Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ficare cu părera lui. Eu doar mi-am spus părerea, nu înseamnă că nu pot greşi, dar nu uita: strădania noastră cea mai de folos este să fim plăcuţi lui Dumnezeu şi nu oamenilor. Părinţii noştri au fugit de plăcere, noi de ce o promovăm?

Uite aici poate îţi va fi de folos: http://www.youtube.com/watch?v=09kurlyyG4M

Chiar părinţii care dialogheazaă cu Pr Gherasim amintesc de faptul că oamenii se feresc de avea copii...concluzionând de aici că este păcat.

Ovidiu, nu as vrea sa ma cert cu tine si nici cu altii. Mai demult, inainte sa intrii tu pe forum, am discutat pagini in sir despre aceasta tema si nu as vrea sa reiau toate aceste discutii.
As vrea doar sa spun ca nu tot ce spune fiecare parinte trebuie luat ad literam. Trebuie aplicate la viata. Si unii se mai si inseala sau exagereaza.
Sigur ca nu trebuie sa facem voia oamenilor nesocotind-o pe a lui Dumnezeu. Dar ii suntem placuti lui Dumnezeu si iubindu-ne intre noi. Iar in cazul sotilor, dragostea se manifesta si fizic. Cam asta e concluzia mea.

În prealabil postat de Fani71

Dar daca opresc rosul firesc doar pentru ca au deja atati copii cat pot creste (fiecare isi vede limitele candva) sau pentru ca sotia are o boala care ii pune in pericol viata daca mai naste, sa zicem, si opresc rodul firesc din aceste motive, dar vor sa continuie 'scopul impreunarii sexuale care este manifestarea dragostei' (cum zici mai sus), unde este problema?

Păi nu mai poţi creşte copii, nu mai face, nimeni nu spune că trebuie să ai echipă de fotbal, dar opeşte şi păcatul. Dacă soţia e bolnavă şi mai poate avea copii, care e rostul împreunării? Doar cel al plăcerii? Cum ne ferim de plăcere? Aducând drept argument iubirea dintre soţi. Iubim soţul, iubind mai mai plăcerea? Pe Dumnezeu unde Îl mai punem? Pe ce loc?

În prealabil postat de Fani71

Ovidiu, nu as vrea sa ma cert cu tine si nici cu altii.

De ce să ne certăm? Eu am un punct de vedere, tu ai altul. Nu-i nici un bai. Fiecare ni-l putem susţine fără să ne certăm. Hai să nu mai privim punctele de vedere diferite ca pe un "război", hai să le privim ca pe ceva din care fiecare avem de învăţat.

În prealabil postat de Fani71

Iar in cazul sotilor, dragostea se manifesta si fizic. Cam asta e concluzia mea.

Eu unul nu sunt de acord cu concluzia ta. Iartă-mă că nu pot fi, asta nu înseamnă că noi trebuie să ridicăm un zid între noi, pe motivul că avem idei diferite.

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

Păi nu mai poţi creşte copii, nu mai face, nimeni nu spune că trebuie să ai echipă de fotbal, dar opeşte şi păcatul. Dacă soţia e bolnavă şi mai poate avea copii, care e rostul împreunării? Doar cel al plăcerii? Cum fugim plăcere? Aducând drept argument iubirea dintre soţi. Iubim soţul, dar iubim şi plăcerea. Pe Dumnezeu unde îl mai punem? Pe ce loc?

Rostul impreunarii este exprimarea, trairea dradostei si a unirii cuplului intru Hristos. Care se realizeaza si pe acest plan.
Sa nu fium platonisti. Dragostea cuprinde toata persoana umana.
Iar placerea nu este rea in sine. Este rea doar daca este pusa in centru, in mod egoist.
Nu pui in centru placerea, ci dragostea.
De altfel cine este casatorit stie ca de multe ori ne subordonam placerii celuilalt, daca il iubim.

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

De ce să ne certăm? Eu am un punct de vedere, tu ai altul. Nu-i nici un bai. Fiecare ni-l putem susţinem susţine fără să ne certăm. Hai să nu mai privim punctele de vedere diferite ca pe un "război", hai să le privim ca pe ceva din care fiecare avem de învăţat.



Eu unul nu sunt de acord cu concluzia ta. iartă-mă că nu pot fi, asta nu înseamnă că noi trebuie să ridicăm un zid între noi, pe motivul că avem idei diferite.

Multumesc. Apreciez mult duhul de pace in care scrii.

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Binecuvântată este naşterea, procreerea şi nu plăcerea.

Cu precizarea ca placerea pacatoasa este cea care este despartita de firesc.
Adica in cazul mancarii este pacat doar placerea mancarii obtinuta cand esti deja satul. Aceasta este lacomia pantecelui... cauti placerea mancatului si manaci mai mult decat iti trebuie...
In cazul sexual pacatoasa este placerea despratita de manifestarea fireasca a dragostei intre soti si de dorinta de a elimita rodul firesc al acestei iubiri: prucii.
Este delicat cazul cuplurilor care au deja 4, 5, 6 prunci dar sa ii lasam pe ei sa vorbeasca...
Situatiile sunt delicate... scopul casatoriei este mantuirea intregii familii: soti, copii (daca ii daruieste Dumnezeu)..

În prealabil postat de ovidiu b.

Dacă am iubi cu adevărat, am trece peste această iubire trupească pe care o tot trâmbiţăm. E una a falsă, asta o spun Sfinţii Părinţi, nu eu.

Hmmm... nu este chiar asa.
Sfintii Parinti condamna doar "iubirea" trupeasca fara iubirea sulfeteasca-intelectuala si afectiva; si fara iubirea duhovniceasca.
Ideea este simpla: nu trebuie sa primeze iubirea patimasa trupeasca, insa in cazul unei casatorii ea nu poate lipsi. Caci dragostea intre soti este o dragoste intre 2 persoane, si persoana umana este truo si suflet spritual, duhovnicesc.
Deci dragostea trupeasca nu trebuie blamata... ci doar folosirea ei in scop nefiresc (patima trupeasca) este rea. Oare nu citim in Sfanta Scriptura despre cinsistita Suzana, cat de fumoasa era atat tupeste cat si sufleteste precum si duhovniceste?

În prealabil postat de ovidiu b.

Tot ce e plăcere, e păcat

Frate nu te precipita, caci faci afirmatii eronate din pct de vedere filocalic.
Placerea fireasca nu este pacat. Dupa cum am precizat anterior placerea asociata cu firescul (mancare, bautura, impreunare sexuala in casatorie) este buna. Abuzul este rau...

În prealabil postat de ovidiu b.

noi separând plăcerea de rostul pe care îl însoţeste, adică procreerea, nu facem decât să desfrânăm şi nimic mai mult.

Rosutul impreunarii sexuale este manifestarea iubirii in casatorie in scopul mantuirii. Rodul aceste impreunari sunt pruncii, insa in cazurile in care cuplurile nu pot avea copii asta nu inseamna ca in casatoria lor scopul mantuirii nu poate fi atins, ba chiar sfintenia.
Cazul Pr. Prof. Dumintru Staniloae este elocvent.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

În prealabil postat de Fani71

[b]Iar placerea nu este rea in sine. Este rea doar daca este pusa in centru, in mod egoist.
Nu pui in centru placerea, ci dragostea.

Eu consider că din moment ce refuzi rostul, naşterea de prunci, unirea - dragostea, iubirea dintre soţi, este una falsă, egoistă.

Adevarata iubire dintre soţi este cea transpusă în plan sufletesc, nu o neg nici pe cea trupescă, dar doar când îi urmăm scopul şi nu despărţim plăcerea de finalitatea ei. Iubirea trebuie transpusă în planul mai presus de fire, atunci putem vorbi de unire întru Hristos. Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt lucruri mai presus de fire ale puterilor sufletului, prin care sufletul ajunge la unirea cu Dumnezeu. Atunci când te jertfeşti pentru soţul/soţia ta, atunci când rabzi, atunci poţi spune cu îţi iubeşti cu adevărat soţul/soţia. Numai atunci când omul se jertfeşte, se înrudeşte cu Hristos, pentru că Hristos este Jertfă. Iar în iubirea dintre soţi nu poate fi vorba de jertfă, când ei se unesc evitând aducerea pe lume a copiilor, urmând doar iubirea trupească. Ce poate fi mai frumos decât un copil - rod al iubirii dintre soţi. Iartă-mă că îţi scriu, nu penru a polemiza, ci pentru a ne împărtăşi gândurile.

În prealabil postat de Fani71

Multumesc. Apreciez mult duhul de pace in care scrii.

M-aş bucura tare mult dacă ai putea să-mi împărtăşeşti gândurile tale după ce ai să asculţi cuvântul Pr Gherasim din Sf Munte Athos. Dacă vrei să te fereşti de polemici o poţi face şi printr-un mesaj privat.

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Asa formulat, da, primza parte. Dar concluzia ta nu mi se pare corecta: sotii care opresc rosul firesc PENTRU a culege doar placerea senzoriala.. da, exista si un asemenea egoism poate. Dar daca opresc rosul firesc doar pentru ca au deja atati copii cat pot creste (fiecare isi vede limitele candva) sau pentru ca sotia are o boala care ii pune in pericol viata daca mai naste, sa zicem, si opresc rodul firesc din aceste motive, dar vor sa continuie 'scopul impreunarii sexuale care este manifestarea dragostei' (cum zici mai sus), unde este problema?

Problema este ca multi vad in asta doar goana dupa placere. Nu cred ca este. Este dorinta de a continua sa iti manifesti dragostea si in acest fel.

Draga Fani, am precizat intr-o postare ca este "delicat" cazul familiilor care au deja 4,5,6 copii... Nu sunt in masura sa formulez o concluzie lapidara nici pro nici contra concluziei tale din asertiunea de mai sus.

Nu seamna o situatie cu alta. Sunt cazuri de familii care au lasat plannig-ul familial in seamna lui Dunezeu (asa cum este firesc) si au pruci si la varste inaintate (al 5-lea prunc la varste peste 40 ani).
Consider ca trebuie avut in vedere ca activitatea sexuala fireasca sa nu conduca la impatimire sexuala, dependenta sexuala...

Harul lui Dumnezeu lucreaza... unele cupluri in mod firesc opresc impreunarea sexuala (dupa al 5-lea, al 6-lea prunc) ca asa vor ei, ca asa simt... altele continuta impreunarea si nu mai au copii... sau mai au.
Sunt de parere ca bucuria si fericirea sunt doar in manifestarile firesti, altfel intervine "judecata constiintei"...

Consider ca aceste probleme trebuiesc discutate cu preotul duhovnic, caci nu este o "formula" generala ci fiecare cuplu trebuie analizat in parte. Nu trebuie "sa ne grabim sa punem juguri cu anevoie de purtat"... sa nu uitam de indemnul Sfantului Pavel care afrma inechivoc: "din cauza defranarii fiecare sa se casatoreasca", deci scopul casatoria este mantuirea... si trebuie avuta in vedere neputinta omului. Unii ajung la un comportament firesc (inclusiv sexual) mai repede... altii mai tarziu. Sa nu uitam ca scopul casatoriei este mantuirea.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

Eugen, eu m-am referit la plăcerea căutată, şi nu la cea simţită în mod firesc când eşti intim cu soţul/soţia. M-am referit la cei care caută doar plăcerea şi nu ţin cont de rodul iubirii.