Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[andreicosmovici]

În prealabil postat de Cornel Urs

Totusi sunt unii preoti ortodocsi mai ingaduitori in aceasta privinta care permit un rau mai mic pentru a evita un pacat mare

În prealabil postat de ioan cezar

Nu am auzit niciodata de vreo permisiune, cel putin de una publica, pentru prezervativ si contraceptie in Biserica. Dimpotriva. "Cauciucul" si pilula opresc sansa vietii.
Argument: Biserica sprijina dragostea care include si perspectiva nasterii de prunci; nu se opune ei sprijinind, in schimb, (doar - n.r.) unirea sexuala.

Problemă!

Cele două poziţii de mai sus aduc în discuţie o chestiune extrem de nuanţată. Să recapitulăm: (Ioan Cezar) - Biserica nu permite contracepţia, ci doar unirea (aducătoare sau nu, după voia Domnului) de copii, sau abstinenţa totală, dacă nu se poate altfel. Argumentul este frumos şi, cred, în linie cu învăţătura Bisericii şi a lui Dumnezeu, până la urmă. "Ceea ce Domnul a unit, omul să nu despartă" - cred că se referă şi la unirea care poate să aducă viaţă nouă, şi pe care omul este chemat să o respecte în integralitate, deci asumându-şi inclusiv posibilele consecinţe ale unirii trupeşti.

Pe de altă parte, Cornel Urs spune că unii preoţi, (cel puţin) în chestiunea pe care o discutăm noi, sunt mai îngăduitori, permiţând un rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare. Am mai multe întrebări legate de această afirmaţie:
1. Concret, ce poate să însemne asta? Preotul va spune: din 10 întâlniri conjugale, 2 pot avea loc cu prezervativul? Rog pe Dl Urs să ne dea câteva scenarii posibile, în ce priveşte îngăduinţa unui rău mai mic.
2. Din câte ştiu eu, cerinţele lui Dumnezeu sunt nediferenţiate. Adică, ni se adresează tuturor (repet, tu tu ror) cu o chemare universală: să vă iubiţi aproapele, fiţi desăvârşiţi precum Eu sunt şamd. Deci, dacă Dumnezeu cheamă pe toţi la starea de sfinţenie, să presupunem (cel puţin) că ştie de ce face acest lucru, ştie de ce creditează orice fiinţă umană cu posibilitatea de a se ridica la înălţimea chemării Sale. În aceste condiţii, ca principiu, de ce mai vorbim de "căi diferite" care, mai grav, presupun înfăptuirea unui rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare?
3. Legat de punctul 2, există - din câte-mi amintesc - un principiu simplu şi larg recunoscut în logica elementară, care spune că un scop bun nu este niciodată justificat printr-o acţiune rea. Exemplu: fur de la cineva ca să dau la altcineva mai sărac. La fel şi în cazul nostru: ca să ajung la un anumit grad de înălţare sufletească, preotul îmi permite să înfăptuiesc un rău mai mic, ca să nu înfăptuiesc unul mai mare. Oare acest principiu de viaţă spirituală nu este complet greşit? Cu alte cuvinte, în rândul tuturor duhovnicilor (cel puţin la capitolul de care vorbim noi), nu ar trebui să găsim o poziţie unanimă şi fermă, care să spună "nu contracepţiei", indiferent de situaţie? Nu putem spune că ceva este rău într-un anumit context, şi mai puţin rău în alt context. Dacă ceva este rău, atunci este rău de la început la sfârşit, şi pentru toată lumea. Sau nu este aşa?

Tind să cred, mai degrabă, că permisivitatea duhovnicului nu se referă la acceptarea unui rău mai mic pentru evitarea unui păcat mai mare, ci la paşii care trebuie parcurşi pentru a atinge cel mai înalt grad de calitate spirituală şi sufletească pe care o anumită persoană o poate atinge. Dar asta este o altă chestiune.

Extrapolând, eu văd rolul duhovnicului în acest sens: este un îndrumător, este o persoană cu experienţă pe drumul de creştere spirituală. Ca un ghid de munte, care spune: acum ia-o mai încet, acum te odihneşti, acum porneşti din nou. Dar asta nu are nimic de-a face cu regulile de bază pentru urcarea muntelui: trebuie să ai rucsac, trebuie să ai bocanci, trebuie să ai pelerină de ploaie. Dacă vrei să urci. Dar nu cred că poţi păcăli pe cineva şi, ca să aibe un rucsac mai uşor cu 2 kg, îi spui: da, poţi lăsa la bază pelerina, lasă la bază şi cortul, că dacă văd că-ţi doreşti aşa mult să urci acest munte, atunci am găsit soluţia asta. Nu e bine aşa, fiindcă va veni momentul când drumeţul va avea nevoie de acele instrumente şi, mergând pe ideea lui Cornel Urs că este admisibil un rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare, drumeţul va avea un rucsac mai uşor, dar nu va avea elemente cu care să se adăpostească de ploaie, vânt şi vijelie. Se va îmbolnăvi, şi va rata întâlnirea cu ceilalţi pe vârful muntelui.

Învăţătura Bisericii trebuie să fie aceeaşi, după opinia mea, indiferent de duhovnic. Modul în care aplici şi tinzi către acea învăţătură - iată marele merit şi rol al duhovnicilor. Cum se mai împacă ideea acceptării unui rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare, cu toate cele spuse mai sus? Dacă s-ar întâmpla asta în realitate, cred că s-ar ajunge la migraţii de la un duhovnic nepermisiv la unul permisiv, dar asta înseamnă, cum am spus mai sus prin analogia cu urcarea muntelui, să ne furăm căciula reciproc. Spuneţi-mi, vă rog, se întâmplă astfel de lucruri în BOR? Dacă se întâmplă, este ok să se aplice ideea de rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare? Credeţi că chemarea lui Dumnezeu face diferenţă între unii şi alţii? Sau se referă, mai degrabă, la metoda de a urca drumul spiritual? În acest ultim caz, învăţătura Bisericii despre viaţa conjugală ar trebui să fie una. Care este aceasta? Există un document comun al Bisericii, sau sunt doar păreri diferite, la diverşi Sfinţi Părinţi, pe această temă? În acest caz, ce repere mai pot avea cuplurile creştine? Adică, pe cine să creadă (dacă-mi permiteţi această formulare)? Din moment ce există mai multe poziţii oficiale pe un subiect?

[Cornel Urs]

În prealabil postat de andreicosmovici

Problemă!

1. Concret, ce poate să însemne asta? Preotul va spune: din 10 întâlniri conjugale, 2 pot avea loc cu prezervativul? Rog pe Dl Urs să ne dea câteva scenarii posibile, în ce priveşte îngăduinţa unui rău mai mic.

raul mai mic, asa cum am spus, cand nu se distruge celula-ou; sunt metode contraceptive care distrug celula-ou, acestea sunt pacatoase si trebuie evitate cu desavarsire.

trebuie sa recunoastem realitatea, ca marea majoritate, majoritatea covarsitoare a crestinilor ortodocsi, foloseste metode contraceptive care nu distrug celula-ou.

sunt de acord ca nu este nivelul de maturitate maxim, atins poate doar de catre unii pe care-i felicit, insa trebuie si voi sa recunoasteti ca una este sa ai relatii intime cu sotia folosind metode contraceptive care nu distrug celula-ou si alta sa violezi sau sa comiti pedofilie, adica nu putem sa punem toate aceste acte pe acelasi nivel.

suntem pacatosi si cand ne enervam, vociferam, totusi asta e una si alta sa comiti o crima.
la fel si cu relatiile intime...de aceea, unii preoti sunt ingaduitori stiind ca nu toti crestinii ortodocsi pot sa practice abstinenta totala in cadrul casatoriei, dupa ce au avut numarul dorit de copii.

În prealabil postat de Cornel Urs

raul mai mic, asa cum am spus, cand nu se distruge celula-ou; sunt metode contraceptive care distrug celula-ou, acestea sunt pacatoase si trebuie evitate cu desavarsire.

Răul "mic" de cate tu tot vobeşti este la fel de mare şi în cazul în care foloseşti şi alte metode contraceptive care distrug ovulul sau spermatozoidul care nu sunt altceva decât jumătăţile care ar forma celula ou. Tot eviţi procreerea ori că distrugi ovulul, ori că distrugi spermatozoizii. Aceste celule (ovulul, spermatozoidul) prin unire dau viaţa. Deci distrugând o jumatate a celulei ou, nu faci altceva decât să distrugi celula ou, respectiv să nu permiţi formarea ei, adică viaţa.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de ovidiu b.

Răul "mic" de cate tu tot vobeşti este la fel de mare şi în cazul în care foloseşti şi alte metode contraceptive care distrug ovulul sau spermatozoidul care nu sunt altceva decât jumătăţile care ar forma celula ou. Tot eviţi procreerea ori că distrugi ovulul, ori că distrugi spermatozoizii. Aceste celule (ovulul, spermatozoidul) prin unire dau viaţa. Deci distrugând o jumatate a celulei ou, nu faci altceva decât să distrugi celula ou, respectiv să nu permiţi formarea ei, adică viaţa.

da, dar Dumnezeu a lasat in asa fel incat spermatozoizii si ovulele sa se distruga singuri, fie prin polutii nocturne (spermatozoizii), iar ovulele sunt eliminate la ciclu, iar daca principiul vital ar fi in spermatozoizi sau in ovule, Dumnezeu nu ar lasa ca viata sa fie distrusa; altfel stau lucrurile in cazul celulei-ou care reprezinta o viata, o noua persoana, un suflet ! aceea daca o distrugem este pacat.

În prealabil postat de Cornel Urs

da, dar Dumnezeu a lasat in asa fel incat spermatozoizii si ovulele sa se distruga singuri, fie prin polutii nocturne (spermatozoizii), iar ovulele sunt eliminate la ciclu, iar daca principiul vital ar fi in spermatozoizi sau in ovule, Dumnezeu nu ar lasa ca viata sa fie distrusa; altfel stau lucrurile in cazul celulei-ou care reprezinta o viata, o noua persoana, un suflet ! aceea daca o distrugem este pacat.

Una este ca ovulele sau spermatozoizii să se distrugă singuri de la sine, aşa cum a lăsat Dumnezeu, şi alta este să le distrugem noi, în mod voit, pentru a evita viţa, naşterea de prunci. Faci diferenţa?

[Cornel Urs]

În prealabil postat de ovidiu b.

Una este ca ovulele sau spermatozoizii să se distrugă singuri de la sine, aşa cum a lăsat Dumnezeu, şi alta este să le distrugem noi, în mod voit, pentru a evita viţa, naşterea de prunci. Faci diferenţa?

am vrut sa scot in evidenta faptul ca nu exista principiul vital in spermatozoizi si nici in ovule.

invatatura corecta este sa facem atatia copii cati vin, dar in conditiile actuale de cele mai multe ori sotiile sunt slabite si la o eventuala nastere pot muri, atunci ce facem? practicam abstinenta daca suntem foarte indohovniciti, dar pentru unii mai profani ramane varianta prezervativului, daca nu se pot infrana in cadrul casatoriei, varianta mult mai buna decat avortul sau infidelitatea, care sunt pacate sigure.

[AlinB]

În prealabil postat de Cornel Urs

am vrut sa scot in evidenta faptul ca nu exista principiul vital in spermatozoizi si nici in ovule.

invatatura corecta este sa facem atatia copii cati vin, dar in conditiile actuale de cele mai multe ori sotiile sunt slabite si la o eventuala nastere pot muri, atunci ce facem? practicam abstinenta daca suntem foarte indohovniciti, dar pentru unii mai profani ramane varianta prezervativului, daca nu se pot infrana in cadrul casatoriei, varianta mult mai buna decat avortul sau infidelitatea, care sunt pacate sigure.

Si mai sunt si alte motive.
Daca unul din parinti nu se poate ridica la nivelul de parinte, cum sa faci alti copii?

Mai era un exemplu cica pozitiv in "Familia Ortodoxa" de o familie care avea N copii, si femeia a fost in cateva randuri sfatuita sa faca avort din motive medicale, si n-a facut, bravo ei, doar ca parintii in cauza nu aveau nici un venit, traiau intr-o casa facuta de Biserica, ok nu mergem pe modelul capitalist, familia cu 1 copil dar cu casa, doua masini si concedii in Bulgaria, Grecia, dar nici sa traiesti tu si copiii tai din mila altora si totusi sa nu stii sa te opresti cumva nu e tocmai modelul crestin.

Ca sa nu mai zic de cazuri de prin ziare, tot familii fara venituri si bebelusi hraniti doar cu paine si ceai sau altii "uitati" prin diverse locuri prin oras.

Si da, decat infidelitatea cred ca orice compromis e mai bun, atat timp cat nu pune capat unei vieti, si exista totusi macar intentia, poate si vointa (chiar si la un nivel incipient) de a duce lucrurile la un alt nivel, superior.

Pentru ca se vede f. bine ca si supra-natalitatea ridicata la rang de virtute suprema, in practica poate distruge vieti sau chiar curma vieti.

[Eugen7]

În prealabil postat de Cornel Urs

am vrut sa scot in evidenta faptul ca nu exista principiul vital in spermatozoizi si nici in ovule.

Frate Cornel Urs, consider ca aceasta afirmatie este pripita.
Cum sa nu existe "principiul vital" in celulele vii ale organismelor (inclusiv al omului)?

"Problema" este firescul... iar firescul uman nu se poate desprati de conlucrarea fireasca cu harul Duhului Sfant (datatorul vietii atat biologice cat si duhovnicesti).

Conceptia conform careia sufletul omul "vine in momentul zamislirii" este eronata, de factura filozofica platonica si conform acestei conceptii este "pacat" DOAR omorarea a ceea ce se zamisleste (avulul fecunadt, fatul...). Consider ca aceasta "etica" este eronata inrucat accentul nu se pune pe adevarata cauza a pacatului: lipsa dragostei, lipsa firescului, lipsa conlucrarii cu harul lui Dumnezeu.

Intre duhul omului, sufletul si trupul omului exista o legatura psiho-somatica indisolubila ambivalenta, aceasta este conceptira antropologica filocalica. In momentul zamislirii se declanseaza "procesul" dezvoltarii persoanei umane atat trupeste (fiziologic) cat si sufleteste duhovniceste (psihosomatic). Astfel trup si sufletul duhovnicesc uman cresc impreuna potrivit varstei. "Cand eram copil, gandem ca un copil, vorbeam ca un copil. Cand am ajuns la maturitate am lepadat cele ale copilului" spune Sfantul Pavel.

Etica filocalica pune accentul pe adevarata cauza a pacatului: lipsa dragostei, lipsa firescului, lipsa conlucrarii cu harul lui Dumnezeu... si nu pe niste procese biologice firesti, un reductionism mecanicist determinist (biologic).
Conform acestei etici, "pacatuiesc" chiar si acei parinti care desi au relatii sexuale firesti nu se iubiesc... nu isi doresc pruncii din iubire pentru iubire, pentru desavarsirea in iubire, ci ii vad ca pe un produs firesc biologic al impreunarii sexuale normale.

Problema nu este asadar "moartea biologica a celulei" ci lipsa dragostei luminata de harul Duhului Sfant. Se observa relativ usor esecul familiior in care relatiile dintre membri sunt de tip mecanicist, se urmeaza sec niste "tipare", "canoane" fara iubire... mai exact fara ca scopul si cauza sa fie iubirea.

Doamne ajuta.

În prealabil postat de Cornel Urs

am vrut sa scot in evidenta faptul ca nu exista principiul vital in spermatozoizi si nici in ovule.

Prost răspuns. Păi dacă ele, celulele (spermatozoizii şi ovulele) dau viaţă, sunt premergătoare vieţii, cum să nu existe în ele principiul vital?

Părintele Cleopa te lămureşte mai bine:
- Prea Cuvioase, copiii care sunt avortati au suflet?
- Au! Cum să nu aibă?
- Dintr-a câta zi au ei suflet?
- Din clipa zămislirii. Căci spune proorocul Ieremia: Doamne, Tu zidesti duhul omului întru zămislire.
- Păi, înseamnă că sunt numai suflet, părinte.
- Sămânţa bărbatului şi a femeii este vie. Si atunci, în clipa împreunării, s-a zidit si sufletul si trupul.

În prealabil postat de Cornel Urs

da, dar Dumnezeu a lasat in asa fel incat spermatozoizii si ovulele sa se distruga singuri, fie prin polutii nocturne (spermatozoizii), iar ovulele sunt eliminate la ciclu, iar daca principiul vital ar fi in spermatozoizi sau in ovule, Dumnezeu nu ar lasa ca viata sa fie distrusa; altfel stau lucrurile in cazul celulei-ou care reprezinta o viata, o noua persoana, un suflet ! aceea daca o distrugem este pacat.

***
"Spovedania o primeste Dumnezeu, iar preotul da iertare in numele Mantuitorului. In familiile cu pacate grave, nespovedite si fara pocainta, apar copii cu grave infirmitati fizice si psihice. In timpul spovedaniei, Ingerul tau pazitor sta in dreapta ta cu sabia scoasa si porunceste diavolului: "Iesi ca te-a pârât". Acesta raspunde: "Eu stau pentru ca nu a spus aşa cum a făcut". Daca ai spus corect pacatul, diavolul pleaca de la tine si trece in spatele preotului. Preotia este prin urmare o cruce greu de dus.
***
!Pacatul ramane daca:
- spui ca te-a indemnat altul (mama, sora, colega etc);
- spui prea incet incat preotul nu aude;
- spui pacatul sub o forma prea usoara, din rusine sau din mandrie;
- te-ai spovedit incorect;
- nu indeplinesti Canonul randuit de preot.
***
Orice păcat este greu şi piedică la mântuire. La fel de grele pot fi cele uşoare ca şi cele grele. Unii se feresc să nu facă păcate mari şi grele dar, pe cele uşoare le fac cu duiumul. Aşa mi-a zis cândva, cineva:
- Părinte, eu am grijă ca păcatele mari să nu le fac, de cele mici nu trebuie să mă feresc prea mult, pe cele mici le iartă Dumnezeu!
- Ia ascultă dumneata! Felul cum gândeşti şi pui problema, faci păcat împotriva Duhului Sfânt. Faci păcatele cu convingerea că, Dumnezeu este Bun şi iartă. Atunci, când faci păcatul bazându-te pe prea marea încredere în bunătatea lui Dumnezeu, acel păcat este îndreptat împotriva Duhului Sfânt. Aceste păcate, fie ele cât de mici, Dumnezeu nu le iartă. În al doilea rând, vreau să te întreb ceva, dacă pui într-un sac un bolovan mare cu care ai umplut sacul, iar în alt sac torni nisip până l-ai umplut, care din cei doi saci cântăresc mai mult, cel cu bolovanul sau cel cu nisip? După ce stă puţin pe gânduri îmi răspunde:
- Amândoi sacii, cântăresc la fel!
- Vezi! Tot aşa este şi cu păcatele, degeaba te fereşti numai de păcatele mari şi grele, dacă nu te fereşti şi de cele mici. Ele fiind multe, greutatea se adună fără să bagi de seamă şi, trage sufletul la iad."
(Sfantul Părinte Ilarion Argatu)

@Conel.Urs Iata cum sta treaba cu pacatul mic. Oricum, oficial, Biserica Ortodoxa nu aproba contraceptivele, si aici intra si prezervativul. Inteleg pe de-o parte ce vrei sa zici cu raul mai mic, dar tare mie ca nu cumva oamenii aceia care aleg raul mai mic, ca le-a zis parintele-tot pe el o sa dea vina oamenii-, sa nu se culce pe o ureche, in loc sa incerce sa se indrepte si sa sporeasca duhovniceste. E mai bine ca duhovnicul sa il scuture, sa il atentioneze, sa il invete ce spune ortodoxia, sa lucreze cu el pana cand renunta la acel mic rau, caci acel rau mic poate fi biletul nostru expres spre iad.