Cum putem ii mai putem ajuta pe cei dragi care s-au stins?

[Lucian008]

În prealabil postat de alex190

Dumnezeu sa o ierte!In timpul vietii a fost o persoana care a facut foarte multe fapte bune,insa in afara Bisericii.Nu avea incredere in preoti si in Spovedanie.Spunea ca fiecare crede in felul lui.Totusi,inainte de a se stinge, a acceptat sa se spovedeasca si sa se impartaseasca si i-a sunat pe toti carora a crezut ca le-a gresit si le-a cerut iertare.Ma rog in fiecare zi pentru ea.Insa imi fac griji pentru sufletul ei,pentru ca am citit ca orice fapta buna pe care o vom face,insa in afara Bisericii,nu are nici o valoare...Si de asemenea,am auzit ca se exagereaza puterea celor patruzeci de liturghii.Ca acestea cel mult ajuta un suflet,insa nu ii forteaza mantuirea.Adica nu il scoate din iad...

Hai sa stabilim doua lucruri:
1. Depinde ce astepta cineva de la parastase, pomenirea la Sf Liturghie, faptele de milostenie pentru cel adormit. Daca cineva astepta ca asta sa il scoata din Iad pe orice pacatos atunci e intr-adevar exagerat.
2. Nici o fapta buna nu ramane nerasplatita de Dumnezeu. Dar daca cineva L-a respins cu bunastiinta pe Dumnezeu, cum ar putea Dumnezeu sa il oblige sa fie in comuniune cu El pentru eternitate. De asemnenea faptul ca cineva s-a spovedit si impartasit pe patul de moarte nu ii garanteaza dobandirea vietii vesnice. E posibil sa le fi facut doar formal. Omul trebuie sa se caiasca pentru toate pacatele. Si nu doar de frica Iadului. Am auzit la o predica faptul ca un medic a declarat ca pe nu a vazut pe nimeni fiind pe patul de moarte si sa ramana ateu. Dar asta nu inseamna ca toti s-au mantuit.
Dar avem si exemplu talharului de pe cruce, primul om care a beneficiat de jertfa lui Hristos si a intrat in Rai. Si nu i-a trebuit decat o clipa de cainta, dar sincera si totala. Doar Dumnezeu ne judeca si poate sti unde este fiecare din cei trecuti la cele vesnice.