Mantuirea

[Tartaruga]

În prealabil postat de dobrin7m

Problema mantuirii oamenilor trebuie sa o lasam pe seama lui Dumnezeu caci este o chestiune care ne depaseste. Noi trebuie sa vedem cum e cu propria mantuire. Are grija Dumnezeu de fiecare, chiar si de cei necredinciosi cum sa ii aduca pe calea credintei cand voieste El si cum voieste El. Daca Dumnezeu voieste sa ne dea putere sa indreptam necredinciosii spre calea dreptei credinte se va vadi.
In casa Tatalui nostru multe locuri sunt, unele mai departe altele mai aproape de Tatal.
Calea crestin ortodoxa este calea care ne duce cat mai aproape de Tatal ceresc. Asta ne-a aratat sfintii prin exemplele lor.

Pentru mine s-a vadit deja: suntem responsabili de toti ceilalti.

Acum vad povestea ta de mai sus cu betivii, cu posedatul. Am avut si eu experiente foarte asemanatoare. Eu insa sunt mai rezervat... Nu m-as grabi sa teologhisesc prea mult doar pe marginea unei intamplari ca aceasta. Nu-i de colea, nu o subestimez, insa ... ai putintica rabdare... O sa mai traiesti si altele, sunt sigur... Cu vremea apar nuante noi. Deocamdata insa, felicitari! Ai avut un curaj frumos! Cred sincer ca dragostea ta a fost mai tare decat ura (boala) lui. Domnul fie laudat!

P.S. Nimic nu il infurie pe un om mai tare decat sa i se serveasca exact argumentul pe marginea caruia zace intemnitat, fiind evident prizonier/ostatic. In eliberarea ostaticilor a furniza astfel de argumente (incercarile tale esuate, acelea de au generat mai la-nceput sporirea furiei) sunt bune, cel mult, pentru diagnostic, ca sa evaluezi gravitatea problemei. Insa e foarte riscant asa! (ai avut noroc de data asta, Tartaruga, pe viitor fii mai prudenta...)
Specialistii in eliberarea ostaticilor recomanda exact ce ai facut in a doua parte: sa iti arati disponibilitatea de a face ceva concret care sa fie folositor pentru necazul omului. Pentru ca fiecare agresor e simultan si ostatic, de aceea si ia ostatici, ca o metafora, ca un fel de a spune: eu insumi sunt ostatic! El striga disperat dupa ajutor, noi insa percepem numai ce se vede, adica agitatia lui exterioara, pentru noi periculoasa, ce-i drept. Asadar sa trecem peste/prin zidul furiei lui, cu ajutorul lui Dumnezeu (asadar cu blandete mai intai) si sa ne interesam de necazul omului (SMERIT INSA, FARA URMA DE SUPERIORITATE, CA ALTFEL E CHIAR MAI RAU!). Cand aratam un respect sincer si ca ne pasa cu adevarat de necazul prizonierului, Fiara se imblanzeste subit... Iar noi scapam intregi, ceea ce nu-i putin lucru...:)

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Acum vad povestea ta de mai sus cu betivii, cu posedatul. Am avut si eu experiente foarte asemanatoare. Eu insa sunt mai rezervat... Nu m-as grabi sa teologhisesc prea mult doar pe marginea unei intamplari ca aceasta. Nu-i de colea, nu o subestimez, insa ... ai putintica rabdare... O sa mai traiesti si altele, sunt sigur... Cu vremea apar nuante noi. Deocamdata insa, felicitari! Ai avut un curaj frumos! Cred sincer ca dragostea ta a fost mai tare decat ura (boala) lui. Domnul fie laudat!

Cine stie daca oi mai avea si altele, dar un lucru va ramane de o certitudine de neclintit pentru mine: Dumnezeu actioneaza prin oameni si are nevoie de noi pentru a putea sa ii ajute si pe ceilalti asa cum are nevoie si de ceilalti pentru a ne ajuta pe noi. Individualismul si dorinta de a fi mai special ca altii nu face parte din planul Sau.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Tartaruga

Pentru mine s-a vadit deja: suntem responsabili de toti ceilalti.

Sigur, sigur, insa daca noi nu suntem drepti si curati si avem in noi pacate si patimi riscam ca pe ceilalti in loc sa ii indreptam sa ii strambam si mai mult. Cea dintai responsabilitate a noastra este sa nu smintim.

[Tartaruga]

În prealabil postat de dobrin7m

Sigur, sigur, insa daca noi nu suntem drepti si curati si avem in noi pacate si patimi riscam ca pe ceilalti in loc sa ii indreptam sa ii strambam si mai mult. Cea dintai responsabilitate a noastra este sa nu smintim.

Aveti dreptate. Sminteala celorlalti insa nu vine din dogme si adevaruri declarate ci tocmai din neconcordanta mesajului transmis cu practica celui ce il transmite. Conform Cuvantului Domnului exact acestia vor fi cel mai aspru pedepsiti, pentru ca din cauza lor, altii nu au primit mesajul evanghelic, primind un cu totul alt mesaj, unul fariseic pe care din bun simt l-au respins si astfel nici pe adevaratul Domn nu l-au cunoscut, si nu din vina lor ci a acelora care au demonstrat exclusivism acolo unde trebuiau sa demonstreze iubire.

[DragosP]

În prealabil postat de Tartaruga

Aveti dreptate. Sminteala celorlalti insa nu vine din dogme si adevaruri declarate ci tocmai din neconcordanta mesajului transmis cu practica celui ce il transmite. Conform Cuvantului Domnului exact acestia vor fi cel mai aspru pedepsiti, pentru ca din cauza lor, altii nu au primit mesajul evanghelic, primind un cu totul alt mesaj,

Nu ştiu dacă e tocmai aşa, dar cu siguranţă vina e ŞI în cel care primeşte "mesajul": mândrie, neascultare, judecata celorlalţi.

[Tartaruga]

În prealabil postat de DragosP

Nu ştiu dacă e tocmai aşa, dar cu siguranţă vina e ŞI în cel care primeşte "mesajul": mândrie, neascultare, judecata celorlalţi.

Daca mesajul este corect transmis si nu este primit, atunci vina ramane a celui ce nu il primeste si acesta va fi osandit in timp ce mesagerul trebuie sa-si scuture praful de pe incaltaminte si sa mearga mai departe, scuturatul prafului insemnand simbolic faptul ca vina necredintei celuilalt nu cade pe umerii sai ci strict pe umerii celuilalt ce a refuzat credinta atunci cand i-a fost prezentata in mod CORECT. Si tocmai aceasta corectitudine este problematica pentru ca ea nu sta in dogme si adevaruri declarate ci in cele traite. Iar ceea ce ni s-a cerut de catre Domnul sa traim este exact iubirea la modul desavarsit. Nu ne-a cerut nimic altceva, ci absolut toate sunt incluse in aceasta, toate, inclusiv botezul, Impartasania etc. Ma botez si ma Impartasesc pentru ca Il iubesc pe cel ce m-a salvat din ghearele mortii si a Iadului si El asta mi-a cerut sa fac ca si prieten al Lui pentru a fi mereu in Comuniune cu El spre binele meu, si nicidecum nu o fac pentru ca asa imi zice o "dogma" exclusivista. Este diferenta ca de la Cer la pamant intre cele doua abordari, si de aici pleaca si restul.
Si revenind, daca cineva ramane stana de piatra in fata unuia ce traieste iubirea lui Hristos pentru el si i-o propovaduieste si lui prin FAPTE, inseamna ca are inima impietrita din propria-i vina, ca altfel nimeni nu ramane stana de piatra doar din simpla ignoranta. Insa daca i se propovaduieste doar dogme si adevaruri dar in practica vede o lipsa de traire la acela, normal ca refuza propovaduirea iar vina cade asupra celui ce a propovaduit oricat de adevarate erau dogmele sale.

[AlinB]

În prealabil postat de Tartaruga

Daca mesajul este corect transmis si nu este primit, atunci vina ramane a celui ce nu il primeste si acesta va fi osandit in timp ce mesagerul trebuie sa-si scuture praful de pe incaltaminte si sa mearga mai departe, scuturatul prafului insemnand simbolic faptul ca vina necredintei celuilalt nu cade pe umerii sai ci strict pe umerii celuilalt ce a refuzat credinta atunci cand i-a fost prezentata in mod CORECT. Si tocmai aceasta corectitudine este problematica pentru ca ea nu sta in dogme si adevaruri declarate ci in cele traite. Iar ceea ce ni s-a cerut de catre Domnul sa traim este exact iubirea la modul desavarsit. Nu ne-a cerut nimic altceva, ci absolut toate sunt incluse in aceasta, toate, inclusiv botezul, Impartasania etc. Ma botez si ma Impartasesc pentru ca Il iubesc pe cel ce m-a salvat din ghearele mortii si a Iadului si El asta mi-a cerut sa fac ca si prieten al Lui pentru a fi mereu in Comuniune cu El spre binele meu, si nicidecum nu o fac pentru ca asa imi zice o "dogma" exclusivista. Este diferenta ca de la Cer la pamant intre cele doua abordari, si de aici pleaca si restul.
Si revenind, daca cineva ramane stana de piatra in fata unuia ce traieste iubirea lui Hristos pentru el si i-o propovaduieste si lui prin FAPTE, inseamna ca are inima impietrita din propria-i vina, ca altfel nimeni nu ramane stana de piatra doar din simpla ignoranta. Insa daca i se propovaduieste doar dogme si adevaruri dar in practica vede o lipsa de traire la acela, normal ca refuza propovaduirea iar vina cade asupra celui ce a propovaduit oricat de adevarate erau dogmele sale.

Judecata despre trairea celuilat poate fi una subiectiva, falsa.

Judecata despre un adevar teologic, atunci cand e facuta fara prejudecati si cu sinceritate, nu poate gresi.

[Tartaruga]

În prealabil postat de AlinB

Judecata despre trairea celuilat poate fi una subiectiva, falsa.

Judecata despre un adevar teologic, atunci cand e facuta fara prejudecati si cu sinceritate, nu poate gresi.

Judecata despre trairea celuilalt poate fi intr-adevar falsa. Ce fel de traire a avut Hitler de exemplu?

Judecata despre un adevar teologic nu poate gresi daca se face fara prejudecati si cu sinceritate? Unde este locul revelatiei in cazul asta daca totul este cuprins in judecata? Si ce inseamna de fapt "Teologie" si "judecata teologica"?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Tartaruga

Aveti dreptate. Sminteala celorlalti insa nu vine din dogme si adevaruri declarate ci tocmai din neconcordanta mesajului transmis cu practica celui ce il transmite. Conform Cuvantului Domnului exact acestia vor fi cel mai aspru pedepsiti, pentru ca din cauza lor, altii nu au primit mesajul evanghelic, primind un cu totul alt mesaj, unul fariseic pe care din bun simt l-au respins si astfel nici pe adevaratul Domn nu l-au cunoscut, si nu din vina lor ci a acelora care au demonstrat exclusivism acolo unde trebuiau sa demonstreze iubire.

"Sminteala este pacatul necredintei sau al indepartarii de credinta in Dumnezeu, si acest pacat poate avea diferite forme de manifestare:

- Intr-o forma incipienta, dar cu rezultate uneori pozitive, deci dincolo de lucrarea pacatului, sminteala poate sa insemne: ispitire, incercare de a indeparta de credinta.
- Intr-o forma accidentala, se manifesta ca indepartare temporara de credinta, din cauza neintelegerii credintei.
- Pacatul acesta poate fi sters de Dumnezeu prin actul pocaintei celui care se sminteste.

- Prin referire la adevarul divin revelat, sminteala este invatatura de credinta neadevarata, este erezia.

- Intr-o forma persistenta si inradacinata, cu consecinte grave, sminteala cronica si iremediabila poate deveni fatarnicie: necredinta sau indepartarea de credinta, atunci cand devine realitate cu valoare existentiala, face din om, un om fara Dumnezeu."

http://www.crestinortodox.ro/editori...ala-88850.html

Iata deci ca in cazul ereziei sminteala este invatatura de credinta neadevarata , asa zisul adevar al unui eretic este prilej de sminteala pentru multi crestini. Mai ales cand ereticul este un bun orator.