Venirea Fiului Omului

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Foarte frumos, Tartaruga! De acord si cu Andra.
Eu insa le stiu pe ale mele, dupa ani de practica, studiu, reflectie, incercari, ispite si ascultare de duhovnic.
Rugaciunea o practic, desigur, ca tot crestinul, insa la alt nivel, in alti parametri, mai usurel, mai domol...
Rugaciunea creste cand voieste Duhul! Cred ca asta stie orice rugator...
Dar eu vorbeam de lucrare, adica de ceea ce face omul, de staruinta si activitatea lui. Nu de rugaciune ca har, ca parte a Duhului. Aici nu am ce discuta, Domnul stie, nu eu!

Sa ne rugam tot timpul?...Verset dezbatut si rasdezbatut de mii de ani...
Pai, iata o varianta: gandesc acum asa "As vrea ca Tartaruga sa fie linistita" si pun inainte cuvantul Doamne. Iar gandul meu devine rugaciune (zice Parintele Rafail Noica): "Doamne, as vrea ca Tartaruga sa se linisteasca". Simplu, nu? Si ma rog tot timpul. Ati incercat?

P.S. Mi-ar placea ca aceia care zic "uite-l si pe Cezar cum bate campii" sa puna in fata "Doamne..." Cred ca mi-ar fi de mare folos...:)

La nivel de incercare a fost candva, acum este la nivel de practica curenta. Este si motivul pentru care nu ma mai ating suturile, m-am obisnuit sa actionez la fel ca in profesia mea: cel care este bolnav are nevoie de tratament nu de ocara, iar tratamentul incepe cu rugaciunea pentru el, si in acelasi timp ma rog si pentru mine, ca niciodata nu se stie care din doi este mai bolnav, asa ca trebuie acoperiti amandoi cu rugaciuni.

O seara minunata!