Viata religioasa si cea sociala!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iRoDiOn

Ca sa fiu mai concret:
omul din ziua de astazi care vrea sa se mantuiasca are voie sa mearga in club, la nunti, la petreceri, la restaurant, la carciuma, la mare? sa se distreze cu prietenii? sa asculte muzica, sa glumeasca, sa rada? sa se uite la televizor, sa intre pe internet etc..
Sau viata religioasa se imbina cu cea sociala.. adica mergem la biserica, posteim, ne rugam, ne spovedim.. dar putem sa ne si distram cu exemplele de mai sus?
Va multumesc pt timpul acordat citirii acestui topic!

Domnul ne îndeamnă să fim "lumina lumii". În altă parte, El explică celor care Îl urmează că trebuie să fie "precum fermentul în aluat". Domnul Însuşi a fost prezent la nunţi. La alte ospeţe. A băut vin. A avut prieteni (Lazăr cel înviat). La toate petrecerile şi nunţile, în Iudeea acelor vremuri, muzica era la mare cinste, încât este de presupus că a ascultat muzică. Nu ştim dacă glumea ori obişnuia să râdă, dar nimic nu interzice părerea că făcea astfel. El şi apostolii Săi au folosit mijloacele de comunicare ale timpului lor: cuvântările, transmiterea de mesaje, scrisorile către o anumită Biserică particulară sau scrisorile catolice (circulare). Este de presupus că, dacă ar fi trăit în vremea televiziunii sau net-ului, ar fi folosit şi asemenea mijloace, în orice caz urmaşii lor o fac.

Pe de altă parte, tot sfânta noastră învăţătură ne îndeamnă să ne ferim, din motive de prudenţă, de rele tovărăşii. Faptul că Domnul a stat la masă cu fariseii nu înseamnă că există o obligaţie de a face acelaşi lucru, fiindcă noi nu suntem tari în credinţă, nici tari în Scripturi, aşa cum a fost El. Ori de câte ori simţim o ispită, trebuie să fugim de ea. Duşmanii noştri sunt următorii trei: diavolul, noi înşine şi lumea. Când spunem "lumea", nu ne referim la lumea cu frumuseţile ei, cu bogăţiile ei, cu toată ştiinţa şi iscusinţa ei, ci oamenii care ne-ar îndemna spre păcat, numind păcatul virtute şi binele rău, care ne-ar spune că nu există Dumnezeu, ori că El nu a spus ceea ce a spus, ori că există, dar este numai un cap fără trup (Biserica), ori alte învăţături opuse celei apostolice. Tovărăşia lor nu este bună, şi, dacă vrem să fim fericiţi în viaţa aceasta şi în viaţa de veci, mai degrabă să ascultăm Psalmistul care ne spune: "Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat".

Cum, dar, să îmbinăm cele două ? Cum poţi fi "lumina lumii" dacă, de teama corupţiei, stai cu spatele la lume ? Cum să fii "fermentul în aluat" dacă te temi să intri în aluat ?

În practica de zi cu zi, privind la marea majoritate a colegilor, prietenilor, cunoscuţilor ori vecinilor noştri, noi nu vedem păcătoşi patenţi, dedaţi la apologia răului, adversari ai lui Dumnezeu care au făcut un legământ cu Adversarul lui Dumnezeu şi au o opţiune fundamentală în această direcţie, considerându-se misionaţi să îi tragă şi pe alţii după ei. Nu. Ceea ce vedem este o mare, o enormă ignoranţă. Oamenii, pur şi simplu, habar nu au. Nici Cine este Domnul, nici cât de dulce este El la gust. Faţă de asemenea oameni, faţă de cei mulţi, care poate caută deşi nici ei nu ştiu ce anume, noi să fim agenţii lui Cristos şi cavaleri ai Ecclesiei Militans. Acolo este Galileea noastră, între ei este slujirea noastră, despre ei vom putea vorbi, atunci când Domnul ne va chema şi ne va cere: "arată-mi ce-ai făcut cu viaţa ta !".