Recunoasteti persoana

[glykys]

Si acum sa postez si eu o imagine:
Recunoasteti personajul!

Nichifor Crainic :D

uploadez acum una „stop-joc” :) (nu e român dar e f. important pt ortodoxia contemporana)

[glykys]

În prealabil postat de VladCat

Nichifor Crainic :D

uploadez acum una „stop-joc” :) (nu e roman dar e f. important pt ortodoxia contemporana)

Ba sa stii ca nu e Nichifor Crainic! Te-ai grabit! Nu e de la noi nici domnul postat inainte!

Uite-l pe Nichifor Crainic.

În prealabil postat de glykys

Si acum sa postez si eu o imagine:
Recunoasteti personajul!

Vladimir Losky?

P.S. N-ar merge tot aici şi „recunoaşteţi autorul citatului”?

[glykys]

În prealabil postat de N.Priceputu

Vladimir Losky?

Dap.
Acum posteaza tu o imagine, pana ne dezmeticim cine e omul cu pisica. Desi privirea imi pare tare cunoscuta...
Initiaza si tu un topic separat pentru citate...

greseala mea :). Astept sa nimeresc corect o intrebare si atunci il voi posta din nou pe cel cu pisica (in cazul lui voi adauga si un citat din opera lui ca prea e bazat personajul). N. Priceputul e randul tau acum:

O fi prea uşor?

Pentru a nu fi doar imagini, propun ca cel care dă răspunsul, să spună şi două cuvinte despre persoana recunoscută, şi/sau, eventual, să dea şi un mic citat.

În prealabil postat de N.Priceputu

O fi prea uşor?

Pt mine nu.

p.s.:Eu zic ca am putea adauga si cate un citat ajutator din opera personajelor..dar nu vreau sa o supar pe Glykys asa ca nu insist :)

..sa fie parintele Iustin Parvu?

Citat ajutător (întrucâtva):

„Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea întruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.”

... şi încă unul:

Te astept: intră


Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!…

N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o…şi mi-a rămas nepricepută, goală.

Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.

Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfăţată.

Credeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!

Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.

Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!

…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi…Te aştept.

Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.