Despre bioterapie

[Eugen7]

Referitor la incercarea bioenergeticienilor de a defaima Preotii lui Hristos Iisus, Sfanta Sa Biserica Ortodoxa, Sfintii lui Hristos Iisus adaug pe langa postarea elocventa de mai jos:

Normal ca tatal minciunii vrea sa faca din Sfintii lui Hristos... bioenergeticieni sau mai stiu eu ce alte dracovenii. Dar oare nu vor fi lasati de harul Duhului Sfant, sa se afunde ireversibil in orbirea duhovnicesca pe care ei insisi au ales-o precum cei ce au incercat sa atace pe Lot si pe ingerii care venisera sa il cerceteze? Sau precum Elimas vrajutorul care se opunea Sfantului Pavel?

Asadar sa ne rugam Domnului in Sfanta Sa Bierica, in Sfintele Taine sa se milostiveasca de noi si sa ne daruiasca discernamant duhovnicesc.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=429

Au aparut diverse dracovenii care se folosesc de numle Pr. Arsenie Boca elucubrand... pe teme spirituale si nu numai.
Oare cine mana (indeamna) la minciuna?
Convorbiri astrale cu Sfantul Arsenie Boca - Florica Lecu
http://www.cartespirituala.ro/produc...6c1b0635d31c69
http://www.libris.ro/carte-ortodoxa/...--p369288.html
"Prietenul îmi oferise fotografii pentru a le da altor persoane. După două săptămâni Arsenie mi-a spus: "Să mai dai şi altora fotografia! Vei vorbi lumii despre mine"
I-am răspuns: "Cu drag, Arsenie. Şi despre sfântul Ciprian am vorbit."
Cu referire la faptul că, în timpul când scriam la prima carte, sfântul Ciprian mi-a spus: "În urma cărţii tale vor veni credincioşi la mine"
Atunci nu am văzut legătura, dar după aceea am întâlnit persoane care mi-au spus că din cartea mea au aflat de sfântul Cirpian sau/şi de biserica Zlătari din Bucureşti unde îi sunt moaştele şi au participat la slujbele de acolo.
Arsenie a continuat: "Cu mine vei face mai mult şi vei întâmpina şi greutăţi" Simţeam cum creşte iubirea mea pentru sfântul Arsenie Boca. Mi-am dus mâna pe umăr, nu mă deranja ceva, am dus-o din cauza emoţiei. Arsenie m-a atenţionat: "Lasă-ţi trupul, priveşte sufletul! Este frumos asemenea unei crengi cu flori de măr"
Informaţiile veneau în continuare..."

Despre dracoveniile ezoteriste puteti citi pe aici:
http://vicctoriaionepsihologulmeu.bl...4_archive.html

Cat despre interesul "spiritual" al autoarei si (im)pertinenta afirmatiilor dumneaei in legatura cu Pr. Arsenie Boca...
Cunoscand energiile - Florica Lecu
http://www.cartespirituala.ro/produc...oducts_id=2400
"Cunoscând energiile
Am ales situaţii care să cuprindă:
- depistarea câmpului energetic universal, a câmpului energetic uman, a centrilor energetici şi corzilor energetice, menţinerea lor în echilibru
- folosirea energiilor pentru împământare, protecţie, curăţare-purificare
- relaxarea, meditaţia, comunicările cu entităţile din planul fizic şi din alte planuri de existenţă, cu plantele şi animalele
- aspecte începând din vieţile anterioare, înainte ca spiritul să pătrundă în viitoarea fiinţă pământeană, naşterea ei
- călătoriile spiritului şi plecarea acestuia din corpul fizic, încheind încă un ciclu de viaţă pământeană, până în momentul în care, ajuns la maturitate spirituală, se reîntoarce în locul din care a plecat pentru prima dată în lumea fizică
Dacă ai sau nu capacităţi extrasenzoriale dezvoltate, dacă ai sau nu cunoştinţe teoretice în domeniu, îmi doresc ca textul acestei cărţi să te ajute."

Asadar sa luam aminte
"20. Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!
21. Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!
22. Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare!
23. Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept!" Isaia, cap 5

Cat despre sfintii lui Hristos... orice se ridica impotriva lor se ridica impotriva luminii ochilor lui Dumnezeu:
"Căci aşa zice Domnul Savaot: "Pentru slava Sa, El m-a trimis la neamurile care v-au jefuit pe voi; căci cel care se atinge de voi (sfintilor) se atinge de lumina ochiului Lui! " Zaharia 2,12

Doamne ajuta. Har, pace si intelepciune sa ne daruiasca Domnul Iisus Hrisotos. Amin!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Eugen7

VAI de omul care cauta doar vindecarea... tamaduirea trupului si/sau a sufletului inainte sa caute iertarea de la Dumnezeu (si de la semeni)!

În prealabil postat de Eugen7

Referitor la incercarea bioenergeticienilor de a defaima Preotii lui Hristos Iisus, Sfanta Sa Biserica Ortodoxa,
21. Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!
Isaia, cap 5[/b]
Doamne ajuta. Har, pace si intelepciune sa ne daruiasca Domnul Iisus Hrisotos. Amin!

Mulţumim Eugen,
Cu drag, Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(G) CRIPTE EUROPENE CU MUMII
Clima din Europa nu este tocmai potrivită pentru mumificare. Şi totuşi, în condiţiile climaterice din grotele unde este frig şi curent pe tot parcursul anului, se păstrează rămăşiţele unor clerici sau domnitori din vechime. Dacă le comparăm cu mumiile naturale din alte părţi ale lumii, în cazul lor, timpul şi-a pus serios amprenta. Sunt aşa numitele cripte cu mumii.
(I) UNA DINTRE CELE MAI MARI COLECŢII DE MUMII SE AFLĂ ÎN CRIPTA CĂLUGĂRILOR CAPUCINI DIN PALERMO (SICILIA).
Cea mai veche mumie datează din 1599, când călugării au descoperit că solul de sub biserica lor conservă trupurile înmormântate acolo. Au mumificat astfel trupul unui monah, fratele Silvestro, şi l-au expus public. Iniţial, doar corpurile călugărilor decedaţi aveau voie să fie aşezate în construcţia specială din mănăstire. Curând, cetăţenii bogaţi din Palermo au hotărât ca şi ei să beneficieze de un tratament similar la moartea lor, în schimbul unor donaţii consistente. Catacombele au început să se umple cu 8000 de trupuri mumificate.
In cripte existau încăperi speciale pentru mumificare. Cadavrele erau lăsate pentru câteva luni la uscat, apoi călugării le spălau într-o baie care conţinea apă cu oţet, arsenic şi var, pentru a preveni descompunerea. Odată uscate, le îmbrăcau în ţinute de sărbătoare şi le aşezau în galerie, într-un anumit loc, în funcţie de poziţia ocupată în timpul vieţii. Mumiile nu rezistau mult, totuşi, deoarece, cu timpul, pielea şi părul se fărâmiţau, părăsind scheletele.
Ca adepţi ai credinţei catolice, locuitorii de atunci din Palermo credeau că Hristos va reveni să readucă trupurile de la moarte la viaţă. în opinia acestora, nu exista un loc mai potrivit în aşteptarea învierii decât catacombele oraşului, unde morţii erau îmbrăcaţi în cele mai bune veşminte, gata să se reunească cu cei dragi din jurul lor.
Singurul trup aproape perfect conservat din catacombe îi aparţine „Frumoasei adormite", micuţa de doi ani Rosalia Lombardo, decedată în 1920, după ce călugării capucini stopaseră mumificările. Un doctor local a conservat trupul fetiţei, injectându-i chimicale care nu au fost identificate nici astăzi. El a răposat la scurt timp, înainte de a putea transmite secretele metodei sale de îmbălsămare. Călugării consideră că una dintre mumii este cea a pictorului spaniol Diego Velasquez, deşi acesta a decedat şi a fost îngropat la Madrid. Multele coridoare aglomerate de sicrie şi mumii au fost distruse parţial la 11 martie 1943, în cel de-al Doilea Război Mondial, când catacombele au fost lovite de bombe. Şi astăzi mumiile din Palermo reprezintă o importantă atracţie turistică, iar capucinii câştigă pentru ordinul lor (înfiinţat în 1520) importante sume de la vizitatorii curioşi.
(II) O ALTĂ CRIPTĂ CU MUMII DIN PENINSULA ITALICĂ
s-a aflat până în 1842 sub catedrala din Venzone. Pentru că trupurile conservate nu puteau fi admirate acolo, au fost strămutate în capela pentru botez, reprezentând marea atracţie a zonei, fiind vizitate până şi de regi şi regine. La cutremurul din 1976 capela, biserica şi mumiile au fost afectate, încât a fost necesară mutarea exponatelor, în primă fază, într-un mic muzeu, iar 24 de ani mai târziu s-au întors în capela baptismală, nu înainte să fie radiografiate de cercetători. Cauzele conservării au rămas însă învăluite în mister. Este posibil ca ghipsul şi calcarul din compoziţia chimică a solului în care se găseau unele morminte să fi influenţat conservarea mumiilor.
Unul dintre membrii proeminenţi ai grupului de mumii este un cocoşat, înmormântat în catedrală în secolul al XII-lea sau al XIII-lea şi dezgropat în 1647, la prima restaurare a bisericii. S-a descoperit că în timpul vieţii răposatul nu avusese cocoaşă, ci coloana vertebrală a fost curbată atât de tare la mutarea brutală a mumiei, încât părea a fi o cocoaşă.
(III) IN CEHIA (LA BRUN) ŞI ÎN GERMANIA,
de asemenea, se găsesc mumii naturale sub numeroase capele şi biserici, dar care, cu puţine excepţii, nu pot fi vizitate. Cele mai cunoscute sunt Bleikeller („pivniţa de plumb") din Bremen şi cripta principilor şi a nobililor din Quedlinburg, unde pot fi văzute mumiile unor foşti conducători.
(IV) ÎN SCHIMB, LA VIENA
, cripta Sfântului Mihail poate fi regulat vizitată. Aici se păstrează în cripte individuale, în funcţie de poziţia socială şi de titlurile de onoare, corpurile uimitor conservate ale numeroaselor persoane decedate în urmă cu 200 până la 300 de ani13.(Chrisp, Peter, op.cit., pag. 70- 73.)




Deja ne aflăm în primele faze ale fabricării falselor „Moaşte” papiste, de fapt de-a dreptul mumii, în cel mai bun caz, fiindcă vom vedea mai jos, dacă ne ava ajuta Dumnezeu, că dacă nu sunt mumii spre dobândirea de bani şi faimă în slava papismului sunt de fapt corpuri blestemate spre mustrarea lor publică.


Va urma cu
Mumii din timpuri moderne - cazuri reprezentative

[Eugen7]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Mulţumim Eugen,
Cu drag, Alexandru

Si eu va multumesc Domnule Alexandru Anastasiu (pentru efortul de a combate adecvat dracovenia bioterapiei, reki... si alte asemenea).
Sa multumim Domnului si Sfintei Sale Biserici si Sfintilor Parinti.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(H) 9. MUMII DIN TIMPURI MODERNE - CAZURI REPREZENTATIVE
Încă din secolul al XlX-lea, industria funerară a dezvoltat noi metode pentru conservarea celor răposaţi. Imbălsămătorii au injectat trupurile cu substanţe conservante pentru ca acestea să poată fi expuse la înmormântare. Câţiva lideri politici cunoscuţi au fost permanent îmbălsămaţi pentru expunere publică.
(I) ÎMBĂLSĂMAREA PRIN METODA HOLMES
„Părintele îmbălsămării modeme" este considerat Dr. Thomas Holmes (1817-1900), fost ofiţer în Corpul medical militar din timpul Războiului Civil American (1861-1865). Holmes a inventat o metodă pentru conservarea soldaţilor decedaţi, pentru ca aceştia să fie trimişi acasă spre înmormântare. El a injectat în artere un lichid de îmbălsămare conţinând arsenic, utilizând o pompă pentru a circula în organism. Până la sfârşitul războiului, Holmes pretindea că a îmbălsămat 4028 de oameni, majoritatea ofiţeri, ale căror familii îşi permiteau să plătească cheltuielile funerare de 100 de dolari. însă, un contraefect al metodei Holmes este nivelul ridicat de contaminare cu arsenic a multor cimitire americane din veacul al XlX-lea.
Unii îmbălsămători încă mai folosesc această tehnică, dar cei mai mulţi injectează acum o substanţă chimică mai sigură, formaldehida, descoperită în 1868 de chimistul german August Wilhelm von Hofman. Procedeul modern de mumificare prin injectarea soluţiei de formol în sistemul vascular, împiedicând procesul de descompunere a corpului, poartă numele de plastinare. Prin această metodă, lichidele din corp surrFSeeutte printr-o substanţă chimică.
(II) POLITICĂ ŞI ÎMBĂLSĂMARE - LENIN, STALIN, MAO, EVA PERON
Cea mai faimoasă mumie a timpurilor moderne este cea a fondatorului Uniunii Sovietice, Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), decedat în urma unui atac de cord. Consecvent doctrinei atee promovate de bolşevici, Lenin a militat împotriva cultului Sfinţilor din bisericile ortodoxe ruse şi a interzis venerarea acestora sub forma Sfintelor Moaşte. Dar el nu a luat în considerare calculele politice ale urmaşului său, losif Visarionovici Stalin. Dacă poporul pravoslavnic cinstea cu atâta evlavie pe Sfinţii plecaţi la ceruri să mijlocească la Tronul Ceresc, atunci sovieticii nu aveau decât să-şi transfere ideile asupra proeminentului lider comunist.
Deşi familia sa a vrut să-I înmormânteze normal, conducerea de la Kremlin a hotărât ca trupul lui Lenin să fie îmbălsămat şi expus într-un sicriu de sticlă, pe o construcţie impresionantă. Au fost însărcinaţi să conceapă un procedeu adecvat de îmbălsămare biochimistul Boris Zbaski şi anatomistul Vladimir Vorobiov, care au păstrat pană la moartea lor secretul muncii în această privinţă. Mai târziu, fiul biochimis-tului a dezvăluit ceva din taina metodei...
Mai întâi a fost scos creierul din craniu şi tăiat în zeci de mii de secţiuni pentru a fi studiat de Institutul Neurologic Sovietic. Acestea n-au furnizat însă rezultate de mare interes ştiinţific. Apoi au fost îndepărtate toate organele interne din corp, iar acesta a fost spălat cu apă distilată şi cu acid acetic. Ulterior a fost injectată o soluţie de formol în vasele sangvine. Patru luni a fost scăldat trupul defunctului comunist într-o baie de formol, la care au fost adăugate şi alte substanţe chimice, necunoscute până astăzi. După ce corpul a fost pus la uscat, în cele din urmă a fost îmbrăcat. Totuşi, procedura nu a reuşit, fiind nevoie de o reîmbălsămare în 1926. Metoda nefiind perfectă, trupul astfel conservat a avut nevoie de o îngrijire intensă din partea îmbălsămătorilor: de două ori săptămânal, specialiştii îl verificau pentru a descoperi din timp orice început de descompunere şi a-I trata imediat. La fiecare 18 luni, corpul este dus în laboratorul mausoleului, unde este dezechipat, scăldat din nou în baia chimică, iar după uscare este aşezat iarăşi în sicriu şi expus în mausoleul din Piaţa Roşie.
Chiar şi după destrămarea Uniunii Sovietice din 1991, trupul special îmbălsămat al lui Lenin a rămas în mausoleu, turiştii fiind încă destul de dornici de a-I vedea. Pentru a simboliza distanţarea definitivă a Rusiei de trecutul său comunist, în 1993 s-a luat hotărârea de a se îngropa cadavrul într-un mormânt obişnuit. Şi în 2004, un sondaj de opinie a relevat că 56 % dintre ruşi considerau că ar fi corect ca trupul conducătorului revoluţiei bolşevice să fie înmormântat, aşa cum dorise şi familia acestuia. Corpul este depus în continuare în mausoleul special ridicat, dar accesul vizitatorilor nu mai este permis14 (Ibidem, pag. 86).
în lumea comunistă au circulat în continuare zvonuri despre marea artă a îmbălsămării de la Moscova. După Lenin, a fost îmbălsămat nu doar urmaşul său, Stalin (1953), ci şi conducătorul revoluţiei din Vietnam, Ho Şi Min (1969), iar apoi fostul lider cehoslovac Klement Gottwald şi dictatorul nord coreean Kim Ir Sen. Numai Mao Tze Dun (1976) nu a fost conservat de îmbălsămătorii sovietici de la Centrul de Structuri Biologice, deoarece la moartea liderului chinez relaţiile politice dintre Uniunea Sovietică şi Republica Populară Chineză erau foarte încordate, drept aceea chinezii l-au conservat singuri pe conducătorul lor, la dorinţa acestuia.
Un alt caz cu influenţe politice este cel al
(III) EVEI PERON, SOŢIA DICTATORULUI ARGENTINIAN PERON, DECEDATĂ ÎN 1950.
îmbălsămătorii ei au petrecut un an să înlocuiască cu grijă fluidele corpului cu ceară parafinică. în 1976, trupul îmbălsămat al Evitei, eroina multor legende şi filme contemporane, a fost în sfârşit înmormântat la Buenos Aires. Era cel mai bine conservat trup din lume în acel moment.
(IV) PRIMA MUMIE ROMÂNEASCĂ - SECRETUL PROFESORULUI MINOVICI
în anul 1908, fondatorul Institutului Medico-legal din Bucureşti, Profesorul Mina Minovici, reuşea mumificarea corpului unui bătrân cerşetor. Vitrina Institutului a găzduit pentru 95 de ani misterioasa mumie. Legendele despre secretele conservării şi existenţa organelor interne au circulat în tot acest timp, până când doctorul Cristian Curcă a dezlegat misterul: după mai multe investigaţii (tomografie, endoscopie, toxicologie) şi o cercetare amănunţită a arhivelor IML, rezultatele au demonstrat prezenţa organelor în interiorul mumiei în poziţia anatomică normală. Eficienţa conservării demonstrează că au fost combinate cu succes două metode: îmbălsămarea şi mumificarea.
Metoda de conservare a celebrului Minovici, diferită de cele ale egiptenilor şi peruvienilor din antichitate, părea a se fi pierdut. Dar, „formula magică" se afla chiar în arhiva Institutului: „compoziţia fluidului folosit pentru îmbălsămare (2 litri de formol 40% şi câte 250 ml de glicerina şi alcool etilic de 96 grade) a fost transmisă discipolilor şi publicată încă din 1938"15(15 „National Geographic", martie 2004, pag. 14. 54).


Dacă budiştii şi ateii şi oamenii de ştiinţă pot face azi minuni, ca să sfideze minunea sfintelor moaşte să o înlocuiască şi să o minimalizeze, de ce să ne mirăm că oamenii de ştiinţă şi ateii de demult (papiştii) puteau face mumii şi având interese de faimă şi bani să zică pentru fraierii creduli că sunt „sfinte moaşte”. Doar şi ei erau iritaţi că nu mai au Sfinte Moaşte cum are numai Ortodoxia. Şi ei doresc mai mult decât orice să o defaime sau să zică, în cel mai subtil caz, că sunt ca noi. Nu arată clar istoria că papismul este o industrie de exploatat naivitatea şi reacţia emoţională nelămurită în credinţă? Neavând trăirea cea echilibrată în smerenia harului Sfântului Duh apelează sărmanii la resuscitarea artificială a unui cadavru rupt de Sfânta Biserică de 1000 de ani, prin impunerea unor fasle minuni (stigmate şi mumii) ca fiind adevărate minuni, că ar fi viaţa în Hristos şi Sfintele Moaşte.


Va urma, dacă ne ajută bunul Dumnezeu,
(I) 6. SUNT UNELE RELICVE CATOLICE SFINTE MOAŞTE?

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(I) 6. SUNT UNELE RELICVE CATOLICE SFINTE MOAŞTE?
În multe biserici apusene se pot vedea în sicrie de sticlă corpurile unor „sfinţi” care au murit cu sute de ani în urmă. Ei sunt veneraţi de credincioşi şi sunt consideraţi intermediari rugăciunilor adresate lui Dumnezeu. Mulţi se întreabă însă dacă nedescompu-nerea trupurilor acestora este o minune sau reprezintă intervenţie umană prin îmbălsămare sau alte procedee.
Noile cercetări au dezvăluit în cazul trupurilor unor persoane venerate de catolici munca îmbălsămă-torilor. Din porunca unor prelaţi de la Vatican, aceştia au încercat să protejeze corpurile de procesul natural de descompunere. Dacă după canoanele ortodoxe este interzisă îmbălsămarea slujitorilor şi a monahilor, nu acelaşi lucru funcţionează la romano-catolici; spre exemplu, într-un tablou din secolul al XV-lea, Sandro Botticelli înfăţişează scoaterea inimii în timpul procesului de mumificare a unui înalt prelat. Situaţia nu este singulară.
Din Evul Mediu până în zilele noastre au loc pelerinaje anuale la Cortona, în Toscana. în catedrala de acolo se află cadavrul mumificat al fericitei Margareta (1247-1297). Credincioşii apuseni credeau că este o dovadă a bunăvoinţei Domnului faptul că trupul ei nu s-a descompus. Dar, în urma unor cercetări medicale efectuate acum câţiva ani, oamenii de ştiinţă au descoperit în zona abdominală şi a pieptului tăieturi adânci, cusute cu o aţă neagră. Prin urmare, venerata Margareta fusese mumificată artificial.35 (35 Germer, Dr. Renate, op. cit., pag. 44.)
În perioada medievală erau cunoscute tehnicile de bază ale mumificării egiptene: îndepărtarea organelor interne, uscarea corpului şi, în cele din urmă, tratarea lui cu produse aromate din plante. La o formă de îmbălsămare deliberată s-a apelat şi în cazul faimoasei misionare din India, Maica Tereza, răposată în 1997.
În cazul lui Philip Neri (1515-1595), trei dintre cei mai importanţi medici ai vremii, Andrea Cesalpino, Antonio Porto şi Ridolfo Silvestri au notat[probabil fiind plătiţi bine]] starea considerată minunată a trupului, la deschiderea sicriului pe 7 martie 1599. în ciuda opiniei acestor specialişti, chiar membrii Congregaţiei Oratorii s. Philippi de Urbe nu au considerat conservarea trupului lui Neri drept miraculoasă, deoarece la autopsia acestuia organele interne au fost mutate iar corpul îmbălsămat (a se vedea mai pe larg lucrarea, considerată normativă la catolici, a Joanei Carroll Cruz, „The incorruptibles", Tan Books and publishers, inc, Rockford, Illinois 61105, 1977, pag. 210-211, un studiu al nestricăciunii trupurilor unor diferiţi reprezentanţi apuseni).
Să urmărim şi cazul Bernadettei Soubirous (1844-1879). Se spune că în 1858, acesteia i s-ar fi arătat la Lourdes (Franţa) chipul Maicii Domnului (descoperire faţă de care ortodocşii au mari rezerve, considerând-o, mai curând, înşelare). Ulterior, grota s-a transformat în loc de pelerinaj, iar apei din izvorul de acolo i s-au atribuit puteri tămăduitoare. Fetiţa de atunci, Bernadette, a intrat în mănăstire, unde a murit la vârsta de 35 de ani, fiind înmormântată în capela congregaţiei. Intre timp, Lourdes a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din lumea catolică, iar Bernadette urma să fie sanctificată. De aceea trebuia să se afle dacă trupul ei s-a păstrat nestricat, ca un alt semn de bunăvoinţă divină, sau s-a descompus. La examinarea din 1909, la fel şi la alte două verificări ulterioare, corpul se păstrase fără urme de descompunere, dar şi fără vreun indiciu al unei mumificări artificiale 36. Ca să întărească şi mai mult impresia de conservare perfectă [dovedind însă felul acesta că nu sunt Sfinte Moaşte ci trup blestemat sau simple minciuni], pe faţa şi pe mâinile „călugăriţei” apusene s-a aplicat artistic un strat de ceară, realizat de o companie din Paris, care în mod normal produce manechine de modă... Declarată sfântă de Vatican în 1933, Bernadette Soubirous se odihneşte cu trupul într-un sicriu de sticlă în localitatea franceză Nevers. [iată cum se produc, tot la Paris, tot la comandă, celebrele manechine la modă dar de data aceasta cu aspect nu de desfrânate ci aspect de "sfinte" pentru scenele papalităţii][…]
Acestora li se adaugă şi persoane venerate în Apus după Marea Schismă, precum fondatorul ordinului franciscan, Francisc de Assisi (1181-1226), cu trupul în biserica italiană din Assisi, faimosul predicator Anton de Padova (1195-1231), aflat în biserica din localitatea amintită, Zita de la Lucea (1218-1278), „călugăriţa” Teresa de Avila (1515-1582) din aceeaşi localitate spaniolă, „călugărul” franciscan Vincent de Paul (1581-1660) din biserica omonimă din Paris, Catherine Laboure (1806-1876), cu trupul situat în capela surorilor carităţii din Capitala Franţei, precum şi multe alte exemple prezentate de cercetătoarea Joan Caroll Cruz în antologia anterior amintită. Faţă de unele dintre aceste trupuri, în câteva cazuri prea puţin certificate, ortodocşii au serioase îndoieli legate de neputrezirea şi conservarea lor. [de fapt siguranţa că nu sunt Sfinte Moaşte ci trucuri papale în trupuri banale sau minciuni drăceşti pentru oameni latineşti]
Un exemplu al dezmembrării treptate a unui trup în scopul de a obţine moaşte este dat de Francis Xavier, misionar catolic mort în China în 1552. Discipolii i-au acoperit corpul cu var nestins şi l-au îmbarcat pe un vas care mergea la Goa. Din corp au început să cadă treptat diferite fragmente. O aristocrată portugheză, din adoraţie pentru misionar sau din dorinţa de a obţine moaşte, a smuls cu dinţii de-getul mic de la piciorul drept. L-a înapoiat după ce în locul unde fusese degetul a apărut un firicel de sânge,[de fapt o fi simţit o arsură în gură în contact cu varul stins]] iar trupul a fost aşezat într-o raclă separată. In 1636, mai multe organe ale lui Xavier au fost trimise spre biserici din întreaga Asie, iar ceva mai târziu braţul drept a ajuns la Roma. Rămăşiţele, aşezate într-o raclă din marmură şi argint, sunt expuse în Goa (India) la fiecare 10 ani, ultima dată fiind în 1984, când au atras zeci de mii de pelerini şi turişti37.( 37 Chrisp, Peter, op. cit., pag. 68. 100)
Deşi aşa numita Congregaţie a riturilor prezintă lămurit fazele proceselor de beatificare şi sanctificare, statutul rămăşiţelor existente la apuseni nu este lămurit pe deplin nici în prezent (neavând criterii foarte clare de determinare a calităţii trupurilor neputrezite [dacă să fie produse cu var nestins, cu ceară sau prin invocaţii demonice]), cele mai multe fiind expuse spre venerare numai ocazional, la anumite sărbători. Unele dintre ele ar putea fi autentificate de Vatican prin metode cum ar fi datarea cu carbon radioactiv, dar s-a apelat foarte rar la această metodă.
[ştiut fiind că această metodă este recunoscută chiar de autorul ei ca fiind o şarlatanie, izotopii radioactivi neputând data nimic precis sau imprecis ci pur şi simplu din mai multe rezultate fiind selecţionate doar cele ce se potrivesc cu dorinţele plătitorului sau credinţa experimentatorului]

Va urma, dacă ne ajută Dumnezeu, să vorbim în sfârşit despre...

Conservarea trupurilor:

(2) Suprafirească:
(A) SFINTELE MOAŞTE

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Conservarea trupurilor:


(2) Suprafirească:
(A) SFINTELE MOAŞTE
(I) PĂRINTELE CLEOPA:
CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR
Sunt opt pricini de neputrezire a mortilor:



I. Prima pricina este atunci când veti gasi mort în groapa si carnea a putrezit toata, dar oasele stau prinse între ele ca la copacel. Acela nu-i sub blestem. Acela-i om tare din fire, care nu putrezeste 40-50 de ani. De aceea este asa.

II. Când vei gasi mort în groapa neputred si este exact cum l-ai pus, acela n-a putrezit din cauza pamântului. Este pamânt unde nu putrezeste mortul, daca nu-l muti. Acolo pamântul are chimicale si nu da voie sa putrezeasca nimic.

Aceste neputreziri sunt firesti, dar sunt si putreziri mai presus de fire:

III. Când vei gasi mort în mormânt neputred si carnea pe el este muceda ca buretele si alba, acela este om care a fost blestemat de dumnezeiestile pravile. El a avut canon mare la spovedanie pentru pacate mari si nu l-a facut.

IV. Când vei gasi mort în groapa neputred si este negru si umflat ca toba si partile dinainte nu-s putrede, iar cele dinapoi sunt putrede, acela este blestemat de preot sau de arhiereu.

V. Când vei gasi mort în groapa neputred si n-au putrezit nici hainele pe el, nici sicriul, nimic, nimic, si-i creste barba, cum s-a întâmplat la cel de la Husi, si-i cresc unghiile, acesta a facut nedreptati si a furat. Acesta nu putrezeste pâna nu-l dezleaga un arhiereu. Iar daca îl dezleaga si arhiereul si tot nu se desface, atunci el este blestemat de saraci, fiindca a luat avere de la saraci. Si pâna nu dau neamurile lui înapoi atât cât a luat el, nu putrezeste si tot în iad se munceste si nici arhiereul nu-l poate dezlega.

VI. Când vei gasi mort în mormânt neputred si pielea pe el este ca floarea de bostan, galbena, si limba-i galbena si îi cresc unghiile si-i creste barba si parul, acesta este sub anatema, sub cea mai grea pedeapsa a Bisericii. Acesta, din doua pricini este asa: sau a hulit pe Dumnezeu si pe preoti si s-a lepadat de credinta, sau a trait în preacurvie de gradul I - tatal cu fiica sau baiatul cu mama sa, adica incest. Acestia cad sub anatema, cea mai grea pedeapsa a Bisericii.

VII. Când vei gasi mort în groapa caruia nu i-a putrezit mâna sau piciorul, acela a lovit pe tatal sau pe mama sa si a amarât foarte tare pe parintii sai si a fost blestemat de ei si (nicidecum) nu s-a spovedit la duhovnic de acest pacat si nu a luat dezlegare, când era în viata.

VIII. Iar când vei gasi om neputred si-i usor ca o pana si miroase frumos tare, si-i foarte vesel la fata si face minuni, acelea sunt sfinte moaste, cum a fost si cu Sfântul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au gasit dupa 20 de ani, nu numai neputred, dar a facut si minuni.

Iata care sunt semnele la trupurile afurisite:

- sunt nedezlegate;

- sunt deformate si urâte;

- sunt greu mirositoare si prea puturoase;

- sunt umflate ca toba;

- provoaca spaima si cutremur privirii.

Iar la sfintele moaste sunt aceste semne:

- sunt nestricacioase;

- sunt binemirositoare;

- sunt uscate si usoare;

- sunt vesele la vedere;

- nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca;

- izvorasc din ele felurite minuni.


UN CAZ DE NEPUTREZIRE
Citeam în Pidalionul de Neamt, la subînsem-narea canonului 14 din Sardica, unde este scris despre un fapt care l-a vazut cu ochii atâta lume si Episcopul de Husi, Iacov Stamati.

La Episcopia de Husi, pe la 1785 traia un calugar cu numele Rafail. Acest calugar era olar de meserie si era cu viata sfânta. El toata ziua nu mânca, ci numai seara la apusul soarelui mânca ceva foarte putin. Dupa ce mânca, calugarul îsi lua o carte de citit si se ducea si se culca în cimitir între cruci. Cimitirul era lânga biserica. Totdeauna, si vara si iarna, avea un cojoc si se culca între cruci. Si calugarii îi ziceau "Rafail cel nebun". Ehei! Daca am fi si noi nebuni ca dânsul! El avea viata sfânta.

Acest calugar nu vorbea cu nimeni, ci îsi cauta de meseria lui, si se minunau ceilalti de lucrul ce iesea din mâinile lui. Toti îl întrebau de ce doarme în cimitir, iar el raspundea: "Ca acolo mi-i locul; daca mâine mor, nu plec acolo? - adica la morminte. Si vreau sa ma obisnuiesc si eu cu mormintele".

Într-o noapte, dormind monahul Rafail în cimitir lânga o cruce de piatra veche, aude cum bateau dracii pe unul în groapa. Si-l bateau de la 11 noaptea pâna la ora unu, la miezul noptii. Un ceas înainte de miezul noptii, unul dupa. Dar îl bateau de se auzea si se cutremura pamântul. Si el striga din mormânt: "Miluiti-ma, ajutati-ma! Nu ma lasati, ca ma bat dracii!" Si-l bateau dracii în mormânt doua ceasuri, de se cutremura pamântul acolo unde era el.

Rafail a stat si a ascultat si ce s-a gândit el: "Ma duc la duhovnicul episcopiei sa-i spun, sa vina sa faca o dezlegare la mormântul lui". Duhovnicul Daniil avea 90 de ani, saracul. Se duce Rafail si-i zice rugaciunea la usa, ca asa se zice:

- Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu-ieste-ne pe noi. Blagosloveste preacuvioase parinte!

Duhovnicul batrân si obosit de lume, raspunde:

- Domnul si Maica Domnului. Care-i acolo?

- Eu, Rafail, parinte.

- Ce vrei?

- Parinte Daniil, hai la cimitir si-l dezleaga pe unul, ca tare-l bat dracii!

- Mai îndracitule, tu daca dormi în cimitir, câte nu ti-arata dracii? Unde sa ma duc eu, ca-s obosit?

Si n-a vrut sa mearga. Si Rafail s-a dus, zicând:

- Iarta-ma, parinte!

A mai stat vreo zi, doua, bietul Rafail si a zis: "Ma duc sa-i spun duhovnicului din nou!", ca auzea cum îl bat diavolii si îi era mila de acela care striga în mormânt.

- Parinte Daniil, hai ca-l bat dracii pe unul în mormânt noaptea! Vai, tare mai striga ajutor.

Iar l-a ocarât duhovnicul:

- Ce ai venit, mai stricatule? De ce nu ma lasi sa dorm?

Mai sta el doua-trei zile, iar se duce: "Ma duc sa-i mai spun o data". Si se duce Rafail a treia oara la duhovnicul lui, Daniil:

- Parinte Daniil, aveti mare putere de la Dumnezeu ca duhovnic, sa legati si sa dezlegati pacatele! Veniti sa dezlegati pe un om, ca tare-l bat dracii în groapa. Parinte, sa stiti ca daca nu vreti sa veniti, veti da seama de sufletul acesta în ziua cea mare a Judecatii de apoi! Sa nu spuneti ca nu v-am spus!

Când a auzit duhovnicul, atunci s-a gândit: "Mai, a treia oara a venit, si n-a venit degeaba".

- Stai, Parinte Rafail, ca merg!

Si-a tras ciubotele, si-a luat molitfelnicul, un epitrafir, o cruce si cârja si a plecat, ca cimitirul era în ograda episcopiei, lânga biserica, cum se faceau înainte vreme. Când s-a dus la crucea aceea de piatra, înca de departe auzea cum se cutremura pamântul:

- Parinte Rafail, dar de când îl bat dracii?

- Sa fie mai mult de patruzeci de zile. Si eu am fost de trei ori la sfintia voastra, iar acum a treia oara m-am gândit sa nu mai vin. Eu l-am întrebat ce are, iar el mi-a raspuns: "Vai de crestinul acela care moare fara sa-si marturiseasca toate pacatele!".

Si auzea batrânul cum îl bateau dracii pe acela în groapa si cum striga: "Miluiti-ma! Ajutor! Nu ma lasati, fratilor! Miluiti-ma!"

Atunci duhovnicul a trimis repede dupa episcop. Episcopul se culcase:

- Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi! Bine-cuvinteaza Preasfintite Stapâne!

- Domnul si Maica Domnului. Cine-i?

- Rafail. Preasfintite, va cheama acum parintele duhovnic Daniil pâna la cimitir, ca se petrece o minune mare acolo.

Episcopul s-a dus imediat.

- Preasfintite, ia asculta ce-i în mormântul asta!

- Rafail, dar de când îl bate?

- Au trecut patruzeci de zile.

- Si când îl bate?

- Îl bate numai când este un ceas pâna în miezul noptii si unul dupa miezul noptii. Doua ceasuri îl bate si pe urma nu se mai aude. Atunci a întrebat episcopul:

- Ce-i de facut, parinte duhovnic?

- Trebuie sa-l dezgropam, sa vedem ce-i cu dânsul, ca acesta a avut mare blestem.

Pe cruce era scris: "Aici odihneste robul lui Dumnezeu, Ganciu - asa l-a chemat din botez -, fost administrator al Episcopiei Husilor", de origine bulgara, ca bulgarii sunt tot ortodocsi. Murise de mai multi ani. Si acum îl bateau dracii, tot ca sa-l descopere Dumnezeu si sa fie dezlegat, saracul.

A doua zi au chemat pe omul care raspunde de cimitir, sa dezgroape pe acel crestin. Când l-au dezgropat a doua zi, nici limba în gura nu era putreda. Cum l-au pus când a murit, asa l-au gasit. Unghiile crescusera ca secera; îi crescuse barba si parul în mormânt pâna jos; era negru la fata si umflat ca doba. Dar nici hainele de pe el nu erau putrede. Nimic. Sicriul era întreg si el.

L-au rezemat de biserica si i-au pus o basma alba pe ochi, ca se speria lumea cât era de urât. A venit lume multa, ca se auzise ca la episcopie au gasit pe unul pe care-l bateau dracii în fiecare noapte câte doua ore, si este de mai multi ani neputred.

Episcopul a chemat sapte duhovnici mari, între care si cel al episcopiei, si a zis: "Hai sa-i facem o dezlegare!"

Si au îngenuncheat fiecare si au citit dezlegare pentru Ganciu. I-au citit rugaciunile, l-au dus în biserica si i-au facut toata rânduiala înmormântarii cu dezlegari. Apoi l-au îngropat la loc.

Dupa ce l-au îngropat, l-au întrebat pe Rafail daca se mai aude cum îl bat dracii. Nu s-a mai auzit nimic nici în ziua de azi.

Dupa un an, când l-au dezgropat, era deja praf. S-au risipit toate oasele, s-au facut tarâna. S-a mirat toata lumea, ce minune a fost acolo. El a cerut ajutor sa fie dezlegat saracul. Câta vreme trupul lui nu era putred, sufletul era în muncile cele negraite ale iadului, dar cu dezlegarile atâtor duhovnici si ale episcopului, l-a iertat Dumnezeu.

Parintele Cleopa Ilie

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou39.htm

[ALEXANDRU ANASTASIU]

n.n.:

I.-II. Pricini fireşti;

III.-VII. Pricini suprafireşti, pedeapsa lui Dumnezeu, dovada morţii celei de a doua din Iad;

VIII. Pricină suprafirească, răsplata lui Dumnezeu, dovada învierii la viaţa veşnică = Sfinte Moaşte[i]


Va urma cu:
(II) CANONIZAREA SFINŢILOR CU SFINTE MOAŞTE

[ioana32]

Buna seara, nu am cuvinte sa spun cat de prost ma simt pentru aceasta pacaleala cu cartea intitulata "Convorbiri astrale cu Sfantul Arsenie Boca"!!! Pacat ca nu am citit postarea dvs mai inainte... Cartea se vinde la tipla, nu am avut posibilitatea sa o rasfoiesc inainte! Femeia asta pur si simplu se folosete de numele unui sfant ortodox, chiar daca nu a fost canonizat deocamdata, este un nume cu greutate in lumea noastra ortodoxa, pt a-si vinde prostiile ei. Nu am citit toata cartea, doar primele 2- 3 pagini, din care razbate parca mandrie si egocentrism si m-am oprit la urmatorul citat: "de azi nu mai poti fi om; in jurul corpului meu fizic aveam intre 3 si 5 cm de lumina divina. Te-ai convins de puterea mea, te imbrac in roz. Fara sa mai spuna ceva am inteles ca intr-o viata anterioara a fost copil in Tibet, ajuns la stadiul de intelept"......Deci pur si simplu oribil!!! Oare legal nu se poate face nimic pentru a oprii asemenea porcarii, pt a nu mai fi legate de credinta noastra ortodoxa????

[freehugs]

Domnule Alexandru Anastasiu,

Pe dumneavoastra cine v-a invatat sa judecati Lumea?
Aveti atat de multa dragoste incat aproape tot ceea ce nu cunoasteti spuneti ca e diavolesc.
Gresiti, dragul meu domn.
Credeti ca Iisus Hristos este de acord cu extremismul dumneavoastra?
Putinul timp este pentru Iubire, nu pentru judecata.