Unul dintre parintii copilului nu este crestin ortodox

În prealabil postat de AlinB

ar trebui intrebata din ce motive doreste totusi ca acel copil sa fie botezat ortodox.

Am impresia ca destui isi boteaza copiii mai degraba de dragul unei traditii asociate cu superstitiei (sa ii mearga bine copilului, in genul unui talisman).

Daca e asa si in cazul asta, poate ar trebui sa i se spune ca botezul nu-l fereste pe copil de nenorocirile care le aduce necredinta parintilor.

Buna remarca!
As adauga inca una care m-a catranit tare, ceva vreme in urma: o mama care se impartasea cand era gravida, ca sa ii mearga bine copilului din pantec (auzise ea ceva pe undeva, pe la savanti si savante, si asa zicea si facea). Ceva magie acolo, ceva alifie, alifia aia de har... Doamne iarta-ma! Iar dupa ce a nascut, n-a mai dat pe la biserica si si-a reluat vechile obiceiuri dinainte de graviditate... Care nu au desigur nici in clin nici in maneca cu Biserica... Mult m-a necajit, fiind si dintre apropiati, dintre rubedenii... S-a folosit in inchipuirea ei de cele sfinte, facindu-se de fapt fur... Sarmana fata... Sarmanii ei copilasi...

[fallen]

Doamne ajuta!
Si eu sunt din pacate in aceeasi situatie. Daca vom binevoi sa facem un copil, tatal lui nefiind crestin practicant, ci liber cugetator (adica a fost botezat, dar nu crede cu adevarat in Isus Hristos, ci doar ce ii convine lui) copilul va fi botezat probabil doar de forma, tatal considera ca omul trebuie sa se boteze deabia cind se face mare daca vrea asta. Probabil nici nasul nu va fi crestin practicant si nici preotul care va oficia sfanta taina nu va fi duhovnicul meu (decat daca face o oferta irezistibila, eventual sa oficieaze botezul gratis).
De fapt traditia ce spune, nasii trebuie sa aleaga preotul (sa fie duhovnicul lor) sau parintii? Preotul poate refuza sa oficieze o sfanta taina daca nu-i convin nasii ( nu sunt cununati, refuza sa se spovedeasca, au pacate mari, etc)?
Oare in ce masura vor influenta toate astea (faptul ca nu suntem cununati, ca nasii nu vor fi practicanti, etc) evolutia spirituala a copilului? Va mai fi el crestin vreodata cu adevarat? Poate o sa reusesc sa-l impartasesc pe ascuns cand va fi mic, dar dupa doi ani nu voi mai putea sa-l tin nemancat pana la 11 -12 sau sa plec cu el deacasa nemancat fara sa stie tata sau bunicii. Bunicii ar fi de acord cu sfanta imparatsanie, dar ar zice sa-i dau copilului sa manince ca n-are nimic. Si apoi nu stiu daca i-ar conveni copilului, ar putea chiar el sa refuze sfanta impartasanie, daca simte ca tata si bunicii nu sunt de acord si l influenteaza. S-ar putea cand se face mare sa considere ca l-am silit eu ca mama sa practice crestinismul cand el de fapt doreste sa creada in altceva. Nici nu stiu sigur, Dumnezeu sa ma ierte, daca in conditiile astea e bine sa imi mai doresc un copil. Imi doresc un copil dar vreau sa am si binecuvantarea lui Dumnezeu, vreau sa fie si el crestin cand va fi mare, sa mosteneasca Imparatia cerurilor, nu sa-i fac inca un servitor necuratului.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Doamne ajuta!
Si eu sunt din pacate in aceeasi situatie. Daca vom binevoi sa facem un copil, tatal lui nefiind crestin practicant, ci liber cugetator (adica a fost botezat, dar nu crede cu adevarat in Isus Hristos, ci doar ce ii convine lui) copilul va fi botezat probabil doar de forma,

Nu exista Botez de forma. Exista numai Botez valid sau invalid. Imprejurarea ca nu toata lumea trage folos din marele dar al Botezului, din cauza unei rele dispozitii a sufletului, este cu totul altceva si nu inseamna ca Botezul a fost de forma. Comparati cu o mega-pleasca, un mare castig la loto, sa spunem. Dar cel care castiga, din senin, se apuca sa faca praf averea castigata. Mai mult, dedandu-se la droguri si o viata usurateca, ajunge sarac de tot. Ei bine, despre acel castig la loto nu vom spune ca a fost doar de forma, ci a fost un castig cat se poate de real, din fondul de castiguri, dar de care cstigatorul nu a stiut sa profite. Si-a irosit averea fara sa aiba scuza saracilor, care nu au stiut niciodata ce e aia banul gros. Ei bine, valoarea Botezului este mult mai mare decat aceea a unui castig la loto, fiindca, in timp ce castigul la loto poate influenta numai viata aceasta, Botezul poate influenta atat viata aceasta, cat si viata de veci.

tatal considera ca omul trebuie sa se boteze deabia cind se face mare daca vrea asta.

Eroare de tip neoprotestant, insuflata de diavol, care vrea sa-i tina cat mai mult la distanta pe oameni de mijloacele de salvare a lor.

Probabil nici nasul nu va fi crestin practicant

Vorbiti ca de o fatalitate. Nu aveti un cuvant de spus in alegerea nasului ?

si nici preotul care va oficia sfanta taina nu va fi duhovnicul meu (decat daca face o oferta irezistibila, eventual sa oficieaze botezul gratis).

Ca este sau nu duhovnicul dv, asta nu are prea mare importanta.

De fapt traditia ce spune, nasii trebuie sa aleaga preotul (sa fie duhovnicul lor) sau parintii?

Daca va referiti la Sfanta Traditie, nu sunt la curent sa spuna nimic in acest sens. Iar traditiile facute de oameni nu ma intereseaza decat pentru parfumul lor antropologic.

Preotul poate refuza sa oficieze o sfanta taina daca nu-i convin nasii ( nu sunt cununati, refuza sa se spovedeasca, au pacate mari, etc)?

Nu mai stiu cum e la ortodocsi, dar la catolici preotul poate refuza un botez intr-o singura situatie: daca nu exista garantii ca va fi crescut in Cristos. Numai in asemenea caz preotul refuza botezul spre binele copilului, fiindca soarta in eternitate a unui infidel ar putea fi mai putin rea decat a unui apostat.

Oare in ce masura vor influenta toate astea (faptul ca nu suntem cununati, ca nasii nu vor fi practicanti, etc) evolutia spirituala a copilului? Va mai fi el crestin vreodata cu adevarat? Poate o sa reusesc sa-l impartasesc pe ascuns cand va fi mic, dar dupa doi ani nu voi mai putea sa-l tin nemancat pana la 11 -12 sau sa plec cu el deacasa nemancat fara sa stie tata sau bunicii. Bunicii ar fi de acord cu sfanta imparatsanie, dar ar zice sa-i dau copilului sa manince ca n-are nimic. Si apoi nu stiu daca i-ar conveni copilului, ar putea chiar el sa refuze sfanta impartasanie, daca simte ca tata si bunicii nu sunt de acord si l influenteaza. S-ar putea cand se face mare sa considere ca l-am silit eu ca mama sa practice crestinismul cand el de fapt doreste sa creada in altceva.

Acest paragraf este de genul "ce o sa facem, oare, cu blana ursului din padure?". Aveti nevoie de mai multa incredere in Dumnezeu. El stie ce trebuie facut, chiar mai bine decat noi.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu mai stiu cum e la ortodocsi, dar la catolici preotul poate refuza un botez intr-o singura situatie: daca nu exista garantii ca va fi crescut in Cristos. Numai in asemenea caz preotul refuza botezul spre binele copilului, fiindca soarta in eternitate a unui infidel ar putea fi mai putin rea decat a unui apostat.

Nu reusesc sa vad logica.
Oare educatia are o putere mai mare decat cea a Sf. Botez?
Romano-Catolicii nu cred in liberul arbitru?

Sa nu existe in traditia lor cazuri in care oameni din familii pagane, cu proasta educatie, nu au venit la Hristos, cu atat mai mult n-ar face asta daca au primit Sf. Botez?

Sau nu cred ca Dumnezeu ar lua in calcul la Judecata, toate circumstantele vietii unui om?

"ar putea" nu este un argument in baza careia sa refuzi Sf. Botez, ca sa nu mai vorbim ca de fapt in traditia romano-catolica se administreaza doar "jumatate" de Botez, "confirmarea" ramanand pentru varsta maturitatii.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

Nu reusesc sa vad logica.
Oare educatia are o putere mai mare decat cea a Sf. Botez?

Prin Botez nu se transmite vreo putere speciala, ci harul sfintitor si semnul de nesters pe suflet, care arata ca botezatul a fost consacrat Domnului ("afierosit" in limbaj ortodox), primind Preotia Imparateasca.
In rest, botezatii sunt la fel de susceptibili ca si nebotezatii de a-si pierde credinta, lucru pe care il putem constata pe teren. O rea educatie, un anturaj si exemple care sa il departeze pe om de Dumnezeu pot face Botezul ineficient din punctul de vedere al mantuirii, in vreme ce semnul de nesters al Botezului este pururea acolo, spre mai marea rusine si osanda a apostatului.

ca sa nu mai vorbim ca de fapt in traditia romano-catolica se administreaza doar "jumatate" de Botez, "confirmarea" ramanand pentru varsta maturitatii.

Romano-catolicii administreaza intregul Botez si nu doar jumatate, fiindca la toti catolicii Botezul si Mirul sunt Taine deosebite.

Pe vremuri, asta era si traditia greco-catolica. Nu numai confirmarea (mirul) ramanea la varsta maturitatii, ci si botezul insusi. Spre exemplu, imparatul Constantin, acela numit de ortodocsi "intocmai cu apostolii", s-a botezat mult timp dupa convertirea lui, cand cazuse pe patul de moarte.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Prin Botez nu se transmite vreo putere speciala, ci harul sfintitor si semnul de nesters pe suflet, care arata ca botezatul a fost consacrat Domnului ("afierosit" in limbaj ortodox), primind Preotia Imparateasca.
In rest, botezatii sunt la fel de susceptibili ca si nebotezatii de a-si pierde credinta, lucru pe care il putem constata pe teren. O rea educatie, un anturaj si exemple care sa il departeze pe om de Dumnezeu pot face Botezul ineficient din punctul de vedere al mantuirii, in vreme ce semnul de nesters al Botezului este pururea acolo, spre mai marea rusine si osanda a apostatului.



Romano-catolicii administreaza intregul Botez si nu doar jumatate, fiindca la toti catolicii Botezul si Mirul sunt Taine deosebite.

Pe vremuri, asta era si traditia greco-catolica. Nu numai confirmarea (mirul) ramanea la varsta maturitatii, ci si botezul insusi. Spre exemplu, imparatul Constantin, acela numit de ortodocsi "intocmai cu apostolii", s-a botezat mult timp dupa convertirea lui, cand cazuse pe patul de moarte.

Imparatul Constantin a fost greco-catolic?!? Catolic, da, caci asa se numea Biserica Universala inainte de Marea Schisma. Dar greco-catolic, nu!
Poate ne dati alt exemplu mai potrivit, adica de la 1700 incoace.

Am vazut ca la 7 ani se face mica comuniune. Ce reprezinta ea? Dar marea comuniune la 14 ani?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Miha-anca

Imparatul Constantin a fost greco-catolic?!? Catolic, da, caci asa se numea Biserica Universala inainte de Marea Schisma. Dar greco-catolic, nu!
Poate ne dati alt exemplu mai potrivit, adica de la 1700 incoace.

"Catolic bizantin" va suna mai riguros ?

Am vazut ca la 7 ani se face mica comuniune. Ce reprezinta ea? Dar marea comuniune la 14 ani?

"Mica comuniune" este un termen informal pentru "Prima impartasanie" (la romano-catolici), respectiv "impartasania solemna" (la greco-catolici). Copilul, ajuns la varsta intelegerii astfel incat poate deosebi Preasfanta Impartasanie de mancarea obisnuita si ii pricepe sensul (varsta recomandata in Romania: 8 ani, fata de care pot fi abateri in functie de aprecierea preotului paroh) invata mai intai cateva lectii de baza din catehism, lucru numit "cateheza primara". In seara dinainte (vecernie mare) se spovedeste pentru prima data, apoi preotul ii pune cateva intrebari din catehism si, daca il socoteste vrednic, vine a doua zi. Duminica, in cadru festiv (liturghie solemna sau pontificala) rosteste tripla lepadare, recapituleaza in mod personal Crezul pe care nasii l-au spus, in numele lui, la Botez si se impartaseste.

"Marea comuniune" este termen informal pentru Confirmatiune sau Sf Mir, precedata de impartasanie si de cateheza, de aceasta data, mai aprofundata. Este specifica romano-catolicilor, fiindca la greco-catolici toate cele trei Sacramente ale Initierii Crestine se dau in aceeasi zi, potrivit unei venerabile traditii rasaritene.

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Doamne ajuta!
Si eu sunt din pacate in aceeasi situatie. Daca vom binevoi sa facem un copil, tatal lui nefiind crestin practicant, ci liber cugetator (adica a fost botezat, dar nu crede cu adevarat in Isus Hristos, ci doar ce ii convine lui) copilul va fi botezat probabil doar de forma, tatal considera ca omul trebuie sa se boteze deabia cind se face mare daca vrea asta. Probabil nici nasul nu va fi crestin practicant si nici preotul care va oficia sfanta taina nu va fi duhovnicul meu (decat daca face o oferta irezistibila, eventual sa oficieaze botezul gratis).
De fapt traditia ce spune, nasii trebuie sa aleaga preotul (sa fie duhovnicul lor) sau parintii? Preotul poate refuza sa oficieze o sfanta taina daca nu-i convin nasii ( nu sunt cununati, refuza sa se spovedeasca, au pacate mari, etc)?
Oare in ce masura vor influenta toate astea (faptul ca nu suntem cununati, ca nasii nu vor fi practicanti, etc) evolutia spirituala a copilului? Va mai fi el crestin vreodata cu adevarat? Poate o sa reusesc sa-l impartasesc pe ascuns cand va fi mic, dar dupa doi ani nu voi mai putea sa-l tin nemancat pana la 11 -12 sau sa plec cu el deacasa nemancat fara sa stie tata sau bunicii. Bunicii ar fi de acord cu sfanta imparatsanie, dar ar zice sa-i dau copilului sa manince ca n-are nimic. Si apoi nu stiu daca i-ar conveni copilului, ar putea chiar el sa refuze sfanta impartasanie, daca simte ca tata si bunicii nu sunt de acord si l influenteaza. S-ar putea cand se face mare sa considere ca l-am silit eu ca mama sa practice crestinismul cand el de fapt doreste sa creada in altceva. Nici nu stiu sigur, Dumnezeu sa ma ierte, daca in conditiile astea e bine sa imi mai doresc un copil. Imi doresc un copil dar vreau sa am si binecuvantarea lui Dumnezeu, vreau sa fie si el crestin cand va fi mare, sa mosteneasca Imparatia cerurilor, nu sa-i fac inca un servitor necuratului.

Cate probleme...
Daca vorbim strict de botez si il izolam de context, apai parintii aleg nasii - in cazul asta, parintele credincios iar nasii platesc preotul - deci pentru unii nasi, aspectul pecuniar va avea probabil ceva de spus in alegerea lor.

Spovedania incepe de la 7 ani, deci nu cred ca inante de aceasta varsta este musai postul pentru a primi Sf. Impartasanie.

Duhovnicul - ar fi chiar o tragedie daca i s-ar cere sa oficieze gratuit in botez si ar refuza. Cu greu cred i s-ar mai putea spune asa.

Educatia - in mod sigur, mama are influenta cea mai mare, mai ales cand tatal ateu (sa nu ne ferim sa-i zicem pe nume) cu greu s-ar spune ca a dorit copilul.


Dar daca e sa ne dam doi pasi inapoi si sa privim problema in ansamblu, oare toata bataie de cap nu se trage de la un singur aspect, si anume faptul ca mama, in loc sa caute un sot credincios sau chiar o viata singura, dar demna - a preferat concubinajul cu un necredincios, crezand ca va putea duce aceasta povara pana la capat, cand de fapt nu face decat sa puna aceasta povara si asupra unei (eventuale) noi vieti care ar veni in lume si care practic ar avea doar un singur parinte, si acela indoielnic vizavi de educatia care i-o poate da?

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Cate probleme...
Daca vorbim strict de botez si il izolam de context, apai parintii aleg nasii - in cazul asta, parintele credincios iar nasii platesc preotul - deci pentru unii nasi, aspectul pecuniar va avea probabil ceva de spus in alegerea lor.

Deci nu le pot cere sa-l boteze unde vreau eu;

În prealabil postat de AlinB

Spovedania incepe de la 7 ani, deci nu cred ca inante de aceasta varsta este musai postul pentru a primi Sf. Impartasanie.

Ba da, de la doi ani trebuie sa-l duci nemancat (in ziua respectiva) la sfanta impartasanie, probabil si nebaut.

În prealabil postat de AlinB

Duhovnicul - ar fi chiar o tragedie daca i s-ar cere sa oficieze gratuit in botez si ar refuza. Cu greu cred i s-ar mai putea spune asa.

... Oare? Ar fi bine....

În prealabil postat de AlinB

Educatia - in mod sigur, mama are influenta cea mai mare, mai ales cand tatal ateu (sa nu ne ferim sa-i zicem pe nume) cu greu s-ar spune ca a dorit copilul.

Intr-adevar tatal a zis ca educatia religioasa imi va apartine in totalitate, el nu se va ocupa nici macar cu sminteala.
Atata doar ca in acest moment particular inca nu doreste copii, intr-adevar. A fost doar o posibilitate care s-a dovedit ulterior neintemeiata.

În prealabil postat de AlinB

Dar daca e sa ne dam doi pasi inapoi si sa privim problema in ansamblu, oare toata bataie de cap nu se trage de la un singur aspect, si anume faptul ca mama, in loc sa caute un sot credincios sau chiar o viata singura, dar demna - a preferat concubinajul cu un necredincios,

Deh, daca nu m-am gandit la asta de la inceput? Imi trebuia doar un sot si atat, tot era mai bun decat.... (n-am prea avut de ales, raul era deja facut) iar singura dar demna nu prea vad cum puteam sa fac copii, poate daca apelam la tehnologia moderna, in masura posibilitatilor si performantelor ei.
Dar acum e cam tarziu, nu vad cum s-ar mai putea schimba ceva, poate doar intoarcerea la o viata singura si demna, posibilitatea unui alt sot (si credincios pe deasupra) mi-e imposibil sa mi-o imaginez macar.

Ura! Am reusit in sfarsit sa fragmentez citatul...dar a fost greu de tot, si tot nu am reusit pana la sfarsit.

[simona_fidela]

Dar tu, fallen esti statuie, n-ai nici un cuvant de spus? Adica totul se face dupa voia concubinului tau si a parintilor lui? Apoi, de ce nu v-ati casatorit pana acum, ci preferati sa fiti doar concubini? Ce te impiedica sa faci acest pas? Tot dorintele lui? Iti convine sa traiesti in pacat cu el?

În prealabil postat de fallen

Doamne ajuta!
Si eu sunt din pacate in aceeasi situatie. Daca vom binevoi sa facem un copil, tatal lui nefiind crestin practicant, ci liber cugetator (adica a fost botezat, dar nu crede cu adevarat in Isus Hristos, ci doar ce ii convine lui) copilul va fi botezat probabil doar de forma, tatal considera ca omul trebuie sa se boteze deabia cind se face mare daca vrea asta. Probabil nici nasul nu va fi crestin practicant si nici preotul care va oficia sfanta taina nu va fi duhovnicul meu (decat daca face o oferta irezistibila, eventual sa oficieaze botezul gratis).
De fapt traditia ce spune, nasii trebuie sa aleaga preotul (sa fie duhovnicul lor) sau parintii? Preotul poate refuza sa oficieze o sfanta taina daca nu-i convin nasii ( nu sunt cununati, refuza sa se spovedeasca, au pacate mari, etc)?
Oare in ce masura vor influenta toate astea (faptul ca nu suntem cununati, ca nasii nu vor fi practicanti, etc) evolutia spirituala a copilului? Va mai fi el crestin vreodata cu adevarat? Poate o sa reusesc sa-l impartasesc pe ascuns cand va fi mic, dar dupa doi ani nu voi mai putea sa-l tin nemancat pana la 11 -12 sau sa plec cu el deacasa nemancat fara sa stie tata sau bunicii. Bunicii ar fi de acord cu sfanta imparatsanie, dar ar zice sa-i dau copilului sa manince ca n-are nimic. Si apoi nu stiu daca i-ar conveni copilului, ar putea chiar el sa refuze sfanta impartasanie, daca simte ca tata si bunicii nu sunt de acord si l influenteaza. S-ar putea cand se face mare sa considere ca l-am silit eu ca mama sa practice crestinismul cand el de fapt doreste sa creada in altceva. Nici nu stiu sigur, Dumnezeu sa ma ierte, daca in conditiile astea e bine sa imi mai doresc un copil. Imi doresc un copil dar vreau sa am si binecuvantarea lui Dumnezeu, vreau sa fie si el crestin cand va fi mare, sa mosteneasca Imparatia cerurilor, nu sa-i fac inca un servitor necuratului.