De ce barbatii vor doar aspectul fizic?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Demetrius,fii bun si inainte sa intru la balamuc, fara bilet de trimitere,lamureste-mi o grava lacuna intelectuala:cine a interpretat,din Geneza/Apocalipsa,faptul ca radacinile pomului vietii sunt trompe uterine?

Cred că autorul unei asemenea exegeze este...Pink Floyd. O sugestie îmi amintesc că am întâlnit în filmul "Zidul". Parcă nu de rădăcini era vorba, ci de ramuri care se prefac în ceva asemănător trompelor uterine. În orice caz, ceea ce am reţinut din filmul acela, cu deplină aplicabilitate la studiul biblic este:

WE DON'T NEED NO EDUCATION !

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cred că autorul unei asemenea exegeze este...Pink Floyd. O sugestie îmi amintesc că am întâlnit în filmul "Zidul". Parcă nu de rădăcini era vorba, ci de ramuri care se prefac în ceva asemănător trompelor uterine. În orice caz, ceea ce am reţinut din filmul acela, cu deplină aplicabilitate la studiul biblic este:

WE DON'T NEED NO EDUCATION !

Timpurile Pink Floyd s-au dus dragul meu domn doctor.Si ca sa inchei si eu apoteotic :) am citit recent un interviu cu Keith Richards in care,la intrebarea ce facea in anii 80,a spus sincer,cu bruma de creier care i-a mai ramas nealterata,ca nu-si aduce aminte intrucat undeva pe la inceputul lor a inceput sa se drogheze si s-a trezit undeva pe la finalul lor :) Nu-i vina lui Demetrius ca avem aceste conversatii absude intr-o lume sarita evident din balamale,doar ne integram in peisaj.Oricum citind superba rugaciune postata de Mihailc,am invatat si eu ceva util azi,mi-am adus aminte,in antiteza o poezie a celui ce a trecut azi in eternitate,poetul Romulus Vulpescu:

,,În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.

Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.

În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare."

O seara placuta,zbor spre balamuc pe o papadie si cu o floare de ,,nu ma uita" pe post de palarie :)