A inceput campania oficiala de canonizare a Parintelui Arsenie Boca

“Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe Cale – la Sâmbăta, Prislop, Drăgănescu sau Sinaia – şi ne tâlcuia Scripturile?”(cf. Luca 24,32)

Patericul ne relatează despre un frate care, mergând odată la chilia avvei Arsenie cel Mare din Schit şi trecând pe lângă fereastră, aruncându-şi privirea spre înlăuntru, i-a fost dat să-l vadă, din rânduială şi iconomie dumnezeiască, pe bătrânul călugăr în rugăciune învăluit peste tot “ca de un foc” – de focul luminii harului Duhului Sfânt – căci, spune Patericul “era vrednic acel frate de a vedea astfel de lucruri minunate”.

Pentru cei ce l-au cunoscut şi recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat şi urmat pe Părintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989 ) ziua de 28 noiembrie – deja înscrisă cu “cruce roşie” în calendarul vieţii noastre – ne este în anul bisericesc ca o “fereastră” prin care cu dragoste şi dor ne aruncăm privirea minţii – ca şi ucenicul din Pateric – înspre personalitatea harismatică “ca o pară de foc” a celui care a fost, este şi va rămâne de-a pururi pentru ortodoxia, spiritualitatea şi monahismul românesc al veacului XX – Părintele Arsenie, Omul lui Dumnezeu.

De trei ani “batem” cu smerenie şi umilinţă prin pomenirile rânduite de Sfânta Biserică la uşa chiliei “de dincolo” a Sfinţiei Sale, cu gândul luminat şi purtat de la “fereastra chiliei” avvei Arsenie din Pateric, la chilia Părintelui Arsenie de sub “fereastra Munţilor Făgăraşului, iar de acolo la “fereastra celulei” unei temniţe din anii ‘50 – pe care privind un gardian (ca ucenicul din Pateric) l-a văzut pe Părintele Arsenie în rugăciune învăluit “ca de un foc” – pentru ca în sfârşit, să ni-l aprindem ca o lumânare la crucea mormântului Sfinţiei Sale de la Prislop, de care se cuvine să ne apropiem ca de un “rug aprins” ca să primim “lumină din lumină”.

Binecuvântat este poporul din care s-a ridicat un astfel de om până la “statura vârstei deplinătăţii în Hristos” (Efes. 4,13), ocrotită este ţara noastră care are un astfel de mijlocitor către Dumnezeu şi vie este Biserica care a avut un astfel de slujitor ce nu a făcut “compromisuri spiritului vremii” în trecutul încheiat la numai câteva zile după săvârşirea Sfinţiei Sale din această viaţă (28 noiembrie – 22 decembrie 1989!). Pentru că astăzi, într-o vreme plină de incertitudini când lumea şi societatea în care trăim se aseamănă tot mai mult cu un “Ţinut al Gherghesenilor” bântuit de felurite duhuri, curente şi ideologii ”care nu sunt de la Dumnezeu”, ne dăm seama că a-l fi întâlnit cândva, cunoscut, ascultat, crezut şi urmat – după puteri – pe Părintele Arsenie Boca la o răspântie a vieţii noastre, este aproape egal cu faptul de a fi fost contemporani cu un adevărat profet biblic, apostol neotestamentar sau Sfânt al Bisericii Ortodoxe! Aceasta este deci imaginea şi icoana clară şi definitivă – ca un reflex al picturii bisericeşti de la Drăgănescu şi Prislop – a Părintelui Arsenie, zugrăvită înaintea ochilor şi înlăuntrul sufletului nostru de razele unei lumini ce coboară atât de pe Tabor, cât şi din norii Parusiei…

De aceea, lăsând în seama lui Dumnezeu rânduirea vremii în care “lumina să fie pusă în sfeşnic” şi timpului – care ţese în taină odăjdiile sfinţilor şi le sculptează racla – să adeverească tuturor, “cler şi popor”, locul Icoanei Părintelui Arsenie în catapeteasma neamului nostru românesc “creştinesc şi de Hristos iubitor”, mărturisim că – cel puţin în vremile pe care le trăim astăzi şi în viitorul apropiat – despre Părintele Arsenie, despre activitatea şi lucrările Sfinţiei Sale, se cuvine mai mult şi mai bine să se tacă, decât să se vorbească…

“Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie Ieromonahul, rămâi cu noi, în toate zilele, căci este spre seară şi zilele rele sunt”. (cf. Lc. 24,19; Mt. 28,20; Efes. 5,16).

PS Daniil Stoenescu

[Tartaruga]

În prealabil postat de ovidiu b.

“Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe Cale – la Sâmbăta, Prislop, Drăgănescu sau Sinaia – şi ne tâlcuia Scripturile?”(cf. Luca 24,32)

Nu stiam ca este permisa o astfel de asociere cu versete biblice care vorbesc despre Domnul.

S-a comentat vreodata greseala facuta in legatura cu sarurile acidului glutamic si teoria dezvoltata pornind de la o astfel de idee gresita?

Extrase din Vol. 4 - Mărturii, Părintele Arsenie Boca - un om mai presus de oameni:

”Ai iubit omul, te-ai dăruit cu tot sufletul necazurilor lui, bucuriilor lui” - Pr. Savian Bunescu

”Sunteți un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele însetate de apa vieții” - Pr. Ilie Cleopa

”L-am asemănat de multe ori cu Ioan Botezătorul” - ÎPS Antonie Plămădeală

”A-l cinsti pe Părintele Arsenie înseamnă a-i urma sfaturile” - ÎPS Laurențiu Streza

”Îl purtăm în suflet și în rugăciuni” - ÎPS Laurențiu Streza

”Părintele Arsenie - un ”Everest” al neamului românesc” - PS Daniil Stoenescu

”O personalitate și o moștenire uriașe” - PS Daniil Stoenescu

”Un lanț de aur între Sâmbăta și Prislop” - PS Daniil Stoenescu

”Părintele Arsenie, stâlp de foc al neamului românesc” - PS Daniil Stoenescu

”În cer și în chip tainic printre noi cu Hristos” - PS Daniil Stoenescu

”O zi cu cruce roșie în calendarul Bisericii noastre” - PS Daniil Stoenescu

”Părintele este deja canonizat de un popor întreg” - PS Daniil Stoenescu

”Știa tainele oamenilor, ale Cerului și ale animalelor” - Dumitru Constantin Dulcan

”La Sfânta Liturghie simțeai prezența și puterea Mântuitorului și...plângeai” - Aspazia Oțel Petrescu

”Un cer infinit mă privea cu doi ochi de om” - Aspazia Oțel Petrescu

”Darul profeției: - Când îți pui tot sufletul, știi!” - Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan

”Toate le făcea spre slava lui Dumnezeu și ca să-l elibereze pe om” - Protosinghel Ghelasie Țepeș

”Mare în timpul vieții, mare și în moarte” - Prof. Conf. Univ. Dr. Simion Todoran

”Totdeauna mă duceam la Părintele și parcă îmi lua cu mâna toate” - Pr. Petru Vamvulescu

”Toată Țara Făgărașului l-a avut și-l are ca sfânt” - Pr. Petru Moga

”Un om mai presus de oameni” - Pr. Prof. Ștefan Negreanu

”Învăluit în foc la rugăciune” - Pr. Prof. Ștefan Negreanu

”Haide să mergem, că ajută Dumnezeu, ne ajută Părintele Arsenie” - Ieromonah Dionisie Ignat

[myself00]

Părinte Ciprian aţi avut o experienţă legată de Părintele Arsenie Boca, pe care nu l-aţi cunoscut în viaţă fiind.

Nu l-am cunoscut în viaţă, dar altfel simt că l-am cunoscut, şi încă foarte bine...Eu sunt unul dintre acei oameni despre care dânsul zicea că "după ce o să piară asta"- şi îşi arăta cortul de piele - "voi ajuta pe mai mulţi". Eu sunt unul dintre cei ajutaţi "după aceea".


Aţi auzit ceva despre dânsul înainte?

Nu am stiut absolut nimic. Fratele meu studia Teologia, era deja în anul II şi mă "ameninţa" pe mine, student la Filozofie pe atunci, cu un Părinte deosebit, care are mormântul la Prislop. Pe mine nu mă interesau aceste lucruri, eram total împotriva, mi se păreau nişte exagerări imense. Ce mai, pentru mine erau autosugestionări, isterie în masă etc.

Ce vârsta aveaţi?20 de ani. Căutam cu ardoare un scop în viaţă, şi mi se păruse că acesta poate fi filozofia. Atunci gândeam aşa: omul se naşte fără să şi-o dorească, însă apoi
trebuie să-şi de-a seama cât mai repede că trebuie să se sinucidă; viaţa e o suferinţă fără margini - spirituală şi trupească. Singura realitatea clară era sinuciderea, ca un act total de împotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumnezeu era un tiran care ne-a aruncat în lumea astă imperfectă.

Deci nu eraţi ateu...

Nu. Sunt fiu de preot. Totdeauna am ştiut că există Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu mă interesa. Voiam să-i stau împorivă cu orice preţ. În timp, aceste trăiri mi se adânceau. Toţi autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc.) care pledau cumva pentru sinucidere - sufletească sau trupească - îmi erau dragi.
V-aţi gândit vreodată să vă puneţi capăt zilelor? Era filozofia vieţii mele! Ajunsesem sa îi conving şi pe alţii de asta. Şi, culmea, nu aveau argumente împotrivă! Cine nu-l avea pe Dumnezeu ca argument absolut îmi devenea "victimă" sigură. Ani de zile am ştiut şi de ce copac urmează să mă spânzur. Nu ştiu dacă cei ce citesc acum nu se vor sminţi, dar asta era atunci. Dar, vedeţi, făceam toate astea foarte greu. Noaptea adormeam cu ele în minte, dimineaţa trebuia să o iau de la capăt, să reconstruiesc totul în minte. După somn, îmi trebuia un nou început. Atunci mi-am propus să nu mai dorm, ca să nu o mai iau de la capăt. Dormeam doar o oră două pe noapte, şi asta ani de zile. Va daţi seama în ce stare fizica şi psihică eram...
Cum aţi ieşit din acest groaznic impas?
Tatăl meu încerca să mă trimită la spovedanie, dar nu mă duceam. Într-o seară, fratele meu a înţeles pe deplin ce gânduri negre îmi treceau prin minte, inclusiv faţă de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi-a zis: "Dacă te dai aşa de mare, du-te la mormântul Părintelui Arsenie de la Prislop şi vei vedea ce se întâmplă cu tine". L-am sfidat şi i-am zis: "Fii serios, mă duc oriunde cu convingerile mele!" Am şi plecat în noaptea aceea spre Prislop; am călătorit toată noaptea, am schimbat trenuri şi autobuze, după care am mai urcat şi cei 3 km până la mănăstire.
Acolo sus, lume multă (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul pe 8 mai). Ei bine, de la mănăstire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu "ucenicul" meu (ajuns acum şi el preot), căruia i-am spus: "Hai şi noi". Am ajuns sus, Unde atunci erau mult mai puţine morminte. Mormântul Părintelui Arsenie nu avea brazi in jur, ca acum. De fapt, eu am văzut un buluc de oameni care stăteau în jurul a ceva...Ne-am pus şi noi sub mesteacănul care este acolo şi azi, să ne tragem sufletul. Stând aşa, pe iarbă, am simţit cum încep să-mi curgă lacrimile. Vă spun din senin. Nu mai plânsesem de mult, de 14-15 ani; plânsul era o cădere de neînchipuit, o recunoaştere a neputinţei tale. M-am speriat şi am sărit în picioare: "Ce-i cu mine?"În tot acest timp, gândurile rele îmi dădeau târcoale neîncetat. M-am uitat la cel de lângă mine: plângea şi el!
Dacă era o chestie de autosugestie, doar unul din noi păţea asta; dar aşa, amândoi!?! În clipa aceea, stând în picioare - Doamne, nu voi uita clipa aceea toată viaţa mea - a coborât o linişte incredibila peste mine. Era ca o umbrela ce mă ferea de ploaia neîncetată a gândurior rele care curgeau peste mine tot timpul. Ca în Evanghelie, care ne spune că s-a făcut o linişte adânca pe mare...Atunci, în liniştea aceea, parcă am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gând care îmi venea era acesta: "Unde am fost până acum?" Toate întrebările mele filozofice au căpătat răspuns în Dumnezeu, în clipa aceea.


Cum a fost după?
Din clipa aceea, am fost ca un nebun. 6 luni îi îmbrăţişam pe toţi oamenii pe care îi cunoşteam, le vorbeam despre Dumnezeu, despre înviere. Credeţi-mă, nu era nimic de la mine. Am simţit atunci atâta dragoste, încât nu putem pricepe asta: eu am fost tot cu răul,
Dumnezeu tot cu binele! Asta m-a "dărmat"! Dragostea Lui m-a făcut praf şi pulbere. Tot atunci am început să întreb cine este omul la mormântul căruia mi s-a întâmplat una ca asta. Pentru mine, să-mi dovedească cineva în scris că a făcut - să zicem - erezii sau vrăjitorii, eu ştiu că este şi rămâne omul lui Dumnezeu...

[myself00]

Doamne Dumnezeule Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă şi ai revărsat peste mine Harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul şi Adevăratul Dumnezeu, Te rog ascultă rugăciunea mea! Doamne Dumnezeule, fără Tine eu nu am viaţă, lumină, bucurie, înţelepciune sau tărie şi din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi! şi: Orice veţi cere în Numele Meu, voi face vouă!- şi de aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine, Doamne şi să Te rog: Curateşte-mă de orice întinăciune a trupului şi a duhului şi învaţă-mă să mă rog cum se cuvine Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice şi cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie şi cu răbdare, cu dragoste şi cu blândeţe, cu pace, curaj şi înţelepciune, ca să simt de-a pururea prezenţa Ta! Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, Te rog arată-mi calea de urmat, după Voia Tal, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără de păcat! Tu Doamne, ştii toate cele de care am nevoie şi cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie şi de aceea Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine! Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine şi păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul şi de orice fel de pornire care nu-Ţi este bineplăcută Ţie şi-l răneşte pe aproapele meu! Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc, iar dacă e Voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, în care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei! Te rog, Doamne, dă-mi să urmez calea poruncilor Tale şi până la ultimea mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, astfel ca poruncile Tale să fie, în veci, singura lege a fiinţei mele pe acest pământ! Doamne, rogu-Te, ai milă de mine şi păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine! Doamne Dumnezeule, în nebunia mea cer de la Tine lucruri multe şi mari, dar îmi aduc pururea aminte de nevrednicia şi răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea şi Te rog, Doamne, dă-mi după îndurarea Ta doar cele bune şi mântuitoare sufletului meu.
Te rog, Doamne, miluieşte-mă şi nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci mai degrabă sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea şi din toată fiinţa mea! Te rog, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt! Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ţi pot aduce căinţă cu vrednicie şi nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e încă oarbă, iar când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă- mi de veste dinainte, ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta şi în acel ceas înfricoşător Te rog, Doamne, să fii cu mine în şi să-mi dai bucuria mântuirii Tale! Doamne, Te rog curăţeşte-mă de toate gândurile tăinuite, de toată răutatea ascunsă întru mine şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată! Doamne, în mare mila Ta şi nemărginita Ta dragoste de oameni, Te rog ascultă rugăciunea mea! Amin!

[vlad90]

SONDAJ

http://vladherman.blogspot.ro/2012/1...parintele.html

[AlinB]

În prealabil postat de vlad90

SONDAJ

http://vladherman.blogspot.ro/2012/1...parintele.html

Avan in vedere cum se pune intrebarea pe blogul susamintit eu la sondajul respectivului as zice "NU".