Gelozia intre frati

[costel]

În prealabil postat de lore86

Primul care cere apa sau un aliment acela o/il primeste primul, indiferent de varsta. Hainele le calc prima oara celui care s-a trezit primul.

Frumos, sa-ti dea Dumnezeu putere sa raspunzi tot timpul asa copiilor tai.

[istina]

Este vorba de trei frati care au ramas fara parinti iar in urma lor datorita dragostei fata de ei din partea parintilor cel mic nu sa opus niciodata ca si-ar dori parte la bunurile ramase iar acum i-si plange de mila si traieste de pe o zi pe alta, insa ceilalti doi au luat partea si celui mic si traiesc bine in casele lor chiar unul dintre ei a vandut tot ce a luat ,casa ,teren sa nu fie nevoit sa-l ajute pe mezin .Este dureros si culmea stiti care este tot cel mic le poarta slujbele fata de cei mari care sunt departe de a oferi de pomana de sufletul lor .Aveti mare dreptate in ceea ce priveste parintii si copii ,dragostea trebuie sa fie egala si am invatat din strabuni ca copilul trebuie alintat si iubit cand doarme m-ai mult .

În prealabil postat de istina

Este vorba de trei frati care au ramas fara parinti iar in urma lor datorita dragostei fata de ei din partea parintilor cel mic nu sa opus niciodata ca si-ar dori parte la bunurile ramase iar acum i-si plange de mila si traieste de pe o zi pe alta, insa ceilalti doi au luat partea si celui mic si traiesc bine in casele lor chiar unul dintre ei a vandut tot ce a luat ,casa ,teren sa nu fie nevoit sa-l ajute pe mezin .Este dureros si culmea stiti care este tot cel mic le poarta slujbele fata de cei mari care sunt departe de a oferi de pomana de sufletul lor .Aveti mare dreptate in ceea ce priveste parintii si copii ,dragostea trebuie sa fie egala si am invatat din strabuni ca copilul trebuie alintat si iubit cand doarme m-ai mult .

Eu nu sunt de aceeaşi părere... Nu pledez pentru un copil răsfăţat în sensul de a deveni obraznic sau neascultător, dar cum să nu-i iubim şi nu-i alintăm? Nu de-asta îi aducem pe lume?

[istina]

În prealabil postat de Annyta

Eu nu sunt de aceeaşi părere... Nu pledez pentru un copil răsfăţat în sensul de a deveni obraznic sau neascultător, dar cum să nu-i iubim şi nu-i alintăm? Nu de-asta îi aducem pe lume?

Binenteles ca trebuie sa-i iubim dar egal .

[lore86]

În prealabil postat de istina

Binenteles ca trebuie sa-i iubim dar egal .

asa ceva e imposibil. Nu poti iubi doi copii la fel. Cine spune acesta ori minte, ori se inseala singur.

Dar putem incerca sa nu le aratam acest lucru. Sa incercam sa ne purtam asemantor fata de toti. ZIc asemanator,ptr ca mereu va exista o mica diferenta. Fie pe unul il tragi mai tare de urechi, fie asupra unui iti scapa un anumit zambet sau o anumita vorba de tandrete.Fie unia ii zici dragule si altuia iubitule si ei imediat resimt. Orice urma, orice vb, orice schimbare a tonalitatii vocii.

Nu-i poti iubi la fel ptr ca ei nu sunt la fel.Unul asculta mai mult, altul e mai rebel. Unul e mai afectuos, te pupa imbratiseaza, altul e mai rece. Unul se preocupa in mod special de tine,te sustine in boala,iti aduce apa, medicamente, iti aranjeaza perina, te acopera in timp ce altul se joaca sau deseneaza nestingherit.
Si atunci diferenta se face singura. Cred ca aici incepe lupta cea mare: sa te porti la fel cu toti, cand ei insisi nu se poarta la fel cu tine.

[Ekaterina]

Este tare greu sa ai pe constiinta faptul ca l-ai facut sa sufere pe unul din copiii tai. Eu nu stiu ce sa spun, sunt putin bulversata in privinta acestui lucru, nu am o experienta bogata in cresterea copiilor, dar simt ca nu pot sa fac diferenta intre ei. E drept ca sunt situatii care impun o mai mare atentie fata de unul din ei, dar ma gandeam ca atat timp cat sentimentele sunt la fel de puternice pentru amandoi, nu au cum sa se vatame.

Ma sperie si acest fapt ca as putea sa il iubesc mai mult pe unul din copii, lucru ce nu s-a intamplat pana acum, cel putin nu constientizez acest lucru. Cand eram insarcinata, ma intalneam des cu o mamica in parc care isi mai dore un copil, dar imi spunea ca nu poate sa depaseasca sentimentul de vinovatie fata de fetita ei, simtind ca prin acest lucru ii va face rau fetitei, fiind nevoita sa imparta atentia, dragostea, ca nu poate sa mai iubeasca un alt copil ca pe ea. Eu eram de parere ca aceste lucruri sunt doar in plan imaginar, ca avand un alt copil il poti iubi la fel de mult, lucru pe care l-am trait dupa nastere, simtind ca dragosta fata de primul s-a inmultit in loc sa se imparta.

Am vazut ca exista aceasta tendinta a celor mai in varsta sa faca comparatii intre generatii, ajungand la concluzia ca o atitudine mai rece fata de copil il pregateste mai mult pentru viata.

E drept ca aceasta problema a diferentei intre copii, in ceea ce priveste raportarea parintilor la ei, trebuie sa fie in atentia noastra ca parinti si cu ajutorul lui Dumnezeu sa evitam a face rau unuia dintre ei.

[bluester]

Imi aduc aminte ca in copilarie , totdeauna aveam impresia ca mama il iubeste mai mult pe fratele meu. Fratele meu fiind mai mare decat mine, uneori "beneficia" de mai multa atentie (din partea parintilor) mai ales in perioada examenelor (admitere,bac,teste etc), sau primea cadouri "mai frumoase si interesante" - cu toate ca , eu la varsta aceea nu aveam nevoie de acele lucruri. Insa toate astea se petreceau in mintea si imaginatia mea , pentru ca parintii incercau sa ne satisfaca amandurora placerile... dar eu , egoist fiind , vroiam ca doar eu sa primesc atentia parintilor. Odata , cand gelozia mea a atins un punct culminant , m-am dus la mama si am inceput sa-i spun ca pe mine nu ma iubeste deloc si i-am insirat toate nemultumirile mele... iar ea mi-a spus:" daca mi s-ar taia astazi o mana si maine mi s-ar taia si a doua mana , m-ar durea la fel de mult ca si cealalta... asa si in cazul vostru, va iubesc la fel de mult si as avea aceeasi suferinta daca s-ar intampla ceva rau cu unul dintre voi" - iar de atunci am inceput sa realizez ca parintii nu faceau nici o diferentiere (cu exceptia varstei)

[bluester]

Si , deci , in cazul meu , gelozia a fost pur imaginata... si mai cunosc cazuri in care unul dintre frati are doar impresia ca este "marginalizat" in familie.

[lore86]

În prealabil postat de istina

Este vorba de trei frati care au ramas fara parinti iar in urma lor datorita dragostei fata de ei din partea parintilor cel mic nu sa opus niciodata ca si-ar dori parte la bunurile ramase iar acum i-si plange de mila si traieste de pe o zi pe alta, insa ceilalti doi au luat partea si celui mic si traiesc bine in casele lor chiar unul dintre ei a vandut tot ce a luat ,casa ,teren sa nu fie nevoit sa-l ajute pe mezin .Este dureros si culmea stiti care este tot cel mic le poarta slujbele fata de cei mari care sunt departe de a oferi de pomana de sufletul lor .Aveti mare dreptate in ceea ce priveste parintii si copii ,dragostea trebuie sa fie egala si am invatat din strabuni ca copilul trebuie alintat si iubit cand doarme m-ai mult .

eu nu inteleg...
Parintii i-au rasfatat pe cei doi mai mari si acestia s-au purtat fara mila fata de fratele lor?
Sau cel mic a fost rasfatat si astfel cei mari s-au razbunat pe el sau...cum?
impartirea averii cine a facut-o? parintii sau fratii si-au luat partea dupa moartea parintilor?

Acum referitor la iubitul in somn....E drept, asa se practica inainte. Dar am cunoscut cazul uni baiat care suferea cumplit ca mamica nu arata nici o dovada de dragoste fizica(adica sa-l sarute, sa-l mangaie, sa-l imbratiseze cand se loveste ) . Si cu durerea asta in suflet a crescut,incat refuza oricare alta iubire straina, din cauza ca nu avuse parte de a mamei.