Cea mai mare dovada, ce o putem da despre credinta noastra

[tabitha]

Și mie mi-a plăcut foarte mult pilda aleasă de Ionuț.


A zis avva Grigore (Grigorie de Nazianz.): pe acestea trei le cere Dumnezeu de la tot omul botezat: credinţă dreaptă de la suflet, adevăr de la limbă, curăţie de la trup.


Tot din Pateric, despre preotul Euloghie :

Un oarecare Euloghie, ucenicul fericitului Ioan episcopul, era mare preot şi nevoitor, postind câte două zile la rând, uneori săptămâna întreagă, mâncând doar pâine cu sare, şi era slăvit de oameni. A venit la avva Iosif la Panefó, aşteptându-se să vadă la el un trai mai aspru. Bătrânul l-a primit cu bucurie, întinzându-i masă cu orice avea, ca să-l mângâie. Ucenicii lui Euloghie i-au spus:
– Bătrânul nu mâncă decât pâine şi apă.
Avva Iosif mânca fără să zică nimic. După trei zile, nu i-au auzit nici rugându-se, nici cântând psalmi, căci lucrarea lor era ascunsă. Şi au plecat nedumeriţi. Şi din orânduirea lui Dumnezeu se făcu negură, şi s-au rătăcit, întorcându-se la bătrân. Şi înainte ca să bată la uşă, i-au auzit cântând. Şi au stat aşa multă vreme, bătând apoi la uşă. Ei au încetat să cânte, primindu-i cu bucurie. Şi din pricina căldurii au luat ucenicii lui Euloghie apă în pocal şi i-au dat – apă de râu şi de mare amestecată, de n-a putut să bea. Venindu-şi în fire, a căzut în genunchi înaintea bătrânului, voind să afle felul lor de trai:
– Avvo, ce e asta? Căci întâi nu cântaţi, ci acum după plecarea noastră, şi luând acum pocalul, am găsit că apa e sărată!
– Fratele e aiurit şi din zăpăceală a amestecat-o cu apă de mare.
Euloghie îl rugă însă pe bătrân, voind să afle adevărul. Bătrânul îi spuse:
– Acel pahar de vin era al dragostei; aceasta e apa pe care o beau fraţii totdeauna.

Şi l-a învăţat pe el deosebirea gândurilor, şi a stârpit din el toate cele omeneşti, de s-a făcut mai iconomicos (şi pogorâtor), şi după aceea mânca tot ce i se punea înainte, şi a învăţat şi el să lucreze pe ascuns, şi-i spuse bătrânului: negreşit, voi vă faceţi lucrarea întru adevăr.