Parinti si copii, in aceeasi casa

[Hartford]

În prealabil postat de Yasmina

Eu imi doresc sa stau cu parintii,poate sdi pt faptul ca sunt foarte departe de ei de ceva ani...
Imi doresc sa ne mutam toti intr-o casa mare,in care sa avem mai multa permisivitate si intimitate(eu am crescut cu ei in 2 camere de apartament,practic dormeam in sufragerie).

Chiar nu vad ce discutii ar putea sa iasa intre parintii mei si viitorul meu sot sau intre mine si ei...mama cel putin este painea lui Dumnezeu,cum se zice;este o draguta,genul de persoana care face sacrificii pt altii,care se scoala prima sa pregateasca micul dejun pt toti si pachetul de pranz celui ce pleaca la slujba;apoi se duce la cumparaturi si se intoarce sa pregateasca cina si sa faca curatenie.
Se simte inutila daca nu face ceva,aranjeaza lucruri,tricoteaza,croseteaza,spala,gateste sau ingrijeste florile.
De la bani nu ne-am putea certa deoarece eu ii intretin pe ai mei decand am terminat liceul,astfel incat m-am obisnuit :)

Toti ne dorim sa locuim retrasi in natura,intr-o casa mare cu gradina;sper ca in catva timp aceasta dorinta sa se implineasca!

Tu vorbesti de mama ta da ia sa stai cu mama sotului si sa vezi atunci,mamele baietilor li se pare lor ca nu e ingrijit baitul asa cum il ingrijeau ele.
Desigur ca mai sint si soacre bune dar sa te feresca Dumnezeu sa ai una care vede numai calitatile baiatului ei si tu nu ai nimic bun in fata ei.Asa cum am patit de exemplu eu(ca na sint moldoveanca) despartirea noastra sa tras de la soacramea dar am iertat-o, Dumnezeu so ierte ca a trecut la Domnul de ceva ani si eu o trec si acum pe pomelnic.

[quote=AlinB;474985]Stiu cazuri concrete.
Cel putin un caz in care cei doi locuiesc cu parintii si se inteleg minunat.

- Ferice de ei!

Stiu si cazuri in care parintii au impins casatorii in pragul divortului.
Chiar si fara o convietuire, ca sa nu mai vorbim daca stateau impreuna ce iesea.

-Din păcate dacă relația de cuplu e șubredă se ajunge la divorț sau la răcirea relațiilor dintre soți. Dacă apar situații conflictuale va fi foarte greu ca cineva să nu se simtă nedreptățit. Eu adeseori fac slalom între mamă și soț și foarte rar toată lumea e mulțumită.


Nu exista "dragoste exagerata".
Exista in schimb "dragoste" handicapata.

-Ai dreptate în privința dragostei. Eu am uitat să pun ghilimele.


Tot nu inteleg de unde deriva tensiunea.
Daca iti incuie usa noaptea sa nu poti iesi din casa sa patesti ceva, este o problema.
Dar n-as numi asta dragoste ci dragoste imatura, in cel mai fericit caz. -

-Batrânii sunt adeseori preamaturi.quote]

Până la urmă fiecare spune tot ce-l doare!

În prealabil postat de Hartford

Tu vorbesti de mama ta da ia sa stai cu mama sotului si sa vezi atunci,mamele baietilor li se pare lor ca nu e ingrijit baitul asa cum il ingrijeau ele.
Desigur ca mai sint si soacre bune dar sa te feresca Dumnezeu sa ai una care vede numai calitatile baiatului ei si tu nu ai nimic bun in fata ei.Asa cum am patit de exemplu eu(ca na sint moldoveanca) despartirea noastra sa tras de la soacramea dar am iertat-o, Dumnezeu so ierte ca a trecut la Domnul de ceva ani si eu o trec si acum pe pomelnic.

Nu e bine nici cu mama nici cu soacra. E bine să fii separat și dacă se poate să fie măcar o stradă între familii.

În prealabil postat de Yasmina

Eu imi doresc sa stau cu parintii,poate sdi pt faptul ca sunt foarte departe de ei de ceva ani...
Imi doresc sa ne mutam toti intr-o casa mare,in care sa avem mai multa permisivitate si intimitate(eu am crescut cu ei in 2 camere de apartament,practic dormeam in sufragerie).

Chiar nu vad ce discutii ar putea sa iasa intre parintii mei si viitorul meu sot sau intre mine si ei...mama cel putin este painea lui Dumnezeu,cum se zice;este o draguta,genul de persoana care face sacrificii pt altii,care se scoala prima sa pregateasca micul dejun pt toti si pachetul de pranz celui ce pleaca la slujba;apoi se duce la cumparaturi si se intoarce sa pregateasca cina si sa faca curatenie.
Se simte inutila daca nu face ceva,aranjeaza lucruri,tricoteaza,croseteaza,spala,gateste sau ingrijeste florile.
De la bani nu ne-am putea certa deoarece eu ii intretin pe ai mei decand am terminat liceul,astfel incat m-am obisnuit :)

Toti ne dorim sa locuim retrasi in natura,intr-o casa mare cu gradina;sper ca in catva timp aceasta dorinta sa se implineasca!

Frumos vis Cristina! Să devină cât mai curând realitate. Ești într-o situație fericită și relațional și material. Câți însă se pot lăuda cu ceva asemănător?

[myself00]

În prealabil postat de dorinastoica14

Subiectul acestui articol mi s-a părut foarte interesant. Domnul Teodor Danalache a atins doar un singur aspect al acestei ample discuţii. Am făcut şi un comentariu pe site.
Haideţi să vedem cum ne descurcăm în astfel de situaţii şi ce soluţii ar fi atunci când relaţiile părinţi copii împreună locuitori ai aceleaşi case devin tensionate.

http://www.crestinortodox.ro/editori...sa-137569.html

Deși majoritatea copiilor nu prea le surâd perspectiva de-a le vorbi părinților despre propriile manifestări, unora când li se ivește un astfel de moment, rămân ușor consternați în pofida faptului că și-ar dori câtuși de puțin să afle care-ar fi răspunsul unui membru al familiei . Realiția dintre mamă-fiu ar trebui potențată mai mult pe schimburi cordiale dezirabile și nu alungită pe apriori cognitive eșuabile având ca linie de conduită faptul că respectul, gratitudinea... față de o mamă sunt norme imperios solicitabile asupra fiului. Entitatea noastră planetară se află în mod inerent în concordanță cu cea a mamei, căci un copil n-ar putea să-și culmineze propria năzuință în absența unei povățuirii empirice și totodată latente ale unei mame diametral supuse unei stării de abnegație față de fiu.

[AlinB]

În prealabil postat de Ekaterina

Eu nu am intalnit pana acum tineri casatoriti care sa locuiasca cu parintii si sa se inteleaga minunat.

Pentru ca a fi un bun crestin, este un lucru rar.

Am dorit in acesasta problema sa stiu si parerea mai multor Parinti, si cu toate ca ma asteptam la sfaturi de genul: rabdare, smerenie, toti au fost categorici: separare cat mai rapida.

Pentru ca acele conflicte zilnice nu lasa loc ranilor sa se vindece si situatiilor sa se amelireze.
Ca sa nu mai vorbim ca separarea ESTE posibila si poate undeva si necesara.

Daca ar fi fost o situatie tensionata, similara, in cazul unei casatorii de exemplu, nu cred ca ar fi dat acel sfat de "separare cat mai rapida".

Un Parinte mi-a spus ca si in cazul in care atat soacra cat si nora sunt persoane minunate, practica a dovedit ca doua femei nu pot convietui in aceeasi gospodarie si am inteles ce a vrut sa spuna din propria experienta.

Cred ca in acest context "persoane minunate" are si o nuanta peiorativa.

Am avut colege de facultate care nu au acceptat sa stea nici macar o zi cu soacra, eu le-am judecat, le-am gasit pretentioase la vremea respectiva si cum din fire sunt mai permisiva, am crezut ca mie nu-mi va fi greu. Dupa cativa ani, pot sa spun ca primul meu sfat pentru toate fetele care privesc lucrurile mai superficial, asa cum am facut eu este: "sa nu stea cu parintii". Pentru a nu genera discutii, tin sa specific ca sunt intr-o relatie buna cu soacra.

Zicea cineva ca dragostea fata de umanitate este direct proportionala cu distanta fata de ea.

Desigur, asta nu este tocmai perspectiva crestina, desi pe undeva pe la inceputuri, poate sa ajute.

[Ekaterina]

În prealabil postat de AlinB

Pentru ca a fi un bun crestin, este un lucru rar.

In general este greu atunci cand mai locuiesti cu cineva (colege de camin in facultate, etc.), dar a locui cu parintii, casatorit fiind, este o situatie cu totul aparte. Sunt multe nuante, nu se rezuma totul doar la conflicte, e greu de prezentat si de inteles de cel ce priveste din exterior. Incepand de la atmosfera si terminand cu formarea noii familii, totul suporta o influenta.

În prealabil postat de AlinB

Daca ar fi fost o situatie tensionata, similara, in cazul unei casatorii de exemplu, nu cred ca ar fi dat acel sfat de "separare cat mai rapida".

Este o comparatie fortata, dar inteleg ca este facuta doar din prisma unei situatii conflictuale, realitate are insa note particulare, difera de situatia ideala in cele mai multe cazuri.

În prealabil postat de AlinB

Cred ca in acest context "persoane minunate" are si o nuanta peiorativa.

Nu, nu are o nuanta peiorativa, trebuie inteles in sensul ca sunt persoane in banca lor, bine intentionate.

[costel]

Vietuirea cu parintii nu este usoara, ba uneori chiar complica viata. In cazurile in care viata se complica, se ajunge la neintelegeri si certuri, recomand ca cei care au puterea sa stea singuri, sa nu mai stea pe ganduri, sa locuiasa fara parinti. Iar cei care nu-si pot pemite sa plateasca o chirie, sa primeasca acest mod de vietuire ca pe o chemare deosebita a lui Dumnezeu la El. Niciodata sa nu ne aratam nemultumitori fata de Dumnezeu. Sa-I multumim pentru toate si va ridica Dumnezeu de la noi si neintelegerea cu parintii atunci cand EL va socoti ca trebuie.

[Dumitru73]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu e bine nici cu mama nici cu soacra. E bine să fii separat și dacă se poate să fie măcar o stradă între familii.

corect.
eu stau pe aceeaşi scară cu ai mei, pe etaje diferite.
cu toate astea, casa mea este un fel de anexă a casei lor.