Sinuciderea tinerilor si adolescentilor-cauze posibile

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Iustin45

Avand in vedere ca multi din copii si tinerii zilelor noastre datorita diferitelor dependente digitale au devenit depresivi

Nu aş afirma atât de peremptoriu o asemenea legătură cauză-efect. Mai degrabă decât "dependeţa digitală", eu văd drept cauză a depresiilor de acest fel necredinţa. Nu neapărat necredinţa "totală", cât necredinţa a ceea ce o sintagmă care face modă numeşte un "Dumnezeu personal". Dacă eu cred în Dumnezeu, dar într-un "dumnezeu al filosofilor", acest lucru e insuficient ca să mă apere de sinucidere. Credinţa într-un "dumnezeu al filosofilor" înseamnă credinţa în Ceva Enorm, Părinte Ceresc şi Creator, aşa cum citim în "Luceafărul" lui Eminescu (poezie filosofică studiată în liceu). Ce i-ar păsa unui asemenea Colos Ontologic dacă o gâză ca mine îşi ia zilele? Spre deosebire de aceasta, credinţa într-un Dumnezeu personal care este credinţa creştinului, înseamnă să crezi în Cineva, care, deşi este colosal, s-a făcut pe Sine mic, mic de tot, asumându-şi, definitiv, condiţia umană. De ce a făcut Colosul asta ? Tocmai fiindcă mă iubeşte pe mine atât de mult încât nu vrea să stau, o eternitate, în stare despărţită de El. Pentru asta S-a făcut om, pentru asta s-a lăsat batjocorit, târât într-un proces injust şi omorât pe cruce, în ciuda faptului că ispititorul îi oferise mult mai mult decât o pereche de blugi. Iar metoda cea mai sigură ca să îmi bat eu joc de acest sacrificiu şi să stau departe de Domnul meu şi Dumnezeul meu veac după veac este să îmi iau zilele, adică să îl plesnesc peste sfânta lui faţă cu darul pe care mi l-a dat: darul vieţii.

Mereu m-am intrebat cand am auzit de sinuciderea unui copil, adolescent sau tanar cum e posibil ca ei sa faca asa ceva in conditiile in care au invatat religie ortodoxa la scoala ani de zile? Citind raspunsul unui preot (Pr.Gabriel
,, Chiar si ‘frica” expusa de Sf.Ap.Pavel, noi o explicam copiilor ca o frica de a nu pierde ceva drag, pretios, iubirea si darurile dumnezeiesti;iar iadul ca o lipsa a celor dragi, lipsa a unei comuniuni de iubire.” de pe acest blog http://www.razbointrucuvant.ro/recom...nuale-religie/, am inteles de ce. Oare Hristos in pilda bogatului nemilostiv si a saracului Lazar descrie chinurile iadului ca ,,lipsa celor dragi” cand dimpotriva, bogatul se roaga de Avraam sa-l trimita pe Lazar in lume sa le spuna si fratilor lui ce sa faca pentru a nu ajunge si ei in iad langa el?! Asa numeste Hristos iadul, ca lipsa a comuniunii?! Il numeste: ,,focul cel vesnic unde e scrasnirea dintilor si viermele cel neadormit sau intunericul cel din afara”. Hristos a spus ca ,,in vremurile din urma oamenii nu vor mai urma invatatura cea dreapta ci isi vor face invataturi care sa le gadile auzul''. Cum sa auda omul de iad cand el iubeste aceasta lume? Oare nu-i lipsim pe acesti copii, viitori adulti de a avea frica cea buna de iad cand ei nu mai au respect fata de nici o autoritate si cand ajung in criza, apeleaza la solutia de avarie, sinuciderea?!
De acord ca noi le stim si in acesti termeni dar avand aproape in fiecare clasa un numar de copii care in anumite imprejurari le-a venit gandul sinuciderii, nu putem sa descriem iadul mai frumos decat este descris de Mantuitorul Hristos ca nu cumva copii sa ramana, chipurile, traumatizati cand ei de la 3 ani vad la greu desene animane si filme cu tot felul de monstri, demoni si varcolaci dupa urma carora nu au aproape nimic. Am sa va spun ca le-am povestit elevilor de liceu diferite intamplari din cartile ,,Viata dupa moarte” si la sfarsitul anului cand i-am intrebat daca le-a mai venit vre-un gand de sinucidere, mi-au raspuns ca dupa ce au aflat ce i-ar astepta in iad daca ar fi facut-o, nu le-a mai trecut nici o umbra de gand prin minte, s-au lecuit definitiv. Insusi Sfantul Ioan Gura de Aur in discutia cu filozoful Euvul spune ca cine vrea sa alunge gandul pacatului sa aive mereu in mintea lui gandul la moarte si la iad ca doua maluri intre care merge pe drumul vietii.

Ceea ce dv observaţi aici, în mod atât de just, este un aspect particular al derivei iubiriste a credinţei. La rândul ei, deriva iubiristă se subsumează derivei moderniste, calificată de Sfântul Pius al X-lea "panerezia timpului nostru". Merită citită, deşi relativ stufoasă, întreaga enciclică Pascendi Dominici Gregis (pe care o voi traduce, curând, în română) pentru a vedea cum Sfântul Părinte demontează, element cu element, această panerezie a timpului nostru.

Pe iubirişti, îi recunoaşteţi uşor. Potrivit lor, Dumnezeu nu pedepseşte. Deşi Biblia afirmă de vreo sută patruzeci de ori contrariul. Potrivit lor iadul nu există ca loc, ci se defineşte ca "stare a sufletului". Potrivit lor, un păcat de moarte nu ajunge ca să pierzi mântuirea, ci este nevoie de o "opţiune fundamentală". Dealtfel, nebazându-se pe nimic, ei se hazardează să profeseze drept o învăţătură de credinţă că iadul, dacă nu e complet gol, în orice caz cuprinde mult mai puţin oameni decât raiul. Numai oameni cu "opţiune fundamentală spre rău": or, asemenea oameni, se ştie, nu prea există.

Nu asta a predicat Domnul nostru, nici ucenicii Lui, nu asta ! Spre exemplificare, număraţi (eventual cu ajutorul combinaţiei ctrl F) de câte ori apare cuvântul "iad" în Biblie şi de câte ori cuvântul "rai". Oriunde deschid Cartea, eu nu văd de loc raiul descris ca "stare a sufletului", ci îl văd descris ca "foc al gheenei", "scrâşnirea dinţilor", "întunericul cel mai dinafară", "iazul cel de foc" etc, etc.

[Iustin45]

care predau religia? Astept reactia lor pe acest subiect. Sfantul Apostol Pavel spune ca:,,Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu iar sfarsitul ei este iubirea de Dumnezeu caci acum nu ma mai tem de Dumnezeu caci Il iubesc pe Dumnezeu.'' Frica de Dumnezeu presupune frica de a nu-L supara pe Dumnezeu si de a nu fi pedepsit de Dumnezeu pe lumea aceasta si/sau pe lumea cealalta pentru pacatele savarsite. Majoritatea profesorilor au trecut direct la iubirea de Dumnezeu care de fapt s-a transformat in iubirea, mila si indelunga rabdare a lui Dumnezeu fata de noi, pacatosii fara a mai constientiza si faptul ca Dumnezeu mai e si drept ceea ce a dus la un laxism si o nepasare de nedescris in randul elevilor si al parintilor acestora. La tara bisericile sunt aproape goale; doar batranii si cativa copii mai vin cu bunicii lor. Copii, adolescentii si tinerii aproape ca nu mai au respect fata de nici o autoritate. Ce se poate face?

[Tomita]

Sunt poate momente cand credinta e pusa la incercare si depresia castiga (nu e o justificare).
Ceea ce mi se pare revoltator este reactia celor din jur pentru ca de obicei, pana sa reuseasca, sinucigasul incearca de cateva ori. De cele mai multe ori prietenii stiu...parinti nu intotdeauna dar prietenii sau partenerul stiu. Si nu prea fac mare lucru se pare...am auzit si de prieteni care au dat sinucigasului o carte cu tehnici cat mai bune de sinucidere.
E doar o forma de inconstienta/nepasare de aproapele.
Am citit undeva ca daca daruiesti ceva sau iti ajuti apropele 29 de zile (in fiecare zi) iti trece orice depresie...nu stiu daca este adevarat...

[glykys]

În prealabil postat de Tomita

Am citit undeva ca daca daruiesti ceva sau iti ajuti apropele 29 de zile (in fiecare zi) iti trece orice depresie...nu stiu daca este adevarat...

Numai 29 de zile? Nu 28? si cu scopul egoist de a scapa din depresie?

[Tomita]

Am auzit si eu de chestia asta cu 29 de zile de la cineva sau am citit (nu mai stiu). Probabil m-am intrebat si eu de ce 29...dar atat incercase persoana respectiva si probabil nu s-a mai simtit a fi depresiva.
Pentru cei care nu au credinta si aceasta metoda poate merge...nu stiu ca nu am ajuns sa traiesc asa ceva...banuiesc ca sunt si alte remedii (eu nu sunt avizata)

[Parascheva16]

Vorbele rănesc mai mult decât pietrele

http://www.doxologia.ro/viata-biseri...decat-pietrele

[horatiu.miron]

Prostii. Nu se poate vorbi despre toate cazurile la un loc, fiecare adolescent e unic, are problemele sale, iar cei care ajung la sinucidere au trecut demult de stadiul la care vorba ii poate determina sa renunte.

Ce educatie sa faci ca profesor, indiferent ce materie predai, cand tanarul are problema sau problemele sale specifice? Poate l-a lasat iubita sau iubitul, poate are grave probleme financiare in familie, sau un parinte bolnav de cancer; poate parintii divorteaza, poate alti tineri din jur il ostracizeaza. Toate astea sunt probleme adevarate, concrete, pe care oamenii le intalnesc in viata, iar atunci cand te lovesti de ele la adolescenta e si mai grav. Cand ai ajuns la ganduri negre, de sinucidere, e nevoie de ajutor urgent, specializat, de interventie prompta si hotarata, nu de vorbarie.

Iar preventia e o gluma trista. Cum previi cauzele sinuciderilor? Cum previi problemele oamenilor? Daca poti sa previi astea, poti sa rezolvi infometarea la nivel global, printre altele.