O pilda

În prealabil postat de glykys

În ziua adormirii sale, Sfântul Macarie i-a văzut în ceata sfinţilor pe cuvioşii Antonie şi Pahomie. Ucenicul său, Pafnutie, a văzut sufletul lui Macarie ridicându-se la cer şi i-a auzit pe diavoli stricând: "Ne-ai învins Macarie", la care sfântul a răspuns: "Încă nu v-am biruit". Ajungând la porţile Raiului, ei au strigat din nou: "O, Macarie, ne-ai biruit!". La care acesta a răspuns: "Binecuvântat fie Domnul Iisus Hristos, care m-a scăpat din mâinile voastre"."

Multumesc, Ana Maria, pentru pasul catre folosul duhovnicesc. Slava lui Dumnezeu!

Fabuloasa păţanie a măgarului bătrân!


Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după multe lopeţi de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul se duse si privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând.