Taina suferintei

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Umilirea gandului si inaltarea lui catre Dumnezeu...frumoase ganduri.De un lucru imi este teama si anume faptul ca uitam sa fim credinciosi in cele mici(Luca 16,10) dar ne dorim atat de mult sa zburam spre cer pe aripile credintei precum niste apostoli moderni. Uitam sa spunem rugaciunea inainte sa mancam dar ne place sa citim cum Hristos binecuvanta mancarea inainte sa fie data celor de langa EL. Uitam sa multumim dupa ce mancam dar vorbim despre dragoste pentru Dumnezeu.

Hehe, aveţi multă dreptate, aţi pus degetul pe rană. Cu alte cuvinte: "ce lapte, domnule, noi vrem carne, vrem hrană tare !". Şi, dacă deschidem Cartea mai la început decât Evanghelia lui Luca, vom vedea că primul lucru pe care Dumnezeu l-a vrut de la noi a fost ceva mult mai banal decât...umilirea gândului. Şi chiar decât înălţarea lui către Dumnezeu. A vrut să nu mâncăm dintr-un anumit pom. Păi nu e scandalos, domnule ? Carevasăzică, noi am fi gata să ne înălţăm cugetul ca o săgeată în văzduh spre Fiinţă şi să alergăm neîncetat pe mări până găsim nestemata îndumnezeirii (să mai spun, sau ajunge?), şi, când colo, Dumnezeu ne cere ceva de tip "cu jucăria asta să nu te joci !".