Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[anna21]

În prealabil postat de fallen

As putea sa mai continui pledoaria. Multa lume sustine ca o casnicie dificila este o incercare de la Dumnezeu pentru o anumita persoana. In cazul persoanei de care vorbeam mai sus, probabil cand a cerut si ea un barbat numai al ei, Dumnezeu i-a zis "o sa-l ai doar daca reusesti sa il convertesti tu, daca il convingi tu sa vina la biserica; daca nu, nu". Insa persoana respectiva are de invins mai multe obstacole: primul e ea insasi, propriile slabiciuni care ar pute-o face sa renunte; al doilea e personalitatea barbatului care poate oricand sa zica "gata, nu mai am nevoie de tine, pleaca si lasa-ma, ai adus numai nenorocire in viata mea decand cu dorinta ta de mantuire", iar al treilea e insusi dusmanul care ii lupta neincetat si pana la urma, mai devreme sau mai tarziu, unul din ei sau amandoi ii vor ceda. Inafara de asta, persoana in cauza nici macar nu stie daca ceia ce i se intampla, mizalianta in care se afla, e intr-adevar o incercare divina sau tot o inselatorie a vrajmasului. A incercat de cateva ori sa-l intrebe pe parintele Boca, dar inca nu a primit "raspunsul" mult asteptat; probabil nu-l va primi niciodata si va muri intrebandu-se care a fost cauza pentru care nu a reusit in casnicie, atata timp cat si-a dorit lucrul asta si s-a cait de greselile pe care le-a facut. Poate ca nu va reusi niciodata a fie sotie si mama, dar nu vrea sa mai fie nici desfranata. Si nu vrea nici sa-i fie piatra de poticnire barbatului pe care ar fi trebuit sa il salveze, ca prin purtarile ei necuvenite pentru o sotie sa il sminteasca pe acesta si sa-l faca sa urasca biserica si pe Dumnezeu. Daca specialistii recomanda ca noi mirenii sa nu ne luptam cu necuratul (decat razboiul nostru, personal, nu sa incercam sa-i salvam si pe altii) atunci de ce unei biete muieri pacatoase i s-ar putea cere asa ceva? Inteleg, e un efort pe care trebuie sa-l faca ca sa-si rascumpere greselile, dar daca nu reuseste i se va mai da alta sansa? Ori poate casnicia nu e pentru ea, trebuie sa se mantuiasca pe alta cale, prin munca, prin boala, printr-o moarte martirica, cine stie? Sau trebuie sa-si accepte osanda vesnica?

De ce sa cada in deznadejde?
Cred ca nimanui nu-i este usor, Fallen.

Dar cel mai greu este sa admiti ca nu ai putere sa schimbi lucrurile. Este greu sa te schimbi pe tine, d'apoi pe altul. Nu poti.

Nici sotul meu nu este credincios, este pornit impotriva bisericii si are si curajul sa faca lucruri care pe mine ma ingrozesc: nu are frica de Dumnezeu.

Dar eu cred ca nu trebuie sa ne uitam ca nu suntem niciodata singuri, Dumnezeu toate le vede si sigur iti vede si durerile, zbaterile, indoielile.
Chiar cand noi Il parasim, Ii intoarcem spatele si rasplatim cu rau dragostea Lui, nici atunci El nu ne paraseste.. Niciodata nu ne paraseste.
De ce atata deznadejde?
Ai incredere in Dumnezeu, roaga-te Lui sa te ajute. Toate cate le-ai spus in postari, El deja le stie.

Nu cred ca exista casnicii usoare. Dar ai intotdeauna un sprijin. Roaga-te lui Dumnezeu, roaga-te Sfintei Maici a Domnului cand ti-e greu si fii convinsa ca nu esti singura in lumea asta. Si nici nu esti prima si nici ultima care trece prin perioade grele.
Cand eu treceam prin perioade dificile, nici nu mai filosofam sa aflu de ce, de unde, pana cand.. Doar ma rugam (in gand) sa ma ajute Dumnezeu sa mai trec o zi, o noapte sau o ora, dupa caz.. Negresit toate trec! Doar tine-ti mintea la Dumnezeu ca nu ai alt spijin.