nunta mixta

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din punct de vedere catolic, cine este înscris într-o comunitate eclezială acatolică îşi riscă mântuirea. Nu alta, de fapt, este şi concepţia ortodoxă, după cum insistent a arătat dl Cătălin: ortodocşii, cel puţin cei neinfluenţaţi de un ecumenism rău înţeles, sunt de acord cu catolicii asupra dogmei "nu există mântuire afară din Biserică".

În ceea ce priveşte copiii: toţi botezaţii, din momentul în care au primit Sf Botez, au intrat în Biserica lui Cristos, care este Biserica Catolică. Botezul este unul singur ("cred într-UN Botez"), iar Biserica este una singură ("cred într-UNA..."). Botezul este sau nu este, iar botezul ortodox este. Prin urmare, un copil botezat ortodox este membru deplin al Bisericii Catolice. El se menţine în această stare până ce, ajuns la vârsta înţelegerii, rejectează Biserica, sau pe capul ei şi pe episcopii în comuniune cu ea, sau una din învăţăturile sale dumnezeieşti. Iar probabilitatea ca acest lucru să se întâmple este foarte mare cu un copil care creşte într-o comunitate acatolică, în care i se picură zilnic otrava unor teorii cum că Papa e Anticrist, că iezuiţii controlează răul lumii, etc.





Deosebim "a fi fiu al lui Dumnezeu prin creaţie" de "a fi fiu al lui Dumnezeu prin adopţie". Dracu este fiu al lui Dumnezeu prin creaţie, dar nu prin adopţie.

În ceea ce priveşte şansele de mântuire ale unui "creştin non-denominaţional", ele sunt întristător de mici. Chiar dacă ar exista posibilitatea teoretică a unei asemenea mântuiri, rămâne întrebarea: de ce să dai, singur, cu capul în zid, când Cristos a creat o uşă prin care să treci şi a trimis oameni care să te îndrume ? Nu este aceasta o atitudine de tip "nu-mi pasă de uşa Ta, nici de oamenii pe care mi i-ai trimis !"?

Parintele meu duhovnic ne invata, cu fiecare prilej, sa traim in duhul smerit al Bisericii noastre. Aceasta inseamna, printre altele, ca in parohia noastra (si ma refer la oamenii pe care ii intalnesc constant la slujbe) lipseste, din fericire, orice angajament de defaimare a BC si a altor denominatiuni crestine. Nu ne ocupam cu asa ceva pentru ca am fost educati de parintele nostru sa ne vedem fiecare de treaba lui. Ca urmare, copiii nostri nu au primit nici un fel de incurajare in directia amintita de tine.

Pe de alta parte, necredinta in Dumnezeu este o boala cvasigenerala oriunde in lumea de astazi, iar copiii au de intampinat zilnic o gama larga de ispite si incercari de tot felul. Orice copil credincios in Dumnezeu are de trecut zilnic examene dificile. Ca si noi, adultii, dealtfel. Din cate stim cu totii, nici membrii BC, adulti si copii, nu sunt scutiti de aceste piedici si rautati de tot felul.

Despre raul lumii s-a vorbit dintotdeauna si s-au incercat mereu variante de explicatie si masuri de eradicare. Raul a fost si este si va fi atribuit cand aici cind colo cand mai stiu eu unde si cui.
In Ortodoxie avem o invatatura clara privind acest subiect. Si eu si familia mea consideram ca lupta cu raul trebuie sa o ducem in primul rand ca razboi interior, personal: lupta cu patimile, cu nevrednicia noastra, cu slabiciunile de tot felul. Alte lupte sunt si e bine sa ramana secundare si, daca se poate, sa dispara din preocuparile noastre sufletesti, prin harul lui Dumnezeu.