Poezii preferate...

[cristiboss56]

Cu mintea mea Preasfântă Maică
Te văd pe drumul spre Calvar,
Şi conştiinţa mea săracă
Mă mustră ca şi pe tâlhar!
Ţi-aud cu jale tânguirea
Şi sînt mustrat acum mai rău,
Ştiind că pentru mine rabdă
Preamilostivul Fiul Tău!
Privindu-L înălţat pe Cruce
De adunarea celor răi,
Cunosc că am mai multă vină
Decât răstignitorii Săi!
De nu vedea mai înainte
Stăpânul, împietrirea mea,
Ar fi avut o mângâiere
Şi nu mai înseta aşa.
Şi poate stâncile de piatră
Nu s-ar fi despicat atunci,
Văzând că nu mai pătimeşte
Şi pentru mine Domnul munci!
Nici soarele, ascuns de groază,
N-ar fi rămas aşa de mult,
De nu vedea cum rabdă Domnul
Şi eu acuma nu-L ascult!
Iar sabia proorocită,
N-ar fi pătruns aşa de rău,
În inima Ta Preacurată
Văzând cum moare Fiul Tău!

[cristiboss56]

Doamne,
Miroase satul tot a iarba si-a lumina
Si sta 'n genunchi sub tâmpla Ta de soare,
Pe crestet alb, un patrafir de floare
L-aduna rugaciunea lui senina.




Si-asa neputincios, dar tare în credinta,
În fiecare zi se 'ndreapta catre Tine,
Cu tot ce-ai pus în el din slavi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruinta.




Se 'nchina simplu, ca un ram în vânt
Si rasadeste 'n cer un bob de gând,
Apoi se 'ntoarce 'n bulgar, tremurând,
Cu fruntea mai lipita de pamânt.




Se 'ntrece 'n câmp cu pasarile Tale
Si bucuros se pierde pe ogoare,
Purtând pe umeri dimineti cu soare
Si umbre moi culcate peste cale …




Doamne,
E satul Tau si cuibul meu pierdut
Pe care-l port în aripile mele,
Cum as purta o pulbere de stele
Din înaltimile prin care am trecut.

[glykys]

Nu stiu daca am mai postat-o candva...

Vasile Voiculescu – CLXXIII (173)
Te mistuie iubirea? Credeai că-i o păpuşă,
Să-ţi faci un joc cu toane, ca în copilărie.
Când ea-ţi cerea o fire de salamandră vie,
În tainica-i văpaie să arzi făr’ de cenuşă.
Ea nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii,
Înflăcăratu-i spirit, urgie, le consumă;
Îşi cată-n noi duh geamăn… şi, de-l îmbii cu humă,
Rămâi o biată urnă cu zgurile durerii…
Te ispiteşte jindul să-mbraci şi fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?
Dar trebuie-nfruntată cu spaimă, ca o moarte…
Căci ea, ca să pătrundă, îţi sparge-alcătuirea,
Preface în genune lăuntrul tău, anume
Ca să încapă-acolo, cu ea, întreaga lume.

[glykys]

Intaia dragoste
V. Voiculescu

Cu ce adanc sa Te masor? de unde
Atata inaltime, sa Te ating?
Ma urc in cer si cerurile-s scunde,
M-afund in mari, amare funduri ling.
Bat, pan’ce fruntea de intrebari imi crapa
Cer, se-ntorc goale aprigile-mi rugi
Cat, imi raman in maini noroi si apa…
Ca un vampir tot sufletul imi sugi.
Mi-e dor de Tine Doamne ca de-o fata,
Intaia dragoste… Cat am iubit!
Dar intr-o zi s-a maniat deodata
Far’un cuvant de atunci m-a parasit.
Un fir din taina-i nu ma strabatu:
Si ma intreb de n-ai fost Doamne, Tu.