Versetul de azi

[cristiboss56]

"Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. "


Marcu 10, 46-52

Un scurt cuvant al Parintelui D. Paduraru :

Înainte de vindecarea orbului Bartimeu, Domnul Iisus Hristos a lămurit pe ucenicii Săi cum trebuie să fie cel mai mare dintre ei. Domnul Hristos s-a dat exemplu pe Sine. El este Cel ce slujeşte şi Cel care se jertfeşte. Putem spune că unii dintre ucenici erau puţin orbiţi în dorinţa lor după un loc fruntaş. Erau oameni ca şi noi, mereu în căutare de funcţii şi de ranguri. Ei nu au înţeles că Mântuitorul nu a adus ranguri şi privilegii, ci smerenie, slujire şi jertfă. Mai multe a înţeles orbul Bartimeu. El nu vedea, dar felul în care s-a adresat Domnului Hristos ne face să înţelegem că vederea lui îşi avea izvorul altundeva. Bartimeu nu s-a adresat Mântuitorului ca unui vraci, ci el numeşte pe Iisus Hristos "Fiul lui David". El nu a cerut să-l vindece, ci doar să-l miluiască. Când Hristos Domnul şi-a întins mâna Sa, credinţa orbului în vindecare s-a întărit. Când s-a vindecat prima imagine percepută de ochii săi a fost chipul blând al Domnului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

"Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă! Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd iarăşi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale. "


Marcu 10, 46-52

Un scurt cuvant al Parintelui D. Paduraru :

Înainte de vindecarea orbului Bartimeu, Domnul Iisus Hristos a lămurit pe ucenicii Săi cum trebuie să fie cel mai mare dintre ei. Domnul Hristos s-a dat exemplu pe Sine. El este Cel ce slujeşte şi Cel care se jertfeşte. Putem spune că unii dintre ucenici erau puţin orbiţi în dorinţa lor după un loc fruntaş. Erau oameni ca şi noi, mereu în căutare de funcţii şi de ranguri. Ei nu au înţeles că Mântuitorul nu a adus ranguri şi privilegii, ci smerenie, slujire şi jertfă. Mai multe a înţeles orbul Bartimeu. El nu vedea, dar felul în care s-a adresat Domnului Hristos ne face să înţelegem că vederea lui îşi avea izvorul altundeva. Bartimeu nu s-a adresat Mântuitorului ca unui vraci, ci el numeşte pe Iisus Hristos "Fiul lui David". El nu a cerut să-l vindece, ci doar să-l miluiască. Când Hristos Domnul şi-a întins mâna Sa, credinţa orbului în vindecare s-a întărit. Când s-a vindecat prima imagine percepută de ochii săi a fost chipul blând al Domnului.

Sfintii Parinti au accentuat in scrierile lor ca trebuie sa intelegem ca mai importanta decat orbirea fizica este orbirea sufleteasca si sa facem si noi asemenea lui, sa cautam locul potrivit pentru a fi cu D-zeu, sa ascultam doar adevarul Sau, sa avem credinta deplina in Hristos, sa ne supunem lui imediat, sa invatam ceea ce trebuie sa cerem de la D-zeu si dupa ce primim raspunsul Domnului sa il urmam clipa de clipa. Bartimeu a facut asta si a primit pe loc atat vindecarea fizica cat si mantuirea sufletului sau. Domnul sa ne dea intelepciune sa vedem dincolo de lucrurile marunte ale acestei vieti. Amin!

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfintii Parinti au accentuat in scrierile lor ca trebuie sa intelegem ca mai importanta decat orbirea fizica este orbirea sufleteasca si sa facem si noi asemenea lui, sa cautam locul potrivit pentru a fi cu D-zeu, sa ascultam doar adevarul Sau, sa avem credinta deplina in Hristos, sa ne supunem lui imediat, sa invatam ceea ce trebuie sa cerem de la D-zeu si dupa ce primim raspunsul Domnului sa il urmam clipa de clipa. Bartimeu a facut asta si a primit pe loc atat vindecarea fizica cat si mantuirea sufletului sau. Domnul sa ne dea intelepciune sa vedem dincolo de lucrurile marunte ale acestei vieti. Amin!

Va rog sa cititi despre " ORBIREA SUFLETEASCA ! ! !

[cristiboss56]

"Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau. Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice."


Marcu 11, 11-23

A cazut leprosul inaintea Domnului, rugindu-se: "Doamne! Daca voiesti, poti sa ma curatesti." Domnul a zis: "Voiesc, fii curatat". Si indata s-a dus lepra de pe el.
Asijderea si lepra duhovniceasca, de orice fel ar fi ea, piere indata ce omul cade la Domnul cu credinta, pocainta si marturisire - cu adevarat piere si isi pierde orice putere asupra lui.

Dar de ce lepra se intoarce cateodata?

Din aceleasi pricini pentru care se intorc si bolile trupesti. Celui care s-a insanatosit dupa o astfel de boala i se spune: "Asta sa nu maninci, asta sa nu bei, acolo sa nu mergi!" De nu asculta, boala prinde putere iar. Asa e si in viata duhovniceasca.

Sfantul Teofan Zavoratul - Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an, pag. 203

"Fiilor nuntii nu li se cade sa posteasca atata vreme cat Mirele este cu ei", a grait Domnul si prin aceasta a legiuit ca si in nevointe orice lucru isi are locul si vremea lui.
In lumea simtita, Domnul "a randuit totul cu masura, cu greutate si cu numar"; El vrea ca si in cele duhovnicesti sa fie totul cu cuviinta si randuiala.

Cuviinta launtrica este alcatuita din imbinarea fiecarei virtuti cu toate dimpreuna sau in armonizarea virtutilor, astfel incat nici una sa nu iasa in fata fara rost, ci toate sa fie in armonie, ca vocile in cor.
Cuviinta din afara randuieste fiecarui lucru locul si vremea lui.

Atunci cand toate acestea se randuiesc cum trebuie, se intampla acelasi lucru ca atunci cand imbraci un om frumos in haine alese. Virtutea e frumoasa si pe dinauntru si pe dinafara, fiind vrednica de iubit; si o face astfel gandirea crestineasca sanatoasa, la batranii cei duhovnicesti: dreapta socotinta dobandita din experienta, prin cercetarea vietilor sfintilor, in lumina cuvantului lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

"Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre."


Marcu 11, 23-26

[cristiboss56]

Iertarea este un lucru foarte important. De pilda, avem pe unii apropiati ai nostri, cu adevarat apropiati, adica persoane cu care intram in contact aproape zilnic, dar cu care nu prea avem legaturi sufletesti. Orice fiinta omeneasca din preajma noastra este un apropiat al nostru. Cu multi dintre acesti apropiati avem conflicte mai mari sau mai mici, daca nu suntem de acord cu ei in ceea ce gandim, in ceea ce facem.
Daca exista o stare de prietenie intre apropiati, atunci lucrurile sunt mai simple, nu se intra in conflict, se comunica direct. Aproape intotdeauna au amandoi aceeasi parere, le plac chiar anumite lucruri si atunci se infiripeaza simpatia si chiar dragostea pentru persoana cealalta, pentru aproapele.
Alteori insa exista o antipatie. Si atunci, chiar daca vrei sa te imprietenesti cu celalalt, nu poti pentru ca are ceva care te respinge. Aceasta respingere, si aceste raporturi duc la un fel de dusmanie si nu poti sa ai relatii apropiate cu persoana respectiva. Si cand ai asemenea relatii cu aproapele tau nu te poti apropia nici de Dumnezeu. Dumnezeu este dragostea universala, care ne cere si noua sa fim deschisi fata de aproapele nostru, sa ne impacam si sa ne armonizam cu el. Daca nu poti avea o relatie de apropiere fata de aproapele, sau daca exista conflicte ascunse, nedescoperite, motive mai vechi, atunci nu te poti apropia nici de Dumnezeu. Nu te poti ruga lui Dumnezeu pentru tine, pentru iertarea pacatelor tale, daca nu te poti impaca cu celalalt.
Aceasta iertare de la aproapele este foarte necesara pentru noi care avem nevoie de Dumnezeu, avem nevoie ca sa ne putem apropia de Dumnezeu: “Iarta si ti se va ierta”. Daca nu poti ierta, nu ti se iarta.
Daca nu suntem deschisi la aceasta iertare, suntem opriti de la Sfanta Impartasanie, aceasta mare Taina care ni se administreaza noua, de la aceasta impartasire cu Insusi Dumnezeu. Incat iertarea este necesara pentru raporturile noastre de armonie cu aproapele. Daca nu ma aflu in aceasta stare de iertare, de liniste si de armonie cu aproapele, nu poate sa existe armonie nici intre noi si Dumnezeu. Nu ne putem ruga, si gandurile noastre la rugaciune de obicei se risipesc.

[cristiboss56]

"Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii. Şi I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci? Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un cuvânt: răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi! Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc. Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea."


Marcu 11, 27-33

Un cuvant de folos despre necredinta, intrebari si raspunsuri si nunumai .Vizionare placuta !

[cristiboss56]

"Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului."

Matei 25, 1-13
PILDA CELOR ZECE FECIOARE ( VIDEO )

Pe bună dreptate, harul Sfântului Duh este simbolizat de untdelemnul ce le lipsea fecioarelor nebune. Sunt numite „nebune” pentru că nu se îngrijeau de fructele care nu trebuie să lipsească faptelor bune, care sunt darurile Sfântului Duh, fără de care nimeni nu se poate mântui, căci „tot sufletul este însuflețit de Duhul Sfânt pentru a fi iluminat de taina sfântă a unimii Treimii”.
Însuși Duhul Sfânt vine să Se sălășluiască în sufletele noastre, și această sălășluire întru noi a Atotputernicului, locuirea unității Sale Trinitare împreună cu sufletul nostru este condiționată de strădania prin toate mijloacele ce ne stau în putință de a obține pe acest Duh Sfânt, Care pregătește în noi un loc demn de această întâlnire, după cuvântul lui Dumnezeu: „Voi intra în el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Astfel de untdelemn aveau fecioarele înțelepte în candelele lor, capabil să lumineze puternic și clar multă vreme, așteptânt sosirea în miez de noapte a Mirelui și intrarea cu El în cămara de nuntă a veșnicei bucurii.


Puteti citi aici:
Un alt cuvant de folos