spontan in noi fara comunicare.
Comunica si beblusul, comunica si muribundul, comunica tot ce-i viu!

Cui i-e frica de comunicare? Pai...

[iustin10]

@ioan
Asa credeam si eu,ca comunicarea este o treapta spre comuniune.
Dar este greu de realizat ,poate doar aici,in scris,poate si in realitate.
De regula se rezuma la un citat ales de cineva,si cu asta gata.
Iar uneori,daca vii cu parerea proprie ,trebuie sa ai grija sa nu fii taxat ca te indepartezi de discursul Bisericii.
Alt lucru care inhiba comunicarea este insasi perfectiunea citatelor alese de cineva.Acela crede ca nu e citit ,dar de fapt a pus un citat fata de care toti ne simtim mici si nu mai avem ce comenta.
Asa ca , nu este oare o ambitie desarta sa credem ca se poate comenta patristica ?
Cine ar mai putea imbogati cu ceva cele spuse de sfinti ?
Cea mai potrivita abordare mi s-ar parea ca fiecare sa spuna ce nu a inteles .
As dori sa fiu contrazis si sa poata exista un dialog pe aceste teme, dar nu il vad .
Mai astept...