barbatii pot fi fideli unei singure femei?

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu ce a motivat-o pe bunica ta sa reziste atat, dar uite, vezi, tocmai asta ar putea fi un frumos exemplu de rabdare, poate dragoste si iertare care trece mai presus de calcule si afirmatii ipocrite de genul: "il iert dar il parasesc".

Poate daca l-ar fi parasit ar fi fost mai rau pentru copii, poate ca ar fi murit altfel si fara preot si Dumnezeu.
Asa macar a salvat un suflet si nu mica e rasplata.

De iubit l-a iubit, nu ma indoiesc de asta. Daca nu il iubea, nu cred ca mai statea cu el. Am zis ca, de cateva ori vroia sa plece, insa bunicu se ducea dupa ea si o implora si promitea, si poate ea, din dragoste, vroia sa il creada si spera ca, de data asta, o sa se schimbe. Stii cum se zice, speranta moare ultima.

Dupa ce a ramas vaduva, a stat singura, din '90 pana in prezent. Putea sa se recasatoreasca sau sa-si gaseasca un concubin-nu era asa in varsta atunci, in jur de 50 si ceva.

Da, cred ca era mai rau ptr. copii daca pleca, mai ales ca bunica a ramas fara tata de mica, acesta murind in razboi, iar dupa un timp mama ei, Paraschiva-Dumnezeu sa o ierte-, s-a mutat in Bran, ca nu mai avea pe nimeni acolo de unde era ea, doar niste rude mai indepartate.

Oricum, la mine in familie, cel putin din partea tatalui, divortul era privit ca pe o rusine, iar mama bunicii era destul de credincioasa asa si i-a transmis asta si bunicii. Mi-a zis tata ca la ei, miercuri si vineri se manca cu post, se tineau posturile si sarbatorile, asa cat puteau ei, cand cineva era pe moarte, mereu se aducea preotul, chit ca era comunism.

Eu o admir sincer pe bunica, si nu cred ca a rabdat ptr. ca nu avea demnitate sau ca ramanea fara bani. A rabdat din dragoste si cu speranta ca poate totusi o sa fie o schimbare. Eu asa vad.

Acum nu zic ca toate femeile trebuie neaparat sa rabde cat a rabdat bunica mea, insa nici sa se fuga imediat dupa primul hop din drum. Cine are putere sa rabde, sa isi duca crucea, cine nu, sa gaseasca o alternativa, caci sunt situatii mult mai urate decat cea a bunicii mele, cand chiar nu se mai poate. Bunicu, desi avea patimile astea, era om bun asa.

Posibil sa fi fost o tachinare, altfel avea deja o amanta.

Este si un dram de adevar..daca relatia cu o femeie/barbat nu evolueaza pe verticala pana la urma ajunge sa se extinda pe orizontala..

Nu stiu daca era tachinare sau ba, dar chiar nu vroiam sa aud chestia aia, mai ales ca eram mai mica. Plus ca adulterul nu este de luat in gluma sau asa. In sfarsit. Nu stiu exact ce e la ei in familie. M-a uimit doar ce usor se priveste adulterul si cate scuze i se aduce, cea mai deasa fiind cea ca barbatul este animal , iar animalul nu este monogam. Cel putin cam asa e pe la mine in familie, unchi, matusi. Mai am inca doi unchi (am in total 6) care si-au inselat nevestele, dar nu mai dau detalii si despre ei.

Poate ierta dar din motive diferite, poate chiar opuse..

Dar daca nu iarta, presupunand ca pana atunci a fost un sotz bun in general, chiar de la prima greseala cand totusi poate mai sunt sanse de indreptare, nu iarta dintr-un singur motiv: orgoliul.


Stii, e oarecum amuzant, dar daca a fost un barbat imposibil si i-a tolerat tot pana atunci, s-ar putea sa-i tolereze si asta.

Toti merita o a doua sansa. Dar trebuie sa se si munceasca putin ptr. asta. La inceput e mai dificil, ca rana si durerea sunt proaspete. Nu se poate trece peste in urmatoarea clipa, dar se poate. O separare temporala, comunicare, chiar si consiliere matrimoniala, discutii cu duhovnicul, rugaciune si pana la urma se poate vindeca.

Oricum, deobicei motivele sunt mai multe care duc la divort, greseala aia fiind doar una din ele. Eu cred ca principalele cauze de divort sunt necredinta si lipsa de iubire, caci de acolo se si ajunge la adulter si la altele. Mai sunt si femei care isi iau un vagabond si cred ca il pot schimba, dar realitatea fiind alta, dupa un timp se mira si se intreaba de ce nu le merge casnicia sau de ce dragostea ei nu este suficienta ptr. al face pe el sa fie asa cum vrea ea. Ce e asa atractiv la huligani, nu stiu.

Eu am citit ca, in cazul adulterului, sotia/sotul inselat daca poate sa ierte, sa ramana impreuna. Insa daca nu poate ierta, mai bine sa se desparta decat sa isi faca viata un calvar. Caci se intampla sa ramana impreuna, fapta sa fie neiertata, si la prima cearta sa se scoata ochii. Sau sa ramana impreuna sa se razbune sau altele. Ierti cu adevarat adunci cand uiti, cand ai trecut peste si nu te mai afecteaza. (am sa caut exact cuvintele)