Citate diverse din Sfintii Parinti

[OvidiuO]

Despre credinta (increderea) in Dumnezeu

"Credinta este puterea care ne face sa murim pentru Hristos de dragul poruncii Lui si sa credem ca moartea aceasta este pricina vietii. Ea ne face sa socotim saracia ca bogatie; neinsemnatatea si umilirea, ca slava si cinste adevarata; iar cand nu avem nimic, sa credem ca stapanim toate (II Cor.6, 10), mai bine zis c-am dobandit bogatia cunostintei lui Hristos cea nepatrunsa (Efes. 3, 8) Ea ne face sa privim toate cele ce se vad, ca tarana si fum.
Credinta in Hristos ne da puterea nu numai sa dispretuim placerile vietii, ci sa suportam si sa rabdam toata ispita care vine asupra noastra prin intristari, necazuri si nenorociri, pana va vrea si ne va cerceta pe noi Dumnezeu. "Caci rabdand, zice, am asteptat pe Domnul, si a luat aminte la mine" (Ps. 39, 1}." - Sf. Simeon Noul Teolog

[OvidiuO]

Despre liniste

Linistea exterioara
"Linistea este un lucru mare. Chiar daca nu s-ar ruga cineva, linistea singura se roaga. Ea este rugaciune tainica si ajuta mult in rugaciune. De aceea ajuta mult ca manastirea sa fie departe de lume, de centre arheologice, de zgomote lumesti si chiar de oameni multi. Linistea exterioara, departe de lume, cu discernamant, in nevointa si rugaciune neincetata, foarte repede aduce si linistea launtrica." - Cuv. Paisie Aghioritul

Linistea launtrica

"Ce este linistea ? Ea consta in a-si aduna cineva inima in ea insasi, oprind-o de la a da si a lua si de la dorinta de a placea oamenilor si de la celelalte lucruri. Abia atunci se naste in om linistea: cand a purtat crucea. Cand deci patimesti impreuna cu altul, afli ajutor.
Dar cand te socotesti pe tine ca unul care ai intrecut, chipurile, masura, afla ca si ceea ce aveai ai pierdut. Deci nu umbla nici inlauntru, nici in afara, ci incepe de la mijloc. A nu te increde nici in liniste si a nu arata dispret nici fata de ocupatii, ci a fi smerit in liniste si treaz in ocupatii e calea de mijloc, care nu cade niciodata." - Sf. Ioan Proorocul

"Se face deosebirea intre linistea care se dezintereseaza, prin retragere, de altii si linistea care e plina de mila pentru altii, mergand pana la cruce pentru ei, care nu are nevoie de retragere.
O liniste nepasatoare la durerea altora e o inchidere in mandrie Dar nu poate fi plin de mila fata de altii si in acelasi timp linistit cel ce n-a ajuns la starea in care nu mai e ispitit de pacate in relatia cu altii. A uni linistea cu mila fata de altii este propriu celor ajunsi la o stare de neprihanire. Retragerea din relatiile cu altii se recomanda numai celui nesporit duhovniceste, pe care aceste relatii il ispitesc." - Pr. Dumitru Staniloae

[OvidiuO]

Despre bucurie

Bucuria cea buna

"Daca socotesc ca ale mele toate cele primite de cineva de la Dumnezeu, ma si rog ca el sa le primeasca, socotind ca le primesc eu insumi. Nu se poate simti cineva fericit cand e bogat, daca ceilalti sunt saraci. Numai in ambianta bogatiei genetrale sunt si eu bogat. Eu ma imbogatesc primind de la altii si ma bucur de cele ce le au altii. Ma bucur de ceea ce am eu cand vad aceasta folosind pe altii, rodind in altii, facand bucurie altora. Aceasta se refera mai ales la bunurile spirituale." - Pr. Dumitru Staniloae

"Nu ne vom bucura de bunurile vesnice, daca nu vom dispretui pe cele vremelnice." - Sf. Antonie cel Mare

Bucuria cea rea

" sufletele care duc o viata fara suparare , care au prisosinta de indestulari, care afla bucurie numai in cele de aici, aceste suflete, zic, sunt mai moi decat ceara, slabe si incapabile de fapta cea buna si in fine ajung prada focului celui vesnic." - Sf. Ioan Gura de Aur

[OvidiuO]

Despre voia cea buna si voia cea rea

Voia conforma cu voia lui Dumnezeu

"Cand face cineva voia lui Dumnezeu, isi face proprie voia lui Dumnezeu. Dar si-o face cu voia sa*, sau isi pune voia sa la dispozitia lui Dumnezeu. Caci facand omul voia lui Dumnezeu, e activa si voia lui Dumnezeu in voia pmului. Dar nu voia lui Dumnezeu se pune la dipozitia omului, ci a omului la dispozitia lui Dumnezeu. Cele doua voi ajung la o unitate, dar fara confuzie." - Pr. Dumitru Staniloae, Filocalia 11.

Voia egoista (voia cea rea sau voia de la draci)

"Voia cea de la draci este pornirea de a-ti apara dreptatea ta si de a te increde in tine. Atunci esti prins in cursa." - Sf. Ioan Proorocul, Filocalia 11

"Vointa ce-ti vine de la draci, sau pe care ei te fac sa ti-o socotesti drept vointa ta, este vointa de a justifica in tot ce faci si a socoti ca tu nu poti gresi. E lauda cu pacatele proprii. Ti-ai inchiriat eul demonului. E dovada mandriei egoiste ce-si apara egoismul." - Pr. Dumitru Staniloae

[OvidiuO]

Despre barbatie

Insusirea barbatiei nu sta in a birui si a asupri pe aproapele. Caci aceasta este semetie si se afla deasupra barbatiei (in sens negativ) Dar nici in a fugi de frica ispitelor de lucrarile si de virtutile cele dupa voia lui Dumnezeu. Caci aceasta este lasitate si se afla dedesubtul barbatiei. Barbatia inseamna a starui cu rabdare in tot lucrul bun si a birui patimile sufletului si a trupului. - Cuv. Petru Damaschin

[OvidiuO]

Despre indrazneala

Indrazneala cea rea

"De voiesti sa te izbavesti de patimile de ocara, taie de la tine indrazneala fata de orice om; si mai ales fata de cei spre care vezi ca inclina inima ta prin patima poftei" - Sf. Ioan Proorocul

" Indrazneala e contrara sfielii si respectului fata de taina omului. Ea trece peste om in mod grosolan ca peste un obiect. Ea ispiteste pe cel slab, se joaca cu el fara nici o sfiala, il amageste, il exploateaza. Ea aprinde si sustine patimile in cel ce indrazneste si il trage pe celalalt la suprafata fiintei lui/ Indrazneala e superficialitate si trivialitate. Ea deschide usa tuturor pacatelor si patimilor, netinand seama ca prin aceasta le da drumul sa navaleasca in sanctuarul fiintei omenesti. Ea nu se teme nici de Dumnezeu. Indrazneala e dovada insotirii superficialitatii si grosolaniei cu suprapretuirea eului propriu" - Pr. Dumitru Staniloae

Indrazneala cea buna

"Aceasta indrazneala catre Dumnezeu este altceva decat indrazneala fata de oameni. Ea nu inseamna constiinta superioritatii si superficialitate, caci cine poate ramane in astfel de superficialitate ? Ea e increderea copilului in iubirea tatalui sau; increderea omului duhovnicesc ca Dumnezeu il va scapa din necazul ce-l impresoara. Ea e indrazneala insotita cu frica, sau cu recunoasterea nesfarsitei puteri si iubiri a lui Dumnezeu, care nu trebuie dispretuita. " - Pr. Dumitru Staniloae

[suntunOM]

We are gods, God is man
His is the hand that makes, his is the hand that wounds!

As I behold your crucified lord
It is pity I feel not a sign of purification
And yet it are millions taught by his word

Die Götterdämmerung ist hier!
(the twilight has come)
Die Götterdämmerung ist hier!

A universal message of love
Lessons for the world to be clear
But I sense megalomania in his word
Dogmatic, based on fear

Die Götterdämmerung ist hier!
Die Götterdämmerung ist hier!

Like the word taught in that other book
By some other prophet born in the East
Screaming ‘jihad!!’ Lifes they took
On the non believers corpses they feast

Not that Jahweh offered the other cheek
As he so firmly told his followers to do
Too many sacrifices in His name
Far too many lies not to look through

And here I stand alone in the night
No god or master above me
Do I suffer from this lack of divinity

Faith, my dear friend, can be splendid indeed
A force to hold on when the feeble soul bleeds
Religion served to the masses
Might be a dangerous seed
Forced down your throat
The last thing a free man needs

I walk a lonely path
Am I so blind to see?
At least I can say my soul is free
And my only god is me...

We are gods, God is man
His is the hand that makes, his is the hand that wounds!
We are gods, God is man
His is the hand that makes, his is the hand that wounds!

scrieri sfinte, care ofera o relevatie oamenilor...

[OvidiuO]

si traducerea unde e ?:)

[OvidiuO]

Dobandirea si pierderea harului

"Harul nu vine fara ca sufletul sa-l cunoasca;atunci cand pierde acest har, sufletul il doreste cu putere si-l cauta plangand. Daca niste parinti si-ar pierde copilul lor preaiubit, cum l-ar mai cauta peste tot ca sa-l gaseasca! La fel Il cauta pe Domnul si sufletul care iubeste pe Dumnezeu, dar cu mult mai multa neliniste si tarie.
Slava lui Dumnezeu ca ne da sa deosebim venirea harului Lui si ne invata sa recunoastem ce face sa vina harul si ce ne face sa-l pierdem. Sufletul celui ce pazeste toate poruncile va simti totdeauna prezenta, chiar si slaba a harului; dar el se pierde usor prin mandrie, pentru un singur gand de trufie. Putem sa postim cat de mult, sa ne rugam cat de mult, sa facem cat de mult bine dar, daca cadem in mandrie, vom fi asemenea unui chimval care rasuna dar inauntru e gol (1 corinteni 13, 1)
Iata calea cea mai scurta si mai usoara de a ajunge la mantuire:
Fii ascultator, infranat, nu judeca pe nimeni, pazeste mintea si inima ta de gandurile rele, crede ca toti oamenii sunt buni si Domnul ii iubeste. Pentru aceasta smerenie, harul Duhului Sfant se va salaslui intru tine si vei zice: Bun este Domnul !
Dar daca judeci pe ceilalti, daca murmuri si-ti place sa-ti faci voia ta, atunci, chiar daca te-ai ruga mult, sufletul tau va saraci si vei spune: Domnul m-a uitat. Dar nu Domnul te-a uitat pe tine, tu ai uitat ca trebuie sa te smeresti si pentru aceasta harul lui Dumnezeu nu salasluieste in sufletul tau. El intra cu usurinta intr-un suflet smerit si ii da pacea si odihna in Dumnezeu. Maica Domnului a fost mai smerita decat toti oamenii, de aceea o slavesc cerul si pamantul." - Sf. Siluan Athonitul

[OvidiuO]

Despre ispite

Cand voiesti sa pui inceput unei lucrari bune, pregateste-te pentru ispitele ce vor fi aduse asupra ta si sa nu indiesti de adevar. Caci e un obicei al vrajmasului ca, atunci cand vede pe cineva incepand cu credinta fierbinte o buna vietuire, sa-i aduca in cale ispite felurite si infricosatoare, ca, venind prin aceasta la frica, sa-si raceasca hotararea lui cea buna si sa nu mai aiba o ravna fierbinte de a se apuca de lucrarea placuta lui Dumnezeu.
Nu pentru ca vrajmasul are o astfel de putere (caci altfel n-ar mai putea nimeni sa faca vreodata binele), ci i se ingaduie de Dumnezeu, cum am invatat din cazul dreptului Iov (Iov 1, 1-22). Deci tu pregateste-te sa intampini cu barbatie ispitele aduse in calea virtutilor si apoi apuca-te de lucrarea lor" - Sf. Isaac Sirul