Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[Tomita]

În prealabil postat de sophia

1. Ai inteles gresit. Analizele le faci tu cand vrei, chiar inainte de a cunoaste partenerul. Si pe urma discuti iniante de casatorie, cu cartile pe fata: uite eu nu pot avea copii. Tu vrei copii? Esti de acord sa facem tratament sa avem, sau vrei sa adoptam. Daca omul te iubeste si vrea sa imparta soarta ta, atunci e bine. Daca nu, fiecare poate sa mearga pe drumul lui si sa-si gaseasca partenerul potrivit. Macar nu se ajunge la divort si mai ai sansa sa gasesti omul potrivit.
Mai sunt oameni care chiar nu vor copii si atunci partenerul trebuie sa accepte?
Intr-o casnicie nu esti singur. Decizia ta este valabila si pentru celalalt.
Cum adica nu obliga nimeni pe nimeni sa n-aibe copii. Pai ala care nu poate avea, il obliga automat si pe celalalt sa nu aibe, chiar daca el poate sa aibe. Sau se duce si face copilul cu altcineva?
Nu te inteleg.
Daca ambii sunt sterili e mai bine, in sensul ca duc aceeasi cruce.

2. Eu n-am auzit sa fie copii cu probleme doar pentru ca s-au facut in vitro.
Ba dimpotriva.
Si tocmai copii aceia nascuti din suferinta si doriti atat de mult sunt mai mult iubiti decat cei facutila intamplare, fara dorinta.
Cum poti sa spui ca nu sunt iubiti? Terta persoana doar ajuta. Nu intervine in iubirea cuplului.

1. Discuti inainte de casatorie? Si unde e iubirea? Sau ar trebui analizele facute inainte de a iesi la intalniri si la prima intalnire sa prezinti dovada? Chestiile intime le afli mai tarziu cand deja te-ai atasat sau iti iubesti partenerul (teoretic...vad ca nu e chiar asa).
Daca nu puteai tu sa ai copii, stiai inainte de casatorie, sotul se casatorea cu tine erai mai fericita?
2. Iubirea cuplului una si iubirea in procesul de procreere e alta (de asta este si un proces intim)...cand este perturbat cursul firesc se manifesta stresul pentru celulele sexuale si implicit pentru embrion.

Oricum esti in faza cand nu asculti de ratiune...de ai ajuns sa zici sa ajunga Biserica la un consens cu medicii.
Si eu am trecut prin faza asta...am vrut si dispensa de la Patriarhie sa fac inseminare artificiala...multe ratacite ca mine mai sunt...Am scris si la muntele Athos sa cer binecuvantare.
Si tot m-am dus la doctor..bine ca mi s-a facut rau...Am picat testul oricum: n-am ascultat.
Ce te doare acum e egoismul de a avea copii...un copil anume nu iubesti ci doar simti nevoia sa-ti canalizezi sentimentele spre cineva. E adevarat un copil e o binecuvantare (si eu am sa iubesc mereu copii)...poti sa te rogi sa ai dar nu sa apelezi la inseminare artificiala fara a gresi. Poti si sa divortezi sa ai copii..libertate de a gresi avem oricand...sa facem ce vrea Dumnezeu e mai greu.