Barbatii

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Imi amintesc acum de un pasaj din cartea lui C. S. Lewis al carei nume in scapa, ceva cu divorce (The Great Divorce, cred), un fel de roman in care cineva viziteza 'anticamera' Imparatiei lui Dumnezeu. Apar acolo tot felul de oameni care sunt invitati sa intre si majoritatea refuza, din motive care de care mai marunte sau surprinzatoare. Dar unul, care era mancat de patima libidinoseniei ;-) , care aparea sub forma unui animal scarbos care se tinea de el, accepta pana la urma ca ingerul care il insotea sa il omoare. Si atunci, animalul se transforma intr-un armasar superb, care il ia in spate si il duce in fuga spre Munti. Spre rai.
Si uite asa intra un porc in rai inaintea unei mame posesive, a unui barbat obsedat de propra persoana, a unui om incapabil sa accepte mantuirea unui pacatos, etc etc, toti cetateni onesti si virtuosi altfel.
Nu a spus si Hristos ca desfranatele vor intra in imparatia Lui inaintea fariseilor?

Da, fiindcă, deşi necurăţia şi mândria sunt, ambele, păcate capitale ce îl pot trimite pe om în iad, între ele e o deosebire fundamentală. Curvia este păcat omenesc, pe când mândria este păcat diavolesc. Urmarea acestui lucru este că incomparabil mai uşor scapi de necurăţie, care vine de regulă din slăbiciune, decât scapi de mândrie, care afectează însăşi natura ta. Am văzut frecvent curvari convertiţi (aşa cum am fost eu), dar nu-mi amintesc să fi văzut vreun orgolios convertit: nu spun că nu există, ci cred că sunt mult mai rari. E normal: "convertire" înseamnă, "transformare în Cristos", înseamnă literalmente să mă răsucesc din situaţia de umbră perversă în care eram, înspre lumină. Baza convertirii este smerenia, nu există convertire fără smerenie. La rândul ei, baza smereniei este a realiza cât eşti de mic, de slab, de neputincios fără Cristos. Ei bine, curvarului îi vine mai uşor decât fudulului să fie smerit. Dacă sunt fudul, apăi cum să realizez cât sunt de mic fără Domnul ? Păi, cum adică, sunt o cârpă, sau ce ?