Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de stefan florin

Dacă soţul şi soţia sunt de acord şi doresc să se abţină de la relaţii intime pentru perioada postului şi a rugăciunii pot să o facă, dar dacă cel puţin unul din ei nu se simte confortabil să ia această hotărâre, celălalt nu o poate impune ci trebuie să-şi îndeplinească datoria de soţi şi în timpul postului şi al rugăciunii.

Mai nou vorbim de confort în ortodoxie. Păi frate postul e post nu CONFORT. Dacă zămislirea de prunci în zilele de post nu e permisă, cu atât mai mult este împreunarea având drept scuză "confortul soţului". “Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

Şi ca să înţelegi şi mai bine Mântuitorul a spus: "Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine". Bineînţeles că nu este vorba de sabie împotriva aproapelui, ci de sabie împotriva păcatului. Cât de folos ne-ar fi să înţelegem acest cuvânt.

Sf Apostol Pavel spune: "Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12). Dacă nu toate sunt de folos, atunci de ce mi-ar fi de folos păcatul înaintea lui Dumnezeu pentru a îndeplini dragostea faţă de soţ? Vezi cum ne punem noi pe primul loc înaintea lui Dumnezeu?

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mai nou vorbim de confort în ortodoxie. Păi frate postul e post nu CONFORT. Dacă zămislirea de prunci în zilele de post nu e permisă, cu atât mai mult este împreunarea având drept scuză "confortul soţului". “Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii”.

Şi ca să înţelegi şi mai bine Mântuitorul a spus: "Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine".

Sf Apostol Pavel spune: "Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12)

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

[Demetrius]

În prealabil postat de stefan florin

amice, in primul rand trebuie sa te gandesti daca Dumnezeu a dat o astfel de porunca si anume cea a abstinentei.

Da, a dat: abstinenta=infranare.
--------------------------------------------

În prealabil postat de stefan florin;

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

Ca sa fie corect, in citatul de mai sus trebuie sa folosesti muulte ghilimele.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...estina&page=12

Am mai scris şi pe alt topic, cerându-vă părerea, de fapt argumentele privind ideea că sexul între soţi trebuie să aibă ca prim (sau unic?! ) scop naşterea de prunci...
Eu am găsit în cartea lui Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (recunosc că nu o consider chiar o carte de căpătâi, dar poate fi un punct de plecare...) consideraţii contrare ideii de mai sus:


Putem vorbi de necumpatare sau, mai precis, de rea folosire, atunci cand omul se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobandirea placerii legate de ea, atunci cand face din placerea sexuala un scop in sine, ceea ce este un lucru pervers si patologic din mai multe motive. Mai intai, se neaga una dintre principalele meniri ale functiei sexuale, cea mai vadita si care este inscrisa in insasi firea ei: procrearea. Astfel, Sfantul Maxim spune ca, indeobste, viciul "este o judecata gresita cu privire la intelesurile lucrurilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor (abuzul de lucruri)" si, de pilda, "cand este vorba despre femeie, judecata dreapta cu privire la impreunare trebuie sa vada scopul ei in nasterea de prunci. Deci cel care urmareste placerea greseste in judecata socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Asadar, unul ca acesta face rea intrebuintare (abuzeaza) de femeie impreunandu-se cu ea".
Aceasta menire, chiar fireasca cum este, nu este nici singura, nici cea mai importanta. Pentru speta umana, procrearea poate aparea mai curand ca un rezultat firesc al unirii sexuale, decat ca scopul ei. Unirea sexuala este in primul rand unul dintre modurile de unire ale barbatului cu femeia, una dintre manifestarile iubirii ce si-o poarta unul altuia, ea exprima aceasta iubire pe un anumit plan al fiintei lor, cel trupesc. Cea dintai tinta a unirii sexuale este iubirea si multele binefaceri de ordin spiritual pe care omul le poate dobandi prin ea, in sanul casatoriei binecuvantate si in legatura cu alte moduri de unire conjugala. Trebuie totusi sa precizam ca iubirea conjugala, in viziunea crestina, este privita ca unire a doua persoane - adica a doua fiinte privite in intregul lor, pe de o parte, si in natura lor spirituala, pe de alta -, in Hristos, in vederea ajungerii in imparatia cerurilor, unire pecetluita in ceea ce priveste natura si menirea ei de harul Duhului Sfant, dat prin taina cununiei. Aceasta conceptie subordoneaza unirea sexuala, ca si toate celelalte moduri de unire dintre soti, dimensiunii spirituale pe care o au fiinta si iubirea lor. Trebuie, de aceea, ca unirea sexuala sa fie precedata in chip fiintial de unirea spirituala, cea care ii confera sens si valoare, numai asa respectandu-se finalitatea ei, si cea a naturii fiintelor pe care le pune in legatura.

Nu vreau să încing spiritele, nu sunt pentru desfrânare, dar conform apostolului Pavel unirea trupească între soţi este binecuvântată atunci când cei doi "se învoiesc"... pentru că ei se iubesc (cel puţin aşa se presupune)... nu se pomeneşte nimic despre naşterea de prunci...

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...estina&page=12

Am mai scris şi pe alt topic, cerându-vă părerea, de fapt argumentele privind ideea că sexul între soţi trebuie să aibă ca prim (sau unic?! ) scop naşterea de prunci...
Eu am găsit în cartea lui Jean Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (recunosc că nu o consider chiar o carte de căpătâi, dar poate fi un punct de plecare...) consideraţii contrare ideii de mai sus:

Cu cuvinte frumoase se poate justifica orice.
Nu cred ca un autor oarecare ar trebui luat la intamplare autoritatea ultima in domeniu, doar pentru ca ne place ce spune.

Lucrurile sunt simple cred eu - scopul primar este nasterea de prunci, ce este in plus nu este un pacat major dar nici un lucru binecuvantat.
Este tolerabil avand in vedere nivelul spiritual al celor doi (sau chiar a unuia dintre ei) dar trebuie sa existe aspiratie pentru ceva mai mult.

Desigur, vorbim aici de ce se intampla in cadrul casatoriei.

[Demetrius]

În prealabil postat de stefan florin;

spune undeva in Biblie ca barbatul trebuie sa se impreuneze (sa faca dragoste) cu sotia lui doar pentru a face copii si apoi GATA-abstinenta totala, NU se mai impreuneaza cu ea?

Spune undeva in Biblie ca e mai bine sa nu se impreunze deloc, adica abstinenta totala.

În prealabil postat de Demetrius

Spune undeva in Biblie ca e mai bine sa nu se impreunze deloc.

Ei asta nu o vede...el vede numai ce îi convine lui. Să aşteptăm totuşi soluţia.

[stefan florin]

În prealabil postat de Demetrius

Spune undeva in Biblie ca e mai bine sa nu se impreunze deloc, adica abstinenta totala.

mda...asta o spune Pavel ca o recomandare PERSONALA (o si motiveaza) si NU ca o porunca divina. Daca TOTI oamenii ar urma acesta RECOMANDARE a lui Pavel unde s-ar ajunge? Maxim in 120 ani ar disparea rasa umana

În prealabil postat de AlinB

Cu cuvinte frumoase se poate justifica orice.
Nu cred ca un autor oarecare ar trebui luat la intamplare autoritatea ultima in domeniu, doar pentru ca ne place ce spune.

Lucrurile sunt simple cred eu - scopul primar este nasterea de prunci, ce este in plus nu este un pacat major dar nici un lucru binecuvantat.
Este tolerabil avand in vedere nivelul spiritual al celor doi (sau chiar a unuia dintre ei) dar trebuie sa existe aspiratie pentru ceva mai mult.

Desigur, vorbim aici de ce se intampla in cadrul casatoriei.

Îţi mulţumesc pentru răspuns! Nici eu nu îl consider pe autorul respectiv o "autoritate ultimă în domeniu", dar m-am bucurat să văd şi un alt punct de vedere. În luna decembrie a anului trecut am încercat să primesc un răspuns la obiect de la duhovnicul meu, nu teoretic, ci referitor la mine, dar replica sa a fost "ocolită"... Sau, poate, referitoare la esenţă şi nu la amănunte.
Recunosc că sunt depăşită de subiect, şi pun asta pe seama măsurii mele "necorespunzătoare".

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

Îţi mulţumesc pentru răspuns! Nici eu nu îl consider pe autorul respectiv o "autoritate ultimă în domeniu", dar m-am bucurat să văd şi un alt punct de vedere. În luna decembrie a anului trecut am încercat să primesc un răspuns la obiect de la duhovnicul meu, nu teoretic, ci referitor la mine, dar replica sa a fost "ocolită"... Sau, poate, referitoare la esenţă şi nu la amănunte.
Recunosc că sunt depăşită de subiect, şi pun asta pe seama măsurii mele "necorespunzătoare".

S-a gandit probabil si la neputinta omului, poate are si el neputintele lui..

Omul trebuie sa vina la Dumnezeu mai degraba din dragoste nu din sentimentul vinovatiei (mai ales inflamat artificial si peste masura) si cu atat mai putin "tarandu-l" pe celalalt in directia corecta, metoda cu taratul avand uneori alte rezultate decat cele scontate.

Important este sa ajunga impreuna, treptat (nu peste putere) la intelegerea (traita) a faptului ca pot avea o experienta sufleteasca, duhovniceasca, superioara celei de ordin fizic.