Nedumeriri fata de spovedanie

[Mosh-Neagu]

Nu stiu cum sa ma fac inteles. Ceea ce-o sa spun este opinia mea personala. Parerea mea este ca omul ar trebui "sa simta" daca duhovnicul este pe masura nadejdii lui de a se mantui, sau nu. E foarte adevarat ca la tara omul nu prea are de ales, in cazul in care vede ca parintele-duhovnic nu-i la inaltimea asteptarilor si trateaza mai superficial aspectul spovedaniei, dezlegarilor si canoanelor de dupa. In general, cam la toti Sfintii Parinti gasim ca omul trebuie sa se roage pentru ca Dumnezeu sa-i dea un duhovnic pe masura. Din pacate mai intalnim si dintr-acei care "isi cauta" duhovnici mai permisivi, ceea ce este mai mult decat trist. Aseara am intalnit pe cineva care a cunoscut un preot cu mare har (nu-mi cereti sa-i dau nume si locatie ca nu am ingaduinta asta si nici n-o s-o cer), care, dupa ce a lasat omul sa se spovedeasca, i-a zis sa mearga acasa si sa se mai roage, iar cand se va hotari sa-si marturiseasca si pacatul pe care si-l ascunde, sa revina la spovedit. Ei, cam asa ar trebui sa fie un preot duhovnic. Sa stie absolut tot ce-i in capul tau, ca sa nu te trufesti, ci sa te smeresti cu adevarat si sa poti pleca de la el curatat si indreptat.