Maica Domnului (Luca 1,43)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Eugen7

Extremele in ceea ce priveste cultul Maicii Domului nu sunt bune.
Astfel pretentia de a exagera preacinsitrea (supravenerearea) pana la confundarea (amestecarea) cu adoratia, in numirea (considerarea) Maicii Domunlui "co-mantuitoare" specifica romano-catolicsimului este eronata (din punct de vedere filocalic), precum si pretenita de minimalizare si eliminare a preacinsitrii Maicii Domnului, specifica cultelor protestante si neo-protestante este de asemnea eronata (din punct de vedere filocalic).

"I-am povestit totul părintelui Paisie, care mi-a spus:

-Nu te nelinisti, este acelasi lucru... Să spui de acum „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieste-mă“. Este acelasi lucru..."

Nu este greşit să apelăm la Sfinţi şi la Preasfînta Maică pentru mîntuire, dacă înţelegem corect sensul acestui cuvînt. Această cerere este sinonimă cu a spune "Preasfîntă, scapă-mă, salvează-mă cu rugăciunile tale!" Mîntuirea este izbăvirea de orice fel de rău, fizic sau duhovnicesc, temporar sau veşnic.

Da, este păcat să-L substituim pe Dumnezeu cu Sfinţii sau cu Preasfînta Fecioară. Nici o creatură nu are har de la sine, ci doar rutează harul divin către noi, Dumnezeu răspunzînd îndată la rugăciunile lor. Ajutorul tot de la Dumnezeu vine, dar prin intermediul Bisericii lucrătoare, prin mijlocirea Sfinţilor din Ceruri şi de pe Pămînt.

Trebuie să înţelegem bine lucrurile acestea şi pentru a putea răspunde corect provocărilor eterodocşilor care înţeleg prost cinstirea Sfinţilor şi rugăciunile noastre către ei.

Pentru rugăciunile Sfinţilor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi de orice rău, acum şi în vecii vecilor. Amin.