Un exercitiu de imaginatie

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Totul este acum, maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Sa luam aminte,cum spuneti dvs,la pilda celor zece fecioare. Timpul este acum. Fiecare clipa care curge va sta in folosul nostru sau spre judecarea noastra,...

Aş dezvolta acestă idee menţionând faptul că după concepţia marelui teolog, Sf. Maxim Mărturisitorul, Adam a fost creat fără imaginaţie. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeaşi activitate. De aceea nu-şi închipuia nimic, nici nu se robea simţurilor şi formelor lucrurilor ce decad sub simţuri. Ci fără a întrebuinţa puterea inferioară a fanteziei a-şi imagina forme, culori, chipuri şi distanţe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezi şi spirituale.

Dumnezeu este în afară de toate simţurile şi lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanţă şi loc, ca o fiinţă fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni şi mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginaţie. Prin urmare, fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei.

Revenind la ideea Pelerinului spre Rasarit să luăm aminte căci timpul este mai scump decât aurul, aşadar să nu dăm curs imaginaţiei în detrimentul rugăciunii, imaginaţia fiind o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu.