Mandria

[rim5431]

Ba ma insel sa stiti. Uitandu-ma pe forumul acesta vad aceeasi confuzie generala.
Catolicii nu trebuiau sa lase loc de un tron de ocupat, au devenit veriga slaba a crestinismului, de aceea am scris "singura" religie reala. Cum vreti sa fiti aproape de lumina, fiti constienti ca e mult intuneric in preajma, pentru a gasi lumina cea mai puternica, numai in intunericul cel mai dens o veti afla.
Asa ca studiind literatura Teosofica, aceea ce il inlocuieste pe Dumnezeu cu ingerul cazut, descoperi cat se bucura de tronul catolic, asemanator cu Dalai Lama a budistilor, pentru ca cuvantul "petru" inseamna cu totul altceva pentru evrei.

Asa cum nu puteti servi doi stapani care sunt in razboi, nu puteti servi doua idei care se opun, nu puteti crede intr-un Iisus si acceptarea activa a acelor idei contrastante, cand toate religiile lumii se opun Lui si se leaga intr-o panza plina de mitologie.
Totul e vanitate. Si totul se va incheia in mai putin de trei decenii. Cand omul pasnic se va revolta pe crestini, musulmanii il vor crede primul lor profet, venit sa arate spre Mohammad si il vor crede cand le va zice ca acei crestini trebuie omorati.
Multi Il vor nega pe Iisus, singurul Adevar, iar cealalta jumatate va lua seama la vorbele profetului Ilie si isi vor da viata pentru El.
Nu mai e mult si credinta va va fi testata.

[antiecumenism]

smerenia este opusul mandriei asa ca sa citim despre smerenie:

Arhimandritul Serafim Alexiev- Smerenia

[glykys]

Te gandesti ca tot ce faci bun se intampla cu ajutorul Domnului si nu din pricina ta. Daca ti-a dat Dumnezeu niste talanti, trebuie sa ii folosesti, spre slava Sa, nu sa ii ascunzi, de frica sa nu te mandresti.

Parintele duhovnic cred ca te-ar ajuta.

[gheorghie]

Deci opusul mandriei este smerenia.dar al desfrinarii care este?

În prealabil postat de gheorghie

Deci opusul mandriei este smerenia.dar al desfrinarii care este?

trairea in curatie trupeasca[infrinarea].raspuns de clasele 1-4.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de gheorghie

Deci opusul mandriei este smerenia.dar al desfrinarii care este?

As putea sa spun "Taierea voii", dar nu-i de-ajuns. De fapt nu prea conteaza despre care patima vorbim; cea mai rea este acea patima pe care n-o putem stapani. Fara o spovedanie curata, (daca se poate la un duhovnic plin de har) si fara rugaciune sincera, patima din noi nu ne va parasi usor. Dar si atunci cand descoperim ca ceea ce odinioara ne zapacea mintile, astazi ne lasa indiferenti, inca si atunci trebuie sa fim constienti ca vrajmasul sigur ne pregateste ceva (de cele mai multe ori mandria si slava desarta) si cu atat mai mult trebuie sa veghem, sa ne rugam si sa ne smerim pentru cel ce-am fost odata si pentru care Dumnezeu ne-a invrednicit sa le trecem fara nici un fior.
Dar... nu toata "taierea voii" vine de la Dumnezeu. Se prea poate sa apelam la serviciile unei vrajitoare, si sa "rezolvam" o patima, dar sa ne incarcam cu o osanda infinit mai grea. La fel cu cei din diferitele secte. Multi sunt extrem de meticulosi, de osarduitori si de hotarati sa-I urmeze Mantuitorului Iisus. Pentru asta renunta la bijuterii, alcool, tigari, nu mai vorbim de desfrau sau cate alte pacate, DAR... in acelasi timp, inconstient, renunta la Trupul si Sangele Mantuitorului, implicit la "dezlegarea de pacate" prin safanta spovedanie, si astfel nu vor avea parte de Imparatia Cerurilor, desi la modul cel mai practic, ei se ostenesc mult mai mult decat majoritatea crestinilor obisnuiti. Pe de o parte, mandria, iar pe de alta parte naivitatea de a se lasa usor inselati de aparente, i-au sters deja din "Cartea Vietii"... De aceea e bine sa veghem si oricat ne-am considera de infailibili, sa ne consultam cu cineva careia i-am dat toata viata "credit" in materie de har si credinta.

[antiecumenism]

SFANTUL IOAN SCARARUL: Despre mandria cea fara de minte:

http://carteromaneasca.wordpress.com...fara-de-minte/


"Mandria este tagaduirea lui Dumnezeu[1], nascocirea dracilor, dispretuirea oamenilor, maica osandirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, inainte-mergetoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor, pricina luarii in stapanire (de draci), izvor al maniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, pazitoarea pacatelor, contabila amarnica, judecatoarea oamenilor, potrivnica lui Dumnezeu, radacina hulei."

• Dezintoxicarea de patimi şi curăţirea sufletului, se resfrâng şi asupra trupului, care se curăţă şi el, căci curăţirea porneşte de la inimă. Prin circulaţia sângelui, inima transmite starea ei duhovnicească şi trupului, şi astfel se sfinţeşte omul în întregime.

• Dacă vrei să te slobozeşti de patimi, leacul care-ţi trebuie este să te mişti cu simplitate, cu smerenie, să primeşti, precum pământul, şi ploaia, şi grindina, şi gunoaiele, şi scuipările.

• Cel smerit are toate aromele duhovniceşti: simplitate, blândeţe, dragoste fără margini, bunătate, nerăutate, jertfă, ascultare şi toate celelalte. Totodată este evlavios şi tăcut, şi de aceea se înrudeşte cu Cea plină de Har, cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, care avea multă smerenie. Deşi avea înlăuntrul ei întreg pe Dumnezeu întrupat, ea nu a vorbit delocpână ce a vorbit Hristos când a ajuns la vârsta de trezeici de ani.

• Ai smerenie adevărată când te smereşte celălalt iar tu primeşti, căci smerenia adevărată este smerenia în faptă, nu cea în cuvinte.

• Cu cât omul cugetă mai mult la binefacerile lui Dumnezeu şi vede că nu se face vredenic de ele, se simte tot mai vinovat şi mai rău decât toţi oamenii, mai rău decât toate animalele, mai rău chiar şi decât diavolul.

• Cel semrit nu cade, fiindcă păşeşte pe pământ.

Cuviosul Paisie Aghioritul - "Vol V. - Parimi şi Virtuţi"

[rim5431]

În prealabil postat de antiecumenism

SFANTUL IOAN SCARARUL: Despre mandria cea fara de minte:

http://carteromaneasca.wordpress.com...fara-de-minte/


"Mandria este tagaduirea lui Dumnezeu[1], nascocirea dracilor, dispretuirea oamenilor, maica osandirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, inainte-mergetoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor, pricina luarii in stapanire (de draci), izvor al maniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, pazitoarea pacatelor, contabila amarnica, judecatoarea oamenilor, potrivnica lui Dumnezeu, radacina hulei."

Multumesc! Ce-am aflat este ca nu trebuie cercetat ce e mandria, pentru ca aflam ce e smerenia. Iar aici intram intr-un paradox, daca e buna calea smereniei si o urmam deja in cea mai mica masura, ne vom mandri cu ea. Si atunci o pierdem.
Mai bine sa urmam invataturile Lui Hristos iar harul acela isi va face aparitia.

[rim5431]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

As putea sa spun "Taierea voii", dar nu-i de-ajuns. De fapt nu prea conteaza despre care patima vorbim; cea mai rea este acea patima pe care n-o putem stapani. Fara o spovedanie curata, (daca se poate la un duhovnic plin de har) si fara rugaciune sincera, patima din noi nu ne va parasi usor. Dar si atunci cand descoperim ca ceea ce odinioara ne zapacea mintile, astazi ne lasa indiferenti, inca si atunci trebuie sa fim constienti ca vrajmasul sigur ne pregateste ceva (de cele mai multe ori mandria si slava desarta) si cu atat mai mult trebuie sa veghem, sa ne rugam si sa ne smerim pentru cel ce-am fost odata si pentru care Dumnezeu ne-a invrednicit sa le trecem fara nici un fior.
Dar... nu toata "taierea voii" vine de la Dumnezeu. Se prea poate sa apelam la serviciile unei vrajitoare, si sa "rezolvam" o patima, dar sa ne incarcam cu o osanda infinit mai grea. La fel cu cei din diferitele secte. Multi sunt extrem de meticulosi, de osarduitori si de hotarati sa-I urmeze Mantuitorului Iisus. Pentru asta renunta la bijuterii, alcool, tigari, nu mai vorbim de desfrau sau cate alte pacate, DAR... in acelasi timp, inconstient, renunta la Trupul si Sangele Mantuitorului, implicit la "dezlegarea de pacate" prin safanta spovedanie, si astfel nu vor avea parte de Imparatia Cerurilor, desi la modul cel mai practic, ei se ostenesc mult mai mult decat majoritatea crestinilor obisnuiti. Pe de o parte, mandria, iar pe de alta parte naivitatea de a se lasa usor inselati de aparente, i-au sters deja din "Cartea Vietii"... De aceea e bine sa veghem si oricat ne-am considera de infailibili, sa ne consultam cu cineva careia i-am dat toata viata "credit" in materie de har si credinta.

Ai scris numai adevaruri, unii socot ca faptele bune sunt indeajuns sa intre in Imparatia cerurilor, altii ca simpla credinta ca Iisus este Dumnezeu, altii prin asceza, samd.
Si as vrea sa stiu, "spovedania", marturisirea pacatelor, nu este mai directa si adevarata cand este adresata direct Tatalui nostru? Decat unui parinte duhovnic.
Nu este El o autoritate mai mare decat sfintii parinti?