Ignorati sectantii

[osutafaraunu]

În prealabil postat de mihai07

Parca adventistii interzic consumul alcoolului. Sau intre timp ati intors-o?

N-am întors-o, adventiştii nu consumă alcool. Dacă cineva totuşi consumă, urmează să-şi piardă calitatea de membru. Despre asta e vorba...

În prealabil postat de mihai07

Poate nu ai inteles, dar ce vroiam eu sa scot in evidenta este faptul ca e bine sa te uiti la barna din ochiul tau si sa lasi paiul altora, ca sunt si printre voi membri care nu prea se supun prescriptiilor.

Adevărat, există şi aceştia urmează să-şi piardă calitatea de membru. Se întâmplă la fel în BOR cu cei ce nu se supun prescripţiei privitoare la consumul de sânge? Despre asta e vorba...

În prealabil postat de mihai07

Din momentul in care ati inceput voi sa tineti evidenta ortodocsilor pacatosi.

Nu le ţinem evidenţa, doar că şi eu am fost ortodox (în schimb tu nu ai fost adventist) şi ştiu cum stau lucrurile. Despre asta e vorba...

În prealabil postat de mihai07

nu cei sanatosi au nevoie de doctor.

Deci îi consideri sănătoşi [spiritual] pe cei ce consumă sânge? Despre asta...

În prealabil postat de osutafaraunu

Deci îi consideri sănătoşi [spiritual] pe cei ce consumă sânge? Despre asta...

Ce spun eu si ce intelegi tu (dar nu ma mira - tipic sectant) La noi nu se pierde calitatea de membru pentru ca esti pacatos (Nu exista om fara de pacate) - acestia sunt cei care au nevoie de doctor (pierzi calitatea de membru atunci cand cazi in erezie si treci la o secta - asa cum ai facut tu).
p.s. mai multa atentie cand citesti un text ca sa nu mai fci gresala sa il intelegi fix pe dos.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de mihai07

Ce spun eu si ce intelegi tu (dar nu ma mira - tipic sectant) La noi nu se pierde calitatea de membru pentru ca esti pacatos (Nu exista om fara de pacate) - acestia sunt cei care au nevoie de doctor (pierzi calitatea de membru atunci cand cazi in erezie si treci la o secta - asa cum ai facut tu).
p.s. mai multa atentie cand citesti un text ca sa nu mai fci gresala sa il intelegi fix pe dos.

E bine că ai făcut precizarea.
Nu despre păcate accidentale este vorba (sunt conştient de faptul că orice om are păcat), ci de păcate repetate, făptuite cu deliberare şi care aduc dezonoare persoanei, Bisericii şi lui Dumnezeu. Biserica trebuie să-şi exprime dezaprobarea pentru asemenea păcate şi în consecinţă ridică calitatea de membru acelui păcătos notoriu.
Despre asta...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de osutafaraunu

E bine că ai făcut precizarea.
Nu despre păcate accidentale este vorba (sunt conştient de faptul că orice om are păcat), ci de păcate repetate, făptuite cu deliberare şi care aduc dezonoare persoanei, Bisericii şi lui Dumnezeu. Biserica trebuie să-şi exprime dezaprobarea pentru asemenea păcate şi în consecinţă ridică calitatea de membru acelui păcătos notoriu.
Despre asta...

"Păcatele accidentale" nu sunt păcate. Păcatele, cel puţin păcatele grave, acelea care duc la moartea sufletului, sunt întotdeauna cu deliberare şi intenţie.
Biserica îşi exprimă dezaprobarea pentru păcate, dar, de regulă, nu ridică calitatea de membru păcătoşilor, fie ei notorii. Ei rămân membri ai Bisericii, fără acces la Sfintele Daruri.
Prin urmare, în Biserică există următoarele două categorii de membri: drepţii şi păcătoşii.

Modalităţile de ieşire din Biserică sunt următoarele patru:
-apostazia
-erezia
-schisma
-excomunicarea

Ca regulă generală, excomunicarea (situaţia în discuţie dintre cele patru) îi afectează pe cei care săvârşesc o anumită categorie de păcate, numite "păcate teologice". Caracterul repetat sau notoriu al păcatelor nu duce la excomunicare, ci numai caracterul lor teologic. Poţi să beţivăneşti cât vrei: vei fi un membru păcătos al Bisericii. Poţi fi un preacurvar notoriu în toată lumea (precum fostul preşedinte al Franţei): rămâi membru al Bisericii oprit de la Împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sf Sânge până când îţi revii (în cazul acesta: rupi legătura păcătoasă cu "soţia" ta). Dar ajunge să scuipi, chiar şi o singură dată, asupra unui preot în exerciţiul funcţiunii ca să fii excomunicat. Ajunge să suflii, ca preot, chiar şi o singură vorbă despre ce ai auzit la Sf Spovedanie, chiar dacă ceea ce ai auzit este "mâine arunc bomba atomică" spre a fi excomunicat. Altfel spus, pentru a fi teologic, un păcat trebuie mai întâi să fie o încălcare a unei porunci din "prima tablă". O luare în batjocură a lui Dumnezeu, o închinare la idoli, ar fi astfel de încălcări.

Mai sunt neclarităţi ?

[sad story]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Păcatele accidentale" nu sunt păcate.

Si acelea sunt pacate. Desi David imparatul nu a avut relatii extraconjugale, totusi doar pacatul cu Bat-Seba a fost suficient ca sa fie declarat adulterin de catre profetul Natan care l-a mustrat aspru in numele Domnului.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sad story

Si acelea sunt pacate. Desi David imparatul nu a avut relatii extraconjugale, totusi doar pacatul cu Bat-Seba a fost suficient ca sa fie declarat adulterin de catre profetul Natan care l-a mustrat aspru in numele Domnului.

Păi, şi atunci cum nu a avut relaţii extraconjugale ??? Bat-Şeba a conceput prin partenogeneză ?

[sad story]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Păi, şi atunci cum nu a avut relaţii extraconjugale ??? Bat-Şeba a conceput prin partenogeneză ?

am scris la repezeala, am vrut sa spun ca David nu a avut relatii extraconjugale in mod repetat ci doar o data, asa, ca un "accident".

[osutafaraunu]

Vă respect punctul de vedere [catolic], dar nu pot fi de acord cu el, cum nici Scriptura nu e de acord.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Păcatele accidentale" nu sunt păcate.

Orice păcat, chiar şi cele făptuite fără voia noastră, tot păcate sunt. Deşi noi oamenii avem tendinţa de a cataloga anumite păcate ca "păcăţele", tot păcate sunt înaintea lui Dumnezeu. Orice călcare a voiei lui Dumnezeu şi orice neascultare de El este păcat.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Poţi să beţivăneşti cât vrei: vei fi un membru păcătos al Bisericii. Poţi fi un preacurvar notoriu în toată lumea (precum fostul preşedinte al Franţei): rămâi membru al Bisericii

Scriptura vă contrazice frontal:

"Acum însă v-am scris să nu vă amestecaţi cu cel care, deşi
se numeşte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor,
sau beţiv, sau hrăpăreţ: cu unul ca acesta nici măcar să nu staţi
la masă. De fapt, de ce i-aş judeca eu pe cei de afară? Oare nu-i
judecaţi voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei din afară îi va judeca
Dumnezeu. Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău!" (1 Cor. 5,11-13 - Biblia Catolică)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Altfel spus, pentru a fi teologic, un păcat trebuie mai întâi să fie o încălcare a unei porunci din "prima tablă". O luare în batjocură a lui Dumnezeu, o închinare la idoli, ar fi astfel de încălcări.

Oricare din cele 10 porunci, odată încălcată, este păcat şi e păcat împotriva lui Dumnezeu. Chiar şi călcarea poruncii a VII-a (a VI-a în versiune catolică), deşi în aparenţă reprezintă păcat împotriva semenului (fiind pe tabla a II-a), tot păcat împotriva lui Dumnezeu înseamnă (teologic vorbind):

"Şi nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine şi nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu eşti soţia lui. Cum aş putea să fac răul acesta atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Geneza 39,9 - Biblia Catolică)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mai sunt neclarităţi ?

În rest, totul e clar.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de osutafaraunu

Vă respect punctul de vedere [catolic], dar nu pot fi de acord cu el, cum nici Scriptura nu e de acord.

Orice păcat, chiar şi cele făptuite fără voia noastră, tot păcate sunt. Deşi noi oamenii avem tendinţa de a cataloga anumite păcate ca "păcăţele", tot păcate sunt înaintea lui Dumnezeu. Orice călcare a voiei lui Dumnezeu şi orice neascultare de El este păcat.

O analiză în detaliu asupra faptului că nu toate păcatele sunt egale aveţi în Summa Theologiae, pars II, questiones 72-76. Rămâne întrebarea: chiar este necesar ca Doctor Angelicus să vă demonstreze cu minuţie scolastică ceea ce ar trebui să fie evident: că nu toate păcatele sunt la fel înaintea Domnului ?

Scriptura vă contrazice frontal:

"Acum însă v-am scris să nu vă amestecaţi cu cel care, deşi
se numeşte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfitor,
sau beţiv, sau hrăpăreţ: cu unul ca acesta nici măcar să nu staţi
la masă. De fapt, de ce i-aş judeca eu pe cei de afară? Oare nu-i
judecaţi voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei din afară îi va judeca
Dumnezeu. Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău!" (1 Cor. 5,11-13 - Biblia Catolică)

Sensul întregului capitol al V-lea al acestei prime epistole către corinteni este exact invers celui pe care v-aţi înscris. Apostolul face de la început o demarcaţie între "cei dinafară" (adică extra Ecclesia) şi cei "dinăuntru" (adică din Biserică). Încă versetul 1 stabileşte asta "o desfrânare cum nici între neamuri (adică afară din Biserică) nu se pomeneşte". Mai departe, să însemne "Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău" din versetul 13, "excomunicaţi-l pe cel rău" ? Nu, fiindcă ne lămureşte, mai dinainte, versetul 9: "V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii" (apropo, asta mai arată că au mai existat nişte epistole, deci nu toată învăţătura apostolică e cuprinsă în Biblie).
Prin urmare, sensul cap 5 din 1 Cor este acela că persoanele care fac păcate foarte grave (e vorba de un incest, dacă am corobora cu 2 Cor 7:12) sunt persoane nefrecventabile, cu care nu trebuie să stăm la aceeaşi masă la propriu, nu la figurat (adică la aceeaşi masă euharistică). Dar noi ştim că Isus a stat la masă cu mari păcătoşi, de ce nu am face şi noi la fel ? Fiindcă, ne explică Apostolul, noi nu suntem Isus şi ne-am afla în pericol ca "puţin aluat să dospească toată frământătura". Deci, domnule 101, când vedeţi un incestuos, Apostolul vă învaţă să nu ciocniţi cu el un pahar de must în tinda bisericii, nu să-l luaţi de guler şi să-l aruncaţi pe fereastra bisericii.

Oricare din cele 10 porunci, odată încălcată, este păcat şi e păcat împotriva lui Dumnezeu. Chiar şi călcarea poruncii a VII-a (a VI-a în versiune catolică), deşi în aparenţă reprezintă păcat împotriva semenului (fiind pe tabla a II-a), tot păcat împotriva lui Dumnezeu înseamnă (teologic vorbind):

"Şi nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine şi nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu eşti soţia lui. Cum aş putea să fac răul acesta atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Geneza 39,9 - Biblia Catolică)

Aşa e: orice păcat, până la urmă, este în contra lui Dumnezeu, aceasta fiind chiar definiţia noţiunii de "păcat". Suntem ca spiţele unei roţi: nu putem stâlci o spiţă vecină, fără să deranjăm ansamblul spiţelor, adică roata, prin urmare fără să deranjăm osia roţii, care este Dumnezeu.

Pe de altă parte, deosebim între păcatele care sunt în mod direct îndreptate contra lui Dumnezeu, de cele care se reflectă asupra lui Dumnezeu. El însuşi a făcut această deosebire. Ce alt sens credeţi că a avut să ne dea scrise Comandamentele pe două table diferite ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O analiză în detaliu asupra faptului că nu toate păcatele sunt egale aveţi în Summa Theologiae, pars II, questiones 72-76. Rămâne întrebarea: chiar este necesar ca Doctor Angelicus să vă demonstreze cu minuţie scolastică ceea ce ar trebui să fie evident: că nu toate păcatele sunt la fel înaintea Domnului ?

Din punct de vedere omenesc, ori angelic (scuzaţi-mi ignoranţa, nu ştiu despre ce fel de înger o fi vorba), or fi toate păcatele la fel. Din punctul lui Dumnezeu de vedere toate sunt la fel de păcate şi toate conduc la moarte. E vorba de principiu aici, căci şi cel mai mic "păcăţel" este oribil în ochii lui Dumnezeu Cel Prea Curat şi a trebuit să moară Hristos pentru a ne răscumpăra din acel păcat. Aveţi convingerea că dacă doar acest singur "păcăţel"- mancatul din fructul oprit- ar fi existat în omenire, Hristos ar fi venit în lume să moară pe cruce? Dacă da, puteţi realiza dimensiunile cosmice şi catastrofalele urmări ale unui singur păcat în tot acest Univers. Dacă nu, chiar nu ştiu ce să vă mai spun...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sensul întregului capitol al V-lea al acestei prime epistole către corinteni este exact invers celui pe care v-aţi înscris. Apostolul face de la început o demarcaţie între "cei dinafară" (adică extra Ecclesia) şi cei "dinăuntru" (adică din Biserică). Încă versetul 1 stabileşte asta "o desfrânare cum nici între neamuri (adică afară din Biserică) nu se pomeneşte". Mai departe, să însemne "Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău" din versetul 13, "excomunicaţi-l pe cel rău" ? Nu, fiindcă ne lămureşte, mai dinainte, versetul 9: "V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii" (apropo, asta mai arată că au mai existat nişte epistole, deci nu toată învăţătura apostolică e cuprinsă în Biblie).
Prin urmare, sensul cap 5 din 1 Cor este acela că persoanele care fac păcate foarte grave (e vorba de un incest, dacă am corobora cu 2 Cor 7:12) sunt persoane nefrecventabile, cu care nu trebuie să stăm la aceeaşi masă la propriu, nu la figurat (adică la aceeaşi masă euharistică). Dar noi ştim că Isus a stat la masă cu mari păcătoşi, de ce nu am face şi noi la fel ? Fiindcă, ne explică Apostolul, noi nu suntem Isus şi ne-am afla în pericol ca "puţin aluat să dospească toată frământătura". Deci, domnule 101, când vedeţi un incestuos, Apostolul vă învaţă să nu ciocniţi cu el un pahar de must în tinda bisericii, nu să-l luaţi de guler şi să-l aruncaţi pe fereastra bisericii.

Sunteţi puţin cam nebulos, pentru mine cel puţin... Păi Cina Domnului se ia doar între fraţi, nu şi cu cei incestuoşi din afara Eklesiei. Pe de altă parte, un incest este ferm tratat în biserica mea prin pierderea calităţii de membru.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşa e: orice păcat, până la urmă, este în contra lui Dumnezeu, aceasta fiind chiar definiţia noţiunii de "păcat". Suntem ca spiţele unei roţi: nu putem stâlci o spiţă vecină, fără să deranjăm ansamblul spiţelor, adică roata, prin urmare fără să deranjăm osia roţii, care este Dumnezeu.

Pe de altă parte, deosebim între păcatele care sunt în mod direct îndreptate contra lui Dumnezeu, de cele care se reflectă asupra lui Dumnezeu. El însuşi a făcut această deosebire. Ce alt sens credeţi că a avut să ne dea scrise Comandamentele pe două table diferite ?

Sensul, după umila mea părere, este de a face o disjuncţie între relaţiile pe verticală şi cele pe orizontală şi a transpune în cuvinte omeneşti principiul unic al iubirii (1 Tim.1,5) pentru cele două direcţii defalcate în alte 10.