Am nevoie de un sfat

[Laura Andreea]

E frumoasa abordarea ta in sensul ca mai rar vezi baieti pe care sa-i preocupe reactia iubitei atunci cand ei nu au fost sinceri. Dar de aici se vede ca o iubesti si e de apreciat.

Tot ce pot sa iti spun este sa incerci sa nu mai faci alta data asa ceva. Pot sa-ti pun o intrebare? La ce iti foloseau acele poze? Cu ce te ajutau pe tine? Eu, personal, am o problema cu facebookul asta. Il utilizez dar il consider periculos. La mine in relatia a fost de cateva ori subiect de cearta (recunosc faptul ca eu le incepeam fiindca sunt geloasa si am o bruma de neincredere in el).

Sa stii ca e cu dus si intors folosirea facebookului. Eu am ales sa il folosesc dar cu anumite limite, gen nu ma imprientenesc cu cei pe care nu-i cunosc personal, am profilul securizat, nu am anumite informatii (gen oras, scoala, loc de munca) etc. Dar fiecare e liber sa faca ce vrea.

Iar intr-o relatie a face ce vrea pentru mine inseamna sa stiu cand sa spun stop, sa-mi stiu limitele si sa ma gandesc daca ceea ce fac il deranjeaza sau nu pe celalalt.

In fine, am deviat de la subiect. Mult succes in ceea ce faci si apreciaz-o pe iubita ta daca ea e ceea ce iti doresti si te face fericit. Femeile au nevoie sa se simta iubite si apreciate.

[AlinB]

Facebook e pentru cei care nu au relatii autentice de prietenie, familie, etc. prefera sa tina totul la un nivel superficial...sunt oameni cu care nu mai vorbesc nici macar la telefon de luni intregi dar isi dau mesaje "online", cica asta e un fel de a pastra relatia.

Aiurea.

Chestia e ca si daca nu si-ar "vorbi" nici pe facebook, nu s-ar cunoaste diferenta decat poate in planul paleativelor in care ne place sa ne scaldam.

[Miroslav]

Am fost la spovedit si am spus preotului si despre framantarea mea.Si mi-a zis sa-mi recunosc vina.Ceea ce mi se pare corect si e ceea ce am facut,sa zicem in proportie de 90 la suta.Cand o sa apara discutia despre asta asa am sa fac,iar daca nu se ridica sigur a inteles sau poate o sa zic intr-o zi eu singur tot.Sau poate o sa fie mai bine sa las asa,iar daca imi va cere sa zic,cu siguranta voi zice.

În prealabil postat de Miroslav

Am fost la spovedit si am spus preotului si despre framantarea mea.Si mi-a zis sa-mi recunosc vina.Ceea ce mi se pare corect si e ceea ce am facut,sa zicem in proportie de 90 la suta.Cand o sa apara discutia despre asta asa am sa fac,iar daca nu se ridica sigur a inteles sau poate o sa zic intr-o zi eu singur tot.Sau poate o sa fie mai bine sa las asa,iar daca imi va cere sa zic,cu siguranta voi zice.

Duhovnicul te-a sfatuit sa iti recunosti vina, nu sa astepti sa aduca tot ea in discutie subiectul respectiv. Recunoasterea vinei inseamna sa te duci frumusel la ea, sa ii spui si sa ii explici ce si cum si apoi sa iti ceri iertare. Stii cum se zice, greseala este pe jumatate iertata cand este recunoscuta, nu cand tot cel fata de care ai gresit te bate la cap sa recunosti si cand nu mai ai cum sa te eschivezi, zici. Tocmai ptr. ca "se lasa asa" problema nu este rezolvata complet si vor aparea probleme pe viitor.

Chiar crezi ca ea nu si-a dat seama? Femeile nu sunt proaste, au destul spirit de observatie si destula minte sa puna impreuna 2 cu 2. Din acest motiv te-a si intrebat de mai multe ori despre poze, ptr. ca ea deja si-a dat seama, dar vroia sa recunosti, sa auda din gura ta. De cele mai multe ori femeile se supara mai mult ptr. ca sotii/iubitii nu recunosc cand sunt prinsi si cauta motive peste motive. Ascultata sfatul duhovnicului tau asa cum este, caci parintele nu a zis sa ii spui daca tot ea te intreaba sau sa lasi asa, ci te-a sfatuit sa recunosti si sa iti ceri iertare. Nu fi las, asumati faptele.

Ps. Sper ca traiti in curatie si aveti de gand sa va oficializati relatia.

[vsovivivi]

Adică tu, Miroslav, aveai gânduri de căsătorie cu ea, şi în acelaşi timp pe Facebook tu flirtai cu altele construindu-ţi un fel de vis frumos cu multe fete pe care le iubeai fiindcă-ţi plăceau, căci sunt frumoase, şi iubita ta le-a găsit pe calculator şi şi-a dat seama că tu le voiai pe toate şi atunci s-a speriat, s-a arătat supărată şi apoi a plecat. Un moft, un orgoliu prostesc... o exagerare, căci e clar că toţi bărbaţii au poze cu fete frumoase la trup.

Tu de atunci nu vrei să-ţi recunoşti faptele la modul clar şi nici poftele perverse înaintea ei şi nici visele şi nici dorinţele pentru ca să înţeleagă şi ea mai bine cu cine stă de vorbă ci te prefaci chiar şi după spovedanie, şi te adânceşti în jocul unui făţarnic mascat care îşi ascunde minteresele reale.

Păi ce sfat ţi-aş putea eu da?

Însă nu ştiu ce nevoie mai ai de ea din moment ce ai Facebook-ul şi atâtea poze cu fete frumoase? Iar dacă chiar ai nevoie şi de ea pentru că o iubeşti atunci nu prea văd cum ai putea s-o minţi pe cea pe care-o iubeşti, poate ai impresia că aşa e mai uşor să profiţi de ea, dar asta nu se mai numeşte iubire ci păcălire.

Deci sfatul meu este să nu renunţi la pozele tale de pe Facebook ci să încerci să-i arăţi şi ei că celelalte nu sunt decât nişte înlocuitoare, nişte stârnitoare de imaginaţie, nişte gonflatoare de orgoliu, şi că ai nevoie de ele doar pentru a visa la o relaţie cât mai plăcută cu ea, căci fireşte că ea este fecioara din rolul principal, dar şi celelalte contează.

Problema este dacă faci faţă, adică dacă te-ai gândit la cum te-ai putea descurca în cazul în care toate pozele s-ar preschimba în fete reale care ţi-ar umple viaţa ta şi căsnicia ta la modul real, adică dacă ai fi aşa cam ca Solomon, un tip bine cu multe soţii şi cu multe ţiitoare, ţi-ar place oare ţie şi lor? Te-ai descuraca tu oare şi ele ar accepta situaţia respectivă creată de tine? Căci nu se poate un vis frumos implementat cu forţa şi el să fie prea plăcut numai pentru tine... Ele toate deci crezi că ar accepta ideea că tu ţi-ai născocit şi ţi-ai făurit numai pentru tine un fel de stup închipuit plin cu femele şi regine de toate formele şi culorile în care tu eşti singurul viespe ?.. un viespe bun şi iubitor, fireşte... căci intenţiile domniei tale sigur sunt oneste... căci precis n-ai vrea să pierzi pe niciunele din vedere şi din stup.

Iar cu minciuna nu-ţi poţi pune în aplicare un aşa ideal şi un vis atât de frumos şi curat.

Cum vei reuşi deci?.. că şi pe mine mă interesează... din păcate. :))

[Miroslav]

Pai,am recunoscut si am zis ca imi pare rau.I-am spus ca o iubesc,de ea imi place si imi pasa.In regula,am gresit,ce pot sa fac?Nu pot sa traiesc in amaraciune toata viata pentru asta.Am regretat destul.Nu am inselat-o.
vsovivivi,am renuntat de mult la poze.Oricum am fost multumit de ea,iar celelalte nu contau deloc.Am mintit,am recunoscut.Cum voi reusi?Pai,nu-mi bat capul.O singura fata imi este de ajuns.Nu umblam in stanga si in dreapta.Imi place stabilitatea.Omul mai greseste.Important e sa recunoasca ca a gresit si sa nu mai greseasca.

[Demetrius]

În prealabil postat de Miroslav

...Nu am inselat-o...

28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.(Mt5,28)

În primul rând te-ai înșelat pe tine, iar ca om înșelat te-ai prezentat ei și ea te-a crezut, dar s-a pomenit înșelată(după cum chiar tu ne-ai spus).

În prealabil postat de Miroslav

Pai,am recunoscut si am zis ca imi pare rau.I-am spus ca o iubesc,de ea imi place si imi pasa.In regula,am gresit,ce pot sa fac?Nu pot sa traiesc in amaraciune toata viata pentru asta.Am regretat destul.Nu am inselat-o.
vsovivivi,am renuntat de mult la poze.Oricum am fost multumit de ea,iar celelalte nu contau deloc.Am mintit,am recunoscut.Cum voi reusi?Pai,nu-mi bat capul.O singura fata imi este de ajuns.Nu umblam in stanga si in dreapta.Imi place stabilitatea.Omul mai greseste.Important e sa recunoasca ca a gresit si sa nu mai greseasca.

Ai facut ce ti-a zis duhovnicul? Cereti iertare cand zici tot, de la a la z, nu cand zici adevarul pe jumatate. Nu a zis nimeni ca e de neiertat aceasta greseala sau exagerari de genul, dar recunoaste tot si gata! Ce atata vaicareala. Asculta ce ti-a zis duhovnicul!
3 ani de relatie platonica sper, altfel intram in pb. si mai grave.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Facebook e pentru cei care nu au relatii autentice de prietenie, familie, etc. prefera sa tina totul la un nivel superficial...sunt oameni cu care nu mai vorbesc nici macar la telefon de luni intregi dar isi dau mesaje "online", cica asta e un fel de a pastra relatia.

Aiurea.

Chestia e ca si daca nu si-ar "vorbi" nici pe facebook, nu s-ar cunoaste diferenta decat poate in planul paleativelor in care ne place sa ne scaldam.

Slava Domnului! De cand caut sa-ti raspund la acest mesaj pe care l-am citit pe telefonul mobil... am si uitat in mare parte ce vroiam sa zic.
Oare noi ce fel de prieteni suntem? pe vremea cand am inceput sa scriu pe forum si m-au vazut colegii mei au zis ca vorbesc cu "prietenii imaginari". Apoi i-am intrebat parerile lor si au fost impartite : unii spuneau ca sunt imaginari altii nu. dar cu totii aveau prieteni cu care conversau pe internet si unii chiar sustineau ca s-au intalnit si s-au imprietenit si in viata reala cu persoane cunoscute pe forumuri. Eu una n-am intalnit pe nimeni de pe acest forum si o singura persoana care nici nu mai are cont are adresa mea de mail si telefonul. Asta in conditiile in care cu unii am discutat chiar si chestiuni de ordin destul de intim. Poate tocmai pentru asta unii au o retinere in a se cunoaste propriu-zis. Eu nu stiu daca rusinea m-ar impiedica sa cunosc personal pe cineva de aici, ci mai degraba teama. Stiu ca o parte a familiei mele n-ar fi prea incantata sa-mi fac noi cunostiinte nici reale, nici virtuale. Ar fi absurd ca cineva sa ma opreasca propriu-zis, dar ar fi totusi incomod de dat o explicatie de genul "ma duc sa ma intalnesc cu cineva cu care am vorbit aseara pe un forum" -in care intamplator nu se vinde si nu se cumpara nimic. In fine daca as avea o informatie de genul ca unii membrii ai forumului s-ar duce duminica asta intr-un anume loc, la o anume manifestare publica, as putea sa profit de ocazie si daca pot sa ajung si eu acolo in speranta ca poate voi intalni pe cineva "cunoscut". Dar nu cred ca m-as putea incumeta sa-i fac cuiva o promisiune certa ca voi fi intr-un anume loc la o anume ora.
Cat despre gelozia prietenilor vizavi de "prietenii virtuali" ea este dpdv fizic, material total neintemeiata, dar dpdv spiritual este cu mult mai intemeiatat decat ar putea fi alminteri. Si poate avea si repercursiuni fizice- de exemplu sa se arda mancarea.
Atunci cand ambii parteneri folosesc internetul, unele chestii le inteleg mai usor. Niste poze ale unor persoane cunoscute, chiar si de sex opus, daca nu sunt indecente ( adica provocatoare, senzuale, nu in costum de baie la plaja) nu pot fi motiv de suparare sau gelozie, decat poate daca apari si tu alaturi de respectiva persoana si tot intr-o atitudine indecenta. Intr-adevar e o jignira fata de prietena ta sa-i arati o poza cu tine sarutand sau pipaind o femeie, fosta cucerire de-a ta, semidezbracata. Ar insemna ceva de genul uite ce armasar sunt. Vrei sa fii tu urmatoarea? Insa chiar daca ai poze cu fosta, dar cat de cat decente, sau poze dintr-o excursie cu colegii, inconjurat de alte fete, asta n-ar trebui sa creeze nimanui nemultumiri. Dar acum fiecare are propria lui scara de valori.
Cat despre "prietenia virtuala"... am auzit o poveste in care sotul era infidel sotiei, iar aceasta se alaturase unui grup de sprijin virtual, unde cunoscuse online un barbat cu care conversa. Probabil despre problemele de cuplu. Ei bine sotul vazand-o ca se duce cu laptopul la baie si se fereste de el, a devenit atat de gelos incat i-a cerut el divortul. Ea i-a zis "pai cum asa, tu chiar m-ai inselat, eu doar vorbesc cu un barbat din celalt capat al continentului pe care n-am sa-l vad niciodata". "Da, dar la mine a fost doar ceva fizic, tu chiar simti ceva pentru ala. Te face mai fericita decat te-am facut eu vreodata si nu vreau sa fiu un obstacol in calea fericirii tale".
Dupa cum ati ghicit poveste se intampla in tara tuturor posibilitatilor. Daca vreodata as avea ocazia sa ajung acolo probabil mi-as anunta prietenii de pe forum si de pe facebook sa vad daca e posibil de stabilit o intalnire, dar nu prea cred, pt ca intr-o tara straina nimeni nu calatoreste unde vrea ci e legat de locul de destinatie, fie ca e la rude sau cu bilet. Mai ales intr-o tara asa de mare...
Insa la noi in tara oamenii sunt putin mai primitivi, mai limitati in gandire. Nu stiu ce fel de poze a pus baiatul in cauza pe facebook, cat erau de nepotrivite ca sa zic daca reactia femeii a fost sau nu deplasata. Si daca era mai bine s-o minta sau sa-i spuna adevarul verde in fata. Depinde care era si acela: erau niste cunostiinte, erau foste prietene, erau pur si simplu niste poze sexy la care baietii au apreciat calitatea materialului (si fetele isi mai trimit intre ele, in gluma, felicitari cu tot felul de stripperi musculosi, asta nu inseamana ca chiar sunt dispuse la infidelitati). Acum daca sti ca partenerul se supara la o astfel de gluma nevinovata fie incerci sa n-o mai faci, fie te feresti sa o mai vada, fie ii explici ca nu are de ce sa se supere. Desigur adevarul e cel mai greu de spus si minciuna cea mai usoara cale. Si eu am cunoscut persoane care ar fi fost destul de limitate pentru a intelege atat o gluma nevinovata, cat si o poza facuta la un team-building cu colegii. Ceea ce din punctul meu de vedere e putin deplasat.
Insa in cazul celor din "povestea americana", se poate ca sotul sa fi avut dreptate sa se simta inselat, chiar daca el era cel care insela propriu-zis. Cred ca toti barbatii vor zice asta, pe cand femeile poate nu. Poate fi intr-adevar destainuirea unor lucruiri intime, personale, fata de o persoana din alt capat al globului, considerata infidelitate? Adica pana la un punct e ca si cum ai scrie intr-un jurnal, dar la un moment dat poate ti se si raspunde. Daca cineva la un moment dat chiar ar primi un sfat de la partenerul de web ca sa incheie relatia, sa divorteze, si l-ar pune in practica, oare ar fi ok, sau ar putea fi invinuit de ceva, oricare dintre ei?

Care este atitudinea membrilor familiilor dvs. vizavi de participarea pe acest forum?
In cazul meu nu e una prea prietenoasa nicidecum. Odata datorita specificului religios, si a doua oara pentru ca vazand ca nu e de acord cu preocuparile mele incerc sa ma ascund. Nu ma ascund neaparat pt ca mi-e rusine de preocuparile mele ci pt ca ma stiu vinovata ca am facut unele confesiuni despre viata mea personala unor persoane necunoscute si daca mi-ar vedea cineva mesajele private, cel putin, as putea fi banuita chiar de infideliatati, daca cumva sa ai mai multa incredere in altcineva decat in partenerul tau poate fi considerat o infidelitate. Pe de alta parte ar putea banui ca cineva ar putea sa-mi dea sfaturi impotriva lui, asa cum s-a exprimat odata ca "popa" ar vrea sa ne desparta. Si poate e indreptatit sa creada asta, chiar daca e total neintemeiat. "popa" vrea sa cunune si sa boteze, nu sa desparta oameni.
Asa ca in situatia asta cel mai bine poate ar fi sa renunt la aceste preocupari, iar daca nu o fac, macar sa am grija sa nu fiu surprinsa asupra lor. pentru ca stiu ca ar interpreta gresit. Stiu ca nu e bine dar cateodata prefer sa fie suparat pe mine ca sa nu-i mai pese ce fac si sa ma lase in pace.
daca vrea cineva sa imi raspunda am rugamintea sa nu citeze tot postul ca o sa citesc probabil pe telefon si o sa imi ocupe prea mult spatiu. Va multumesc.

[Miroslav]

Stiu ca topicul s-a inchis,dar vreau sa va zic ca i-am recunoscut.Bine,a trecut ceva timp de atunci.Cam 3 saptamani.Situatia e aceeasi.Nasoala.Poate si deznadejdea mea si-a spus cuvantul.Cand am fost separati,prin aprilie,cam tot asa a fost(bun,nu cu poze),dar credinta mi-a fost tare si ne-am impacat dupa 2 saptamani.Ma gandesc ca se paote sa fie vorba si de farmece,deoarece a avut niste reactii urate din senin(cauta motive de cearta,ma respingea,dupa aceea isi revenea) ,ca dupa ce ne-am despartit sa zica ca se simte foarte linistita si ca simtea ca nu isi gaseste locul in relatie.Tinand cont ca relatia a fost fara constrangeri,nu ne vedeam zilnic.Se poate sa fie vorba si de pacatele ce le-am savarsit noi doi.Nu am trait in curatie.Nici macar in post.Dar,totusi,reactiile alea nu o caracterizau.Eu am fost la preot,mi-a facut dezlegare,m-am spovedit,mi s-a sfintit casa.Am chemat-o si pe ea la preot,dar a refuzat.Nu prea crede in chestiile astea.Am fost ultima data la un preot vazator cu duhul circa acum o luna si a zis ca ne face cineva pe casa farmece,dar a si zis ca noi ne-am despartit din cauza lor.Eu ce sa fac in privinta asta?Cum s-o ajut pe ea?Va multumesc