Budism - Mantre

[Doriana]

Inteleg ca nu ai primit nicio initiere in lucrul cu aceste mantre, ci practici doar ca amator/admirator al budhismului. Altfel nu ai mai fi vorbit cu asa usurinta despre ele.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Doriana

Inteleg ca nu ai primit nicio initiere in lucrul cu aceste mantre, ci practici doar ca amator/admirator al budhismului. Altfel nu ai mai fi vorbit cu asa usurinta despre ele.

Ai dreptate, nu am primit o initiere formala.
Insa, am primit o initiere de fond, studiind atat invaturi crestine cat si budiste.

Intradevar, o initiere formala este legata de obicei si de pastrarea secretului invataturii (guya adesa) - aspect intalnit atat in practici ascetice crestine cat si budiste.

Pastrarea secretului practicii ("nevointa in ascuns" - la crestinii asceti) are dublu scop:
-cel primar - evitarea dezorientarii celor care nu au o intelegere matura,
- cel secundar - pierderea puterii practicii.

Secretul practicii este o masura de siguranta care, in fapt, previne aceste doua efecte secundare: karma negativa si efort sterp.

Postarile mele au un caracter informativ, descriptiv, cu scopul de a crea perspectiva.

Nu sunt o dezvaluire a “nevointei ascunse”.

Fiecare poate analiza si decide daca ii folosesc intr-un fel informatiile prezentate sau nu.

Aceste postari sunt doar paradigme alternative la cum poate fi abordata cunoasterea mistica.

[florin.oltean75]

Pe poarta budista (crestina) nu se poate intra daca nu iertam perfect, deplin, orice fiinta, indiferent de raul pe care ni-l face.

Putem sa ne rugam, sa facem nenumarate fapte virtuoase si sa fim de fapt in afara budismului (crestinismului) daca nu-i iertam pe cei ce ne molesteaza.

Aceasta este piatra de temelie a tuturor practicilor de purificare avansate.

Fara purificarea mintii nu se poate atinge eliberarea, deci, in consecinta, nici iluminarea.

Rugaciunea iertarii (sau mantra iertarii) vizeaza persoanele, fiintele (pot fi demoni amagitori sau razbunatori) care ne ranesc intr-o forma sau alta, tulburand sufletul.

Mantra completa arata sub aceasta forma:

ama vahati manava vahati budha vahati

Se spune ama (mama) - pentru ca persoana care ne-a ranit/ ne raneste ne-a fost candva o mama iubitoare.

Se spune ama vahati (mama te iert; vahati inseamna a ierta) - pentru ca o fiinta care a manifestat candva afectiune curata dezinteresata (prema), merita sa i se ierte toate greselile, indiferent cat de multe ar avea, chiar o infinitate. Astfel de pretioasa, si demna de toata admiratia este prema.


Se spune manava vahati (te iert ca om; manava inseamna forma umana) constientizand ca noi insine suntem oameni si deci plini de aceleasi imperfectiuni.

pentru constientizarea imperfectiunilor mamelor samsarice, implicit ale noastre sunt urmatoarele mantre, cu a caror inteles mintea trebuie sa se uneasca:

ama nasta - fiintele samsarice sunt confuze, intoxicate de atractii si repulsii- deci, de fapt nu stiu ce fac, nu au discernamant, nu sunt lucide.

ama abalya - sunt fara putere (puterea care vine din virtuti, care ne ajuta sa luam decizii corecte in concordanta cu dharma)

ama vaikalya – pline de defecte, greseli, imperfectiuni

ama jara – astfel, in baza acestor observatii corecte - orice fiinta samsarica poate fi vizualizata ca o mama batrana, slabanogita, senila si oarba

Se spune budha vahati (te iert ca un budha) pentru ca o fiinta samsarica nu poate ierta perfect - "Iarta dar nu uita". Cand se rosteste aceasta mantra cel care este ranit ia forma unui budha si iarta ca un budha, complet, deplin, perfect, cu o dragoste invaluitoare si atotpatrunzatoare.

Intelesul budha vahati este patruns adanc doar de cei ce reusesc sa intre in vehiculul tantric.

[florin.oltean75]

Toate sadhanele / liturghisirile budiste (concentrari si extaze) sunt anvelopate in practica refugiului.

In scripturi este scris:
Fara refugiu nu este protectie,
Fara refugiu nu vine binecuvantarea,
Fara binecuvantare nu este patrundere,
Fara patrundere nu este eliberare.

Toate formele de concentrare budiste sunt impachetate in constientizarea refugiului.
Fara refugiu este ca si cum cineva ar porni la lupta fara armura, fara nicio protectie.
Unul ca acesta este lesne ranit si omorat.

Refugiul poate fi de doua feluri, functie de motivatia cu care spunem aceasta mica rugaciune: refugiu solitar / namo aurasa sau refugiu bodhisatvic / namo bodhi


Varianta hinaianica a refugiului namo aurasa:

namo budha – ma refugiez in budha (caut scapare in Domnul) cu constientizarea in momentul rugaciunii doar a propriei salvari (aurasa mukti - eliberare solitara)


Varianta mahaianica a refugiului namo bodhi:

namo budha – ma refugiez in budha impreuna cu toate fiintele samsarice (inrobite).

Aceasta forma de refugiu deci include si o rugaciune pentru salvarea tuturor fiintelor mama cu inima patrunsa de compasiune.


Pentru ca aceasta rugaciune sa fie autentic mahaianica, constientizarea celorlalte fiinte samsarice se face cu unul din cele doua tipuri de bodhicita, de mai jos:

- navika bodhicita - “bodhicita barcagiului”: ma salvez in acelasi timp, impreuna cu toate fiiintele, calatorim impreuna spre tarmul eliberarii
- avipala bodhicita – “bodhicita pastorului” ; mai intai sa fie salvate toate fiintele, iar ultima mantuita sa fiu eu.


Nucleul bodhicitei este aspiratia puternica de salvare a tuturor fiintelor-mama, fara exceptii - ama mukti.


Cele doua forme de bodhicita, navika si avipala, sunt facsimiluri ale bodhicitei care are are intradevar putere de salvare raja bodhicita – bodicita regeasca, fiind cultivata asiduu de Bodhisattva in practica zilnica.