Prin credinta, poti merge pe apa ca pe uscat

[Florin-Ionut]

A merge pe apă este nu nonsens al logicii umane, o anormalitate. Prin credinţă însă Petru a păşit pe apă spre Cel care a gîndit formula apei mai înainte de a fi materia şi energia lumii acesteia. La rîndul meu, eu cred că Petru a mers pe apă, deoarece sînt creştin şi accept cele scrie în Biblie.

Problema pe care eu o pun sună cam aşa: cum s-a coborît el din corabie pe suprafaţa apei la chemarea Lui Hristos? Corăbiile sînt destul de înalte, de la marginea corăbiei pînă jos sînt destui metri. Mă gîndesc că a fost lăsat în jos cu o frînghie ceva. Apoi la contactul cu suprafaţa, Petru probabil s-a comportat ca un copil care nu ştie să meargă, neştiind la ce să se aştepte. Cum a făcut, a încordat la timp muşchii ca să-şi ţină echilibrul? S-a împleticit, a ezitat, s-a dezechilibrat? Cum a reacţionat văzînd şi valurile, că suprafaţa nu era tocmai dreaptă? Trebuie să fi fost foarte interesant drumul lui pînă în faţa Mîntuitorului.