Ce este pacatul? Definitia ortodoxa vs. romano-catolica si protestanta

[Eugen7]

Ofer mai jos un exemplu elocvent din filocalie. Sfintii Parinti trebuie sa vorbeasca cat mai mult, iar eu nepriceputul (mai ales in cele duhovnicesti) cat mai putin.

Gheron Iosif - Marturii din viata monahala
"Asa invata sa distinga binele de rau. Asa devine mintea numai lumina, stravezie. Vede curatenia sufletului. Asa vede si ghimpii.

Rabda ispitele. Se inmulteste harul. Curata trupul de patimi. Aduce pace sufletului.

Si, la sfarsit, vin toate una dupa alta, ca un lant, fara oboseala multa si fara asteptare, deoarece toate sunt aduse de ascultare. Si asculta sa vezi : cel care face ascultare desavarsita ajunge ca mintea lui sa nu aiba nici-o purtare de grija.

Mintea este iconomul sufletului, caruia ii da hrana pe care tu i-o oferi. Cand are pace si ii dai ceea ce doreste, ea le da inimii. Mai intai insa, se curata pe sine de toate prejudecatile deprinse in lume. Se elibereaza de grijile vietii si, spunand continuu rugaciunea, inceteaza de a mai rataci precum meteoritii.

Atunci intelegi ca s-a curatit. Deoarece nu se mai apleaca spre lucruri viclene si necurate, despre care auzise si vazuse in lume.

Dupa aceea, intrand si iesind din inima prin rugaciune, curateste drumui si inlatura orice uraciune, viclenie sau necuratie. Astfel, mintea declara razboi patimilor si demonilor care hranesc patimile ce se cuibaresc in inima de ani multi, nestiute si nevazute pana atunci. Acum insa, cand mintea si-a redobandit curatenia dintru inceput, le vede pe toate si ca un caine latra, se lupta cu ele ca un stapan si pazitor ai sufletului.
Avand ca arma numele lui Iisus, ii loveste pe dusmani pana reuseste de-i scoate afara, in afara inimii, de unde acestia urla ca niste caini salbatici. Iar mintea trece apoi la curatirea murdariei si necuratiei pe care au lasat-o in urma demonii, prin compromisurile pe care ne-au impins sa le facem, la curatirea raului si pacatului. In continuu se lupta cu demonii pentru a-i scoate definitiv in afara, indepartandu-i atat de mult incat acestia, sa nu mai poata in nici un fel sa faca rau. Si se tot lupta sa arunce afara murdaria pe care acestia continuu o arunca inlauntru. Dupa aceea, ca un bun iconom, aduce sufletului hrana care se cuvine si care il conduce la iluminare si la sanatate.

La toate acestea, mintea are impreuna lucrator harul curatitor. Cel ce se roaga se afla ca sub umbra acoperisului ascultarii. Este pazit de harul care este dat de Dumnezeu pentru paza sufletului.

Si dupa ce, putin cate putin, sunt alungati afara demonii, se curateste deplin inima si inceteaza orice murdarire. Se intronizeaza mintea ca un rege in inima si se bucura ca mirele ce se afla in camara nuntii cu mireasa lui. Aduce bucurie sfanta, curata, pasnica. Spune rugaciunea fa-ra osteneala. Atunci harul lucreaza fara nici o stanjeneala si arata mintii toate fagaduintele pe care urmeaza a le primi ca rasplata daca isi implineste datoriile sale fara lipsa. De acum, fiind in liniste si pace, venind harul, mintea este condusa la vederea cea duhovniceasca, pe masura posibilitatilor pe care i le ofera temelia ce a pus.

Asadar, este mai intai frica de Dumnezeu, credinta, ascultarea desavarsita, lepadarea de sine, si apoi vin toate celelalte. Astfel, omul ajunge la dragostea desavarsita si la nepatimire. Ajunge la starea de a nu mai umbla in nici un fel raul in mintea sa si de a striga din adanc : " Insetat este sufletul meu dupa Tine, Dumnezeul meu ! Cand voi vedea si cand voi ajunge la dumnezeiasca Ta vedere ? "
[...]
Lucrati acum, cat sunteti tineri, pentru a culege roadele nepatimirii la batranete. Nu lucrati numai la batranete. Daca va straduiti, in douazeci de ani veti vedea ceea ce va spun eu acum. Iar daca nu va straduiti, chiar varsta lui Matusalem daca veti trai, tot nu veti ajunge sa va bucurati de aceste daruri duhovnicesti.

Straduiti-va, urmati indemnul duhovnicului, indemnati-va unul pe altul la bine. Si veti vedea o asa nelucrare a patimilor si atata pace a sufletului, ca si cand ati fi in Rai."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nta-80953.html

[Eugen7]

Gheron Iosif - Marturii din viata monahala:
"Harul lui Dumnezeu nu depinde de timp, ci de modul in care vietuiesti si de mila Domnului. Experienta se dobandeste, intr-adevar, o data cu trecerea timpului, dar harul - de aceea se numeste har, adica dar, pentru ca depinde de Dumnezeu - se daruieste in functie de caldura credintei, de smerenie si de voia cea buna. Solomon a primit har cand era de doisprezece ani. Daniil la aceeasi varsta. David pe cand pastea turmele tatalui sau. La fel toti cei vechi si noi.

Imediat ce omul ajunge la cainta adevarata, harul se apropie de el si sporeste o data cu cresterea zelului. Experienta cere nevointa indelungata.

Inainte de orice lucru, cei care cer har de la Dumnezeu trebuie sa indure ispitele si necazurile, in orice fel ar veni acestea. Iar daca in timp de ispita se nelinisteste si nu arata destula rabdare, nici harul nu va veni, nici virtutea nu o savarseste si nici nu se invredniceste de vreun dar duhovnicesc.

Daca cineva a aflat care este darul lui Dumnezeu; cum ca sunt necazurile si, in general, tot ceea ce ne aduc ispitele, acesta a aflat cu adevarat care este calea Domnului. Acesta asteapta ispitele sa vina pentru ca pnn acestea se curateste, rabdand se lumineaza si ajunge sa vada pe Dumnezeu.

Altfel Dumnezeu nu poate fi vazut, decat numai prin intermediul cunostintei. Iar cunoasterea este vederea duhovniceasca ( theoria ). Adica atunci cand simti ca Dumnezeu este langa tine si ca te misti inlauntrul lui Dumnezeu si ca orice faci Acesta vede si esti atent sa nu-L superi cu ceva - pentru ca vede si cele dinlauntru si cele din afara - atunci nu pacatuiesti. Deoarece Il vezi, Il iubesti si te ingrijesti ca sa nu-L intristezi.

Asadar, oricine pacatuieste, nu vede pe Dumnezeu, este orb."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...imp-80954.html

(Deci orice pacatuieste este orb duhovniceste adica inca bolnav duhovniceste si de aceea inca pacatuieste. Cand isi va recapata vederea prin harul Duhului lui Dumnezeu atunci va vedea si nu va mai pacatui. Deci orbirea, boala, moartea duhovniceasca este cauza pacatului conform filocaliei. Omul pacatuieste pentru ca este orb, bolnav de moarte duhovniceasca.)

Domnul sa ne daruiasca har si pace. Amin.

În prealabil postat de Eugen7

Sfintii Parinti trebuie sa vorbeasca cat mai mult, iar eu nepriceputul (mai ales in cele duhovnicesti) cat mai putin.

Întrucât mă știu N(e)Priceput, m-am gândit că poate cuvântul ăsta mi se adresează .
Drept care țin să-ți spun că nepriceperea mi-o asum, însă ce am îndrăznit să formulez mai sus e ceea ce am găsit prin mintea mea, adunate de prin cărți sau citate pe care poate le-am citit chiar pe aici, pe forum, deci nu sunt „produse” de mine, ci doar înțelese, într-o oarecare măsură.
În rest, sunt de acord că selecțiile pe care le postezi sunt, cu adevărat, mult mai prețioase decât cugetările noastre. Totuși, și acestea sunt necesare.

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Întrucât mă știu N(e)Priceput, m-am gândit că poate cuvântul ăsta mi se adresează .
Drept care țin să-ți spun că nepriceperea mi-o asum, însă ce am îndrăznit să formulez mai sus e ceea ce am găsit prin mintea mea, adunate de prin cărți sau citate pe care poate le-am citit chiar pe aici, pe forum, deci nu sunt „produse” de mine, ci doar înțelese, într-o oarecare măsură.
În rest, sunt de acord că selecțiile pe care le postezi sunt, cu adevărat, mult mai prețioase decât cugetările noastre. Totuși, și acestea sunt necesare.

Domnule N(e)priceput cu toata onestitatea va marturisesc ca nu m-am gandit la dvs cand am facut acele afirmatii ci doar la propria mea persoana. (De asemnea nu vreau sa concurez cu dvs in marturisirea nepriceperii :) Harul si mila Domnului sa ne ajute in pocainta sincera sa ne daruiasca smerenia si nepatimirea ca baze ale dragostei Adevarate)

Eu stiu ca sunt nepriceput si neintelept si inca nu am discernerea duhurilor... insa asta nu implica superlativul sau exclusivitatea.
"Nu ma mandresc cu nevrednicia"...
"stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu." (Socrate)
"Nu predind ca stiu ceea ce stiu ca nu stiu" (Socrate)
"Dumnezeu este singurul intelept" (Socrate)... iar noi crestinii stim ca Dumnezeu care este singurul: bun, drept, sfant, intelept... si revarsa prin harul sau aceste daruri peste cei ce se pocaiesc si cu smerenie sincera cauta mantuirea, viata adevarata intru Hristos Iisus. Doar prin mila si dragostea lui Dumnezeu omul se impartaseste de bunatatea, sfintenita, intelepciunea, dragostea lui Dumnezeu. Fara harul lui Dumnezeu omul este nimic: praf si cenusa... tarana, materie... insa intru Hristos Iisus este indumnezeit prin har, este Fiu adoptiv al lui Dumnezeu.