Habotnicia (crestin ortodoxa)

[Eugen7]

În prealabil postat de Tartaruga

Asa era pentru mine, toate pacatele erau foarte mari, nu existau pacate mici.

Conform filocaliei pacatele sunt pe categorii.

Păcatele de moarte sunt împărţite în 3 categorii:
• Păcate capitale;
• Păcate strigătoare la cer;
• Păcate împotriva Duhului Sfânt.

a) 7 pacate capitale, corespunzatoare celor 7(8) duhuri demonice: lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, tristete, slava desarta, mandrie.
Desigur ca exista si combinatii derivate din acestea: minciuna, viclenia...

b) Păcatele strigătoare la cer sunt cele împotriva ordinii lumii, împotriva darurilor lui Dumnezeu:
• Uciderea;
• Păcatele împotriva părinţilor;
• Asuprirea persoanelor care au o situaţie mai precară (ex.: văduvele şi orfanii, persoanele cu dizabilităţi, copiii);
• Neplata lucrătorilor;
• Păcatele de natură sexuală (avort, nenaturale – ex.: homosexualitate; împiedicarea zămislirii prin mijloace sterile)

c) Apoi sunt pacatele impotriva Dhului Sfant: negarea adevarului dovedit. Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt în legătură cu virtuţile teologice (credinţa, nădejdea, dragostea), şi e vorba de căderi de la ele.

Gravitatea pacatului nu este data de sensul juridic (ofensa adusa lui Dumnezeu, asa cum este in teologia romano-catolica si cea protestanta) ci de sensul bolnavicios... de efectele nocive asupra omului: trup si suflet. Cu cat pacatul este mai greu cu atat omul este ologit (dezumanizat) mai tare si nu mai poate alerga la Hristos sa fie iertat si tamaduit. Sunt cazuri cand este nevoie se fie dus pe targa pomelnicelor de catre altii la Sfanta Liturghie, la Hristos Iisus...

Conform filocaliei, Hristos Iisus cu aceeasi lucrare iarta si vindeca atat cele mai mici pacate si boli cat si cele mai mari pacate si boli. Totul depinde numai de smerenia si de pocainta noastra. Omul se poate pocai, sfinti, mantui, hristifica, de sera pana dimineata... (vezi talharul de pe cruce).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[sophia]

Cineva spunea mai sus ca habotnicii in fond nu gresesc cu nimic.

Ba da, as spune eu.
Pacatul lor, si amintiti-va aici de pilda cu fariseul, este mandria "ia uite cate fac eu si ce bun crestin si aia nu fac nimic si ce rai crestini sunt).
Si asa vine al doilea pacat: judecarea aproapelui (in locul lui Dumnezeu).
"Tu nu esti crestin bun, pentru ca nu faci aia si aia si uite eu pe toate le fac".

Lui Dumnezeu nu-i plac extremele, nici macar asta, a habotniciei sa-i spunem pozitive. Tot pilda fariseului de ex. arata asta, dar si alte scrieri.
Daca o faci numai pentru tine, in coltul tau, este bine. Dar sa nu dai in pacatele amintite mai sus si...mai ales sa nu uiti sa iubesti si sa ajuti aproapele.

Pentru ca am senzatia ca habotnicia, fie ea si in sens pozitiv (de si nu pot sa inteleg eu cum vine asta exagerare buna), este legata mai mult de dogme.
Acestia nu exagereaza in a iubi pe aproape, in a face bine, a se implica social, ci numai in a respecta dogmele.

Aici este o problema zic eu.
Pentru Dumnezeu conteaza cel mai mult se pare dragostea de aproape. Ca stii sau nu ce scrie acolo, sau acolo sau regula aia sau aia, ca mananci sau nu, fii bun om si fa bine celui de langa tine.
Asta spune El peste tot.

Mai scrie ceva in Apostol ( "cel ca mananca sa nu judece si cel ce nu mananca sa nu judece si etc....numai Dumnezeu ii stie pe ei...")

Dar daca faci asta si asta si asta mie imi faci : hranit, ingrijit bolnav, imbracat, vizitat in inchisori, etc.

Asta cere EL.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Cineva spunea mai sus ca habotnicii in fond nu gresesc cu nimic.

Ba da, as spune eu.
Pacatul lor, si amintiti-va aici de pilda cu fariseul, este mandria "ia uite cate fac eu si ce bun crestin si aia nu fac nimic si ce rai crestini sunt).
Si asa vine al doilea pacat: judecarea aproapelui (in locul lui Dumnezeu).
"Tu nu esti crestin bun, pentru ca nu faci aia si aia si uite eu pe toate le fac".

Habotnicia şi fariseismul fac parte din acelaşi gen (ambele sunt devieri de dreapta), dar sunt specii diferite. Fariseul este aspru cu celălalt, habotnicul este aspru cu el însuşi. Fariseu este creştinul care explică celorlalţi ce important este postul, în timp ce frigiderul lui geme de cârnaţi. Habotnicul are multă grijă ca salata lui de cartofi fierţi să nu atingă pereţii frigiderului în care au fost cârnaţi: ar fi capabil să arunce un asemenea frigider spurcat. Fariseul este un histrionic, habotnicul este un obsedat, cum observa cineva mai sus. Ne lămureşte Isus: "Nu cum fac fariseii si carturarii ... pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi- le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac."

Aşadar, fariseii sunt diferiţi de habotnici aşa cum egoiştii sunt diferiţi de zgârciţi. Eu pe Hagi Tudose nu îl văd fariseu. Habotnic, ar putea deveni într-o zi.

[bluester]

Eu nu vad nimic cu ce ar putea gresi habotnicii. Nu cunosc , si deci nu pot spune ce fel de ganduri au ei, pentru a ii asocia cu fariseii. Cred ca habotnicii sunt persoane care ,inainte neavand nici o legatura cu Biserica , acum vor sa se "revanseze" fata de Dumnezeu.
Iar , de multe ori se intampla ca rudele unui om mai credincios sa-l eticheteze ca fiind habtonic.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Pentru ca am senzatia ca habotnicia, fie ea si in sens pozitiv (de si nu pot sa inteleg eu cum vine asta exagerare buna), este legata mai mult de dogme.
Acestia nu exagereaza in a iubi pe aproape, in a face bine, a se implica social, ci numai in a respecta dogmele.

Tocmai atrageam atentia in mesajul de mai sus ca termenul a fost confiscat de ecumenism (modernism) si in mod gresit sunt introduse dogmele la habotnicie. Dar asta e o prostie ce tine de protestantismul liberal, care ii condamna pe protestantii traditionalisti. Noi nu avem treaba cu adogmatismul protesatantismului liberal adus de ecumenism, dreapta invatatura nu e optionala, e aceeasi pentru orice ortodox. Cine marturiseste o invatatura schimbata se numeste erezie, nu insemana ca acela nu e habotnic.
Dar tu cred ca te referi la practica si canoane, care nu sunt acelasi lucru cu dogma. Habotnicia tine de practicarea credintei, de ortopraxie, nu de ortodoxie. A explicat dl. Mihnea destul de corect.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Eugen7

Conform filocaliei pacatele sunt pe categorii.

Păcatele de moarte sunt împărţite în 3 categorii:
 Păcate capitale;
 Păcate strigătoare la cer;
 Păcate împotriva Duhului Sfânt.

a) 7 pacate capitale, corespunzatoare celor 7(8) duhuri demonice: lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, tristete, slava desarta, mandrie.
Desigur ca exista si combinatii derivate din acestea: minciuna, viclenia...

b) Păcatele strigătoare la cer sunt cele împotriva ordinii lumii, împotriva darurilor lui Dumnezeu:
 Uciderea;
 Păcatele împotriva părinţilor;
 Asuprirea persoanelor care au o situaţie mai precară (ex.: văduvele şi orfanii, persoanele cu dizabilităţi, copiii);
 Neplata lucrătorilor;
 Păcatele de natură sexuală (avort, nenaturale – ex.: homosexualitate; împiedicarea zămislirii prin mijloace sterile)

c) Apoi sunt pacatele impotriva Dhului Sfant: negarea adevarului dovedit. Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt în legătură cu virtuţile teologice (credinţa, nădejdea, dragostea), şi e vorba de căderi de la ele.

Gravitatea pacatului nu este data de sensul juridic (ofensa adusa lui Dumnezeu, asa cum este in teologia romano-catolica si cea protestanta) ci de sensul bolnavicios... de efectele nocive asupra omului: trup si suflet. Cu cat pacatul este mai greu cu atat omul este ologit (dezumanizat) mai tare si nu mai poate alerga la Hristos sa fie iertat si tamaduit. Sunt cazuri cand este nevoie se fie dus pe targa pomelnicelor de catre altii la Sfanta Liturghie, la Hristos Iisus...

Conform filocaliei, Hristos Iisus cu aceeasi lucrare iarta si vindeca atat cele mai mici pacate si boli cat si cele mai mari pacate si boli. Totul depinde numai de smerenia si de pocainta noastra. Omul se poate pocai, sfinti, mantui, hristifica, de sera pana dimineata... (vezi talharul de pe cruce).

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Multumesc Eugen pentru aceasta detaliere.
Citisem la un moment dat (dar nu mai tin minte unde) ca pacatul cel mai mare pentru un om este acela in care cade el mereu si ca de aceea nu exista de fapt pacate mici.
Nu am reusit nici acum sa inteleg ce doriti sa exprimati prin "juridic" in cazul catolicilor si protestantilor, dar ideea este aceeasi: Domnul Iisus nu da iertarea pe tava, si exact aceasta idee ma stresa foarte mult, era ca si cum Domnul ar fi fost mai putin milostiv decat o multime de oameni pe care ii cunosc si care iarta foarte usor. Si de aici incolo stress-ul si nelinistile. Eu am fost invatata de mama (atee la vremea respectiva si eu idem) sa nu apuna soarele peste suparari ci sa iert mereu si sa dorm apoi linistita. Si asa am facut. De aceea faptul de a deveni credincioasa mi-a adus multa tristete vazand ca Dumnezeu, cel atat de mult milostiv si mult rabdator, iarta mai greu decat o fiinta umana. Mi-a luat foarte mult timp sa trec peste aceasta habotnicie inoculata mie si sa inteleg ca nu-i adevarat, Dumnezeu iarta mult mai usor ca oamenii, doar ca unii oamenii inca nu au inteles exact din cauza habotniciei. Frica de greaua iertare a lui Dumnezeu ii fac sa nu Il mai simta cu adevarat pe Dumnezeu...

[Eugen7]

În prealabil postat de Tartaruga

Multumesc Eugen pentru aceasta detaliere.

Slava Domnului si Sfintei Sale Biserici si Sfintilor Parinti. Eu nu am facut decat sa trasmit succtint ceea ce invata ei.
Multumesc si eu pentru apreciere si ma bucur ca v-am putut fi de folos. Sa ne aducem aminte in rugaciune unii de altii. Doamne ajuta.

În prealabil postat de Tartaruga

Citisem la un moment dat (dar nu mai tin minte unde) ca pacatul cel mai mare pentru un om este acela in care cade el mereu si ca de aceea nu exista de fapt pacate mici.

Pacatul cel mai mare pentru fiecare om in parte este pcatul de care nu vrea sa se pocaiasca sincer, pe care nu il martuirseste sincer... si care nu vre sa fie iertat si tamaduit de Hristos.
Acest pacat poate din cele 3 categorii mentionate... ideea e insa simpla: orice pacat aduce moartea duhovniceasca definitiva mai repde sau mai tarziu.

[u]E ca la un meci de box, poti castiga fie "la puncte" fie prin KO. Demonii sunt vicleni... pe ei nu ii intereseaza nurmaul de KO (pacate strigatoare la cer etc) ci numarul de victorii (oameni omortati definitiv duhovniceste)... fie si asa la puncte cand victoria dracoveniilor e "la mustata" cum se zice.

În prealabil postat de Tartaruga

Nu am reusit nici acum sa inteleg ce doriti sa exprimati prin "juridic" in cazul catolicilor si protestantilor,

Am recomandat lucrari elocvente in acest sens. Va rog sa le studiati.

Cu aceasta ocazie adaug inca o lucrare, unde este subliniata inechivoc si succint diferenta intre mantuirea in sens tamaduitor (specifica ortodoxiei) si manutirea in sens juridic (specifica romano-catolicismului si protenstanistmulu... si neoprotenstantismului evident).
Ratacirea penticostala - Ed. Vicovia
http://vicovia.ro/index.php?page=sho...mart&Itemid=29

[u]Pe scurt ideea este simpla: sensul juridic implica si o atingere (afectare, lezare) a lui Dumnezeu prin pacatul savarsit de om.
Sensul tamaduitor nu implica nici o afectare a lui Dumnezeu prin pacatul savarsit de om. Omul singur este cel care sufera datorita pacatului, caci pacatul este doar este automutilare, dezumanizare. Indiferent de pacat, de starea de pacatosenie, impatimire, indracire... Dumnezeu ramane meretu prezent langa om, cu aceeai dragoste gata fiind sa il ierte si sa il tamaduiasca pe omul care se pocaieste si se smereste sincer...[/b]

În prealabil postat de Tartaruga

dar ideea este aceeasi: Domnul Iisus nu da iertarea pe tava, si exact aceasta idee ma stresa foarte mult, era ca si cum Domnul ar fi fost mai putin milostiv decat o multime de oameni pe care ii cunosc si care iarta foarte usor.

Dvs ati inteles eronat.
Hristos Iisus da mantuirea (iertarea si tamaduirea) gratis (free)... pe tava tuturor celor care doresc pocainta sincera, smerita, adevarata intru dragoste, bazata pe constiinta, atat individuala cat si a Bisericii prin Sfintele Taine si Sfintii Parinti.

Asta afirma atat romano-catolicii cat si protestantii si ortodocsii. Problema este cum intelegem mantuirea?
a) in sens ortodox: "cu firica si cutremur lucrati mantuirea voastra"... intru Hristos Iisus prin harul lui Dumnezeu, toata viata voastra, tinta vietii acesteia fiind dobandirea Duhului Sfant cat mai aproape de deplinatate (indumnezeirea prin har, Tabor, Schimbarea la Fata, Sf. Moise si Sf. Ilie Tesviteanul)
b) in sens protestant: mantuirea este un eveniment in timp, ca un certificat de proprietate.

Ortodoxia spune: "Nu tin post si ma curatesc ca sa merit pe Hristos in Sfintele Taine, Sfanta Impartasanie... ci pentru ca sunt chemat de Hristos la Sfanta Impartasanie, ma curatesc pe mine prin post, rugaciune... ca sa nu supar pe cel ce m-a chemat, ca sa fiu vrednic de chemare, ca sa <<am haina de nunta>>".
Sesnul jurdic poate conduce atat la extrema indulgentelor din romano-catolicism (care au fost eliminate de catre autoritatile ecleziale romano-catolice) cat si la extrema protestanta: "sola fide".

Mai multe detalii aflati in lucrarea mentionata.

"Nu voi M-ati ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi" spune Domnul.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[Tartaruga]

În prealabil postat de Eugen7

Slava Domnului si Sfintei Sale Biserici si Sfintilor Parinti. Eu nu am facut decat sa trasmit succtint ceea ce invata ei.
Multumesc si eu pentru apreciere si ma bucur ca v-am putut fi de folos. Sa ne aducem aminte in rugaciune unii de altii. Doamne ajuta.


Pacatul cel mai mare pentru fiecare om in parte este pcatul de care nu vrea sa se pocaiasca sincer, pe care nu il martuirseste sincer... si care nu vre sa fie iertat si tamaduit de Hristos.
Acest pacat poate din cele 3 categorii mentionate... ideea e insa simpla: orice pacat aduce moartea duhovniceasca definitiva mai repde sau mai tarziu.

[u]E ca la un meci de box, poti castiga fie "la puncte" fie prin KO. Demonii sunt vicleni... pe ei nu ii intereseaza nurmaul de KO (pacate strigatoare la cer etc) ci numarul de victorii (oameni omortati definitiv duhovniceste)... fie si asa la puncte cand victoria dracoveniilor e "la mustata" cum se zice.


Am recomandat lucrari elocvente in acest sens. Va rog sa le studiati.

Cu aceasta ocazie adaug inca o lucrare, unde este subliniata inechivoc si succint diferenta intre mantuirea in sens tamaduitor (specifica ortodoxiei) si manutirea in sens juridic (specifica romano-catolicismului si protenstanistmulu... si neoprotenstantismului evident).
Ratacirea penticostala - Ed. Vicovia
http://vicovia.ro/index.php?page=sho...mart&Itemid=29

[u]Pe scurt ideea este simpla: sensul juridic implica si o atingere (afectare, lezare) a lui Dumnezeu prin pacatul savarsit de om.
Sensul tamaduitor nu implica nici o afectare a lui Dumnezeu prin pacatul savarsit de om. Omul singur este cel care sufera datorita pacatului, caci pacatul este doar este automutilare, dezumanizare. Indiferent de pacat, de starea de pacatosenie, impatimire, indracire... Dumnezeu ramane meretu prezent langa om, cu aceeai dragoste gata fiind sa il ierte si sa il tamaduiasca pe omul care se pocaieste si se smereste sincer...[/b]


Dvs ati inteles eronat.
Hristos Iisus da mantuirea (iertarea si tamaduirea) gratis (free)... pe tava tuturor celor care doresc pocainta sincera, smerita, adevarata intru dragoste, bazata pe constiinta, atat individuala cat si a Bisericii prin Sfintele Taine si Sfintii Parinti.

Asta afirma atat romano-catolicii cat si protestantii si ortodocsii. Problema este cum intelegem mantuirea?
a) in sens ortodox: "cu firica si cutremur lucrati mantuirea voastra"... intru Hristos Iisus prin harul lui Dumnezeu, toata viata voastra, tinta vietii acesteia fiind dobandirea Duhului Sfant cat mai aproape de deplinatate (indumnezeirea prin har, Tabor, Schimbarea la Fata, Sf. Moise si Sf. Ilie Tesviteanul)
b) in sens protestant: mantuirea este un eveniment in timp, ca un certificat de proprietate.

Ortodoxia spune: "Nu tin post si ma curatesc ca sa merit pe Hristos in Sfintele Taine, Sfanta Impartasanie... ci pentru ca sunt chemat de Hristos la Sfanta Impartasanie, ma curatesc pe mine prin post, rugaciune... ca sa nu supar pe cel ce m-a chemat, ca sa fiu vrednic de chemare, ca sa <<am haina de nunta>>".
Sesnul jurdic poate conduce atat la extrema indulgentelor din romano-catolicism (care au fost eliminate de catre autoritatile ecleziale romano-catolice) cat si la extrema protestanta: "sola fide".

Mai multe detalii aflati in lucrarea mentionata.

"Nu voi M-ati ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi" spune Domnul.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Eugen,

Din cate observ, dvs. vorbiti despre protestanti nu prin prisma celor aflate de dvs. de la ei ci prin prisma a ceea ce spun combatantii lor despre ei, combatanti care la randul lor nu si-au dat osteneala sa ii intrebe si pe protestanti ce cred ei cu adevarat. Eu mi-am dat aceasta osteneala si am vazut ca nu-i deloc cum ati afirmat dvs. aici. Imi pare rau sa va contrazic.
Cat despre partea legata de ortodoxie, iar imi pare rau sa va contrazic, dar ceea ce m-a stresat cel mai mult din cele invatate in BO a fost faptul de a-l rastigni pe Hristos cu fiecare pacat facut, deci eu eram unul din calaii Sai care Il face si acum sa sufere, si mi-a luat mult timp sa ma conving sa accept mai degraba ceea ce a spus El pe cruce: "s-a sfarsit" si deci sa accept ceea ce auzeam de la catolici care nu considerau ca Domnul ar mai suferi si acum din cauza pacatelor noastre. Citindu-va am impresia ca si Ortodoxia dvs. ati invatat-o din carti, eu din pacate am invatat-o din practica iar ceea ce mi-a fost dat mie in practica nu seamana de multe ori cu ceea ce gasiti prin carti. Poate ca au dreptate cei care raspund la intrebarea de ce pleaca unii din BO pentru a merge la altii, cu faptul ca nu au cunoscut ortodoxia cum trebuie. Acest cum trebuie se afla doar in carti, in idealurile unora in timp ce pe teren situatia este de multe ori alta. Ceea ce este sigur este faptul ca ceea ce spuneti dvs. despre ortodoxie eu l-am vazut in practica celor pe care ii combateti si vice-versa. Dvs. spuneti "ati inteles gresit" ca si cum eu as fi citit o carte si i-as fi inteles gresit mesajul ori eu nu scriam deloc din carti ci din ceea ce mi s-a intamplat mie in biserica. Din pacate.

[iustin10]

Eu vad o alta habotnicie .Habotnicia notiunilor si a termenilor in dauna intelegerii si a armoniei . Cum zici ceva care nu este asa cum s-ar astepta ortodoxul cult sa auda,imediat el da un search interior intre miile de pagini ,canoane ,reguli ,si pune rapid diagnosticul : "esti in afara ,vai de tine ,pocaieste-te,esti departe de adevar " .Care e argumentul sau ? De cele mai multe ori un citat ,niste cuvinte ,exatrase dintr-un intreg de regula. Nu se stie daca el a experimentat sau nu aceea recomandare,poate a facut-o. Dar daca a facut-o ,in cel mai bun caz el este un bun practicant,dar nicidecum un bun doctor,pentru ca nu se chinuie nici o clipa sa ia asyupra-si neintelegerea celuilalt ,sa inteleaga nivelul sau,dilema sa, si sa vina astfel cu adevarul inspirat de dragoste ,si de abia apoi filtrat de invatatura. Invatatura neinteleasa si neaplicata,netraita deci ,e ca un fel de cal care alearga ,dar care a pierdut de mult contactul cu caruta.
Sfintii au trait ,si dupa aceea au vorbit.Intai se chinuiau in pustie zeci de ani ,ajungeau la desavarsire interioara,si de abia apoi, raspandeau intelepciunea si dragostea ,si slujeau semenilor.
Intelepciunea nu poate merge decat mina in mina cu dragostea.
Nu poti respecta o regula si incalca alta. Nu poti tine posturi ,nu poti sa iti mortifici trupul,nu poti respecta canoanele si regulile,daca din tine nu razbate ca dintr-o candela iubirea pentru aproapele ,si bucuria,si daca te apuci sa folosesti priceperea multa care o ai,pentru a iti judeca aproapele.
Slava lui Dumnezeu ca a facut astfel ,ca a netezit varfurile ,ca sa poata astupa vaile. Iar cel care este mai inaintat ,sa fie sluga celor nepriceputi, iar nu calaul lor.

[Eugen7]

În prealabil postat de iustin10

Eu vad o alta habotnicie .Habotnicia notiunilor si a termenilor in dauna intelegerii si a armoniei . Cum zici ceva care nu este asa cum s-ar astepta ortodoxul cult sa auda,imediat el da un search interior intre miile de pagini ,canoane ,reguli ,si pune rapid diagnosticul : "esti in afara ,vai de tine ,pocaieste-te,esti departe de adevar " .Care e argumentul sau ? De cele mai multe ori un citat ,niste cuvinte ,exatrase dintr-un intreg de regula.

Sunt in asentimentul dvs. Multumesc pentru atentionare. Voi reflecta la afirmatiile dvs.

În prealabil postat de iustin10

Nu se stie daca el a experimentat sau nu aceea recomandare,poate a facut-o. Dar daca a facut-o ,in cel mai bun caz el este un bun practicant,dar nicidecum un bun doctor,pentru ca nu se chinuie nici o clipa sa ia asyupra-si neintelegerea celuilalt ,sa inteleaga nivelul sau,dilema sa, si sa vina astfel cu adevarul inspirat de dragoste ,si de abia apoi filtrat de invatatura. Invatatura neinteleasa si neaplicata,netraita deci ,e ca un fel de cal care alearga ,dar care a pierdut de mult contactul cu caruta.

Aveti dreptate. Este foarte greu in spatiul virtual sa se arate ca "doctor este cel care se vindeca pe sine insusi" prin pocainta sincera si smerenie, cu ajutorul harului lui Dumnezeu in Sfanta Biserica Prin Sfintele Taine.
De asemenea consider ca este foarte greu pe spatiul virtual sa il intelegi pe celalat, de aceea sunt de parere ca discutiile trebuie sa aiba un caracter lapidar care sa indemne la trairea studiul si trairea adecvata a ortodoxiei in Sfanta Biserica, Sfintele Taine, dupa modelul filocalic.

In ceea ce ma priveste, conform asertiunii de mai sus... nu ma exclud de la pericolul "ravnei fara intelepciune"... "doctore intai vindeca-te pe tine insuti si apoi vei avea experienta sa poti ajuta si pe ceilalti" "celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada", "celui ce i se pare ca stie ... sa ia aminte ca nu este decat un ingamfat, un infatuat care nu stie nimic".

De aceea afirm:
"stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)
"nu pretind ca stiu ceea ce stiu (sigur) ca nu stiu" (Socrate)
Stiu sigur ca Sfintii Parinti sunt: modelul, exemplul si ajutorul in studiul si trairea adevarata intru Hristos Iisus.

În prealabil postat de iustin10

Sfintii au trait ,si dupa aceea au vorbit.Intai se chinuiau in pustie zeci de ani ,ajungeau la desavarsire interioara,si de abia apoi, raspandeau intelepciunea si dragostea ,si slujeau semenilor.
Intelepciunea nu poate merge decat mina in mina cu dragostea.
Nu poti respecta o regula si incalca alta. Nu poti tine posturi ,nu poti sa iti mortifici trupul,nu poti respecta canoanele si regulile,daca din tine nu razbate ca dintr-o candela iubirea pentru aproapele ,si bucuria,si daca te apuci sa folosesti priceperea multa care o ai,pentru a iti judeca aproapele.
Slava lui Dumnezeu ca a facut astfel ,ca a netezit varfurile ,ca sa poata astupa vaile. Iar cel care este mai inaintat ,sa fie sluga celor nepriceputi, iar nu calaul lor.

Multumesc pentru indemn Iusitn. Voi cauta sa traiesc mai mult (filocalia) si sa vorbesc cat mai putin in cuvinte... si cat mai multe in traire, viata... caci "ceea ce faci te face".
Iertati-ma... poate m-am lasat dus de entuziasm (si sluga a ajus sa para a fi "calau") mai multe decat era cazul si va multumesc ca imi atrageti atentia.
Nici macar sluga nu ma pot numi... si departe de mine gandul de a fi calaul oamenilor (indiferent de starea lor duhovniceasca). Nu trebuie sa uram omul (persoana) ci patimile, pacatele si duhurile diavolesti.
"Vremea este sa lucreze Domnul ca oamenii au stricat legea Ta"(Psalmi.)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruisca Domnul Iisus Hristos.