Amintiri din moarte clinica...

[heaven]

As dori sa impartasesc cu voi aceste marturii ale lumii de dincolo,impartasite de catre persoane care au trecut prin experienta mortii clinice.Desigur,vorbim de experiente ce pot fi controversate de sceptici,insa aici ramane latitudinea fiecaruia cum alege sa le priveasca.Desi in afara s-au facut multe cercetari si exista multe astfel de marturii,am preferat sa le aleg pe acestea doua,deoarece sunt relatate de doua persoane din tara noastra.In ce ma priveste,intentionez sa fac la randul meu o lucrare de cercetare pe aceasta tema,deocamdata am doua cazuri,insa as mai avea nevoie de cel putin inca opt.Daca la randul vostru cunoasteti astfel de marturii sau ati trecut printr-o experienta similara,as fi foarte bucuroasa sa o citesc.





O fata crestina marturiseste despre rai,ingeri si intalnirea cu Iisus Hristos:

http://vimeo.com/44726414


Intalnirea unui ateu cu ingerii:

http://www.youtube.com/watch?v=hbXCYdyoE8M


Vizionare placuta!

Părintele Nicolae Bordaşiu, coleg cu regretatul Părinte Galeriu la biserica Sf. Silvestru a trecut printr-o astfel de experienţă, pe care o povesteşte aici.

În acest film la minutul 14:50 este o relatare a celui care a trecut prin experienţa morţii clinice: http://www.youtube.com/watch?v=wy-Y7...layer_embedded

[catalin2]

În prealabil postat de heaven

O fata crestina marturiseste despre rai,ingeri si intalnirea cu Iisus Hristos:
http://vimeo.com/44726414
Intalnirea unui ateu cu ingerii:
http://www.youtube.com/watch?v=hbXCYdyoE8M
Vizionare placuta!

Viziuni pot da si ingerii cazuti, cum pot fi si de la Dumnezeu. Se considera in ortodoxie ca multe aceste viziuni sunt date de ingerii cazuti. La multi neoprotestanti intalnim aceste viziuni. De exemplu in cazul acelui fost ateu, in viziune i s-a spus sa mearga la baptisti ca acolo e cel mai bine. Mai spune ca a convertit multi povestind ce i s-a intamplat.
Daca vrei si o perspectiva ortodoxa exista o carte scrisa de Par. Serafim Rose http://www.sfaturiortodoxe.ro/suflet...arte/index.htm

[heaven]

Va multumesc tuturor pentru postari,sunt deosebit de interesante,mai ales ca vom observa niste puncte comune in aceste relatari.
Referitor la ce a spus Catalin,sigur ca pot exista si ispite,insa in toate exista un sens.Iar sensul il vom citi in rezultatele celor intamplate cu persoana in cauza.Ce s-a petrecut cu ele in urma acestor evenimente?Cum privesc acum moartea?Dar viata si relatia cu Dumnezeu?
Atunci cand am luat cele doua interviuri,ce m-a interesat mai mult decat experienta in sine,daca cele traite au transformat scala de valori personale ale acelui om si daca a existat vreo resemnificare a sensului vietii.
Raspunsul a fost cu siguranta...da!Au invatat sa pretuiasca timpul,sa inteleaga cat de multa vreme pierdusera cu nimicuri,sa valorizeze aspectele care tin de suflet.O doamna mi-a zis ca a inteles cat de importanta era familia,cei dragi,sufletul si mantuirea ei si cat se irosea inainte de asta cu grijile materiale si ale sigurantei de zi cu zi,punand adevaratele lucruri de valoare pe ultimul plan.
Relatia cu Dumnezeu s-a schimbat,in momentul in care au constientizat iminenta mortii,pentru ca noi,desi teoretic stim ca vom muri,practic traim intr-o continua negare: "nu mi se poate intampla mie!","mai este destul timp,va fi candva intr-un viitor foarte indepartat" etc. Acum am inteles de ce spuneau anumiti duhovnici sa pastram gandul mortii in minte!In tot cazul nu era vorba de vreo inclinati morbida sau ca si-ar fi dorit sa tremuram de frica mortii...pana omul nu accepta moartea,el nu poate intelege si trai cu adevarat viata!
Cei cu care am discutat si au trait aceste experiente de granita,s-au intors la Dumnezeu.Nu ca ar fi fost atei inainte...insa ori isi pierdusera nadejdea,traiau in disperare crezand ca Dumnezeu si-a intors fata de la ei sau credeau,dar intr-un mod superficial,adica nu percepeau acel concret in viata lor al existentei Lui Dumnezeu,chiar daca doamna la care ma refer acum era profesoara de religie,dar si foarte credincioasa.
Se spune ca "Fericiti cei care nu au vazut si au crezut!"...asa este,dar cati dintre noi suntem asa?Poate cei mai multi suntem ca Toma necredinciosul si atunci,pentru cei ca noi,uneori,Dumnezeu hotaraste sa primim acest dar,al certitudinii ca El exista si ca viata dupa moarte este o realitate la fel de vie ca si cea in care ne desfasuram existenta de zi cu zi.Caile Domnului sunt invaluite in mister...
Cred ca daca "Cel Intunecat" ne-ar ispiti,ma indoiesc ca scopul sau ar fi sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu sau la trezirea din acest somn al inertiei in care multi dintre noi ne ducem existenta.

[tabitha]

În prealabil postat de heaven

Cred ca daca "Cel Intunecat" ne-ar ispiti,ma indoiesc ca scopul sau ar fi sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu sau la trezirea din acest somn al inertiei in care multi dintre noi ne ducem existenta.

Ce te face să te îndoiești?

[zaharia_2009]

Este f. bine (si acesta este doar un fel de a spune) sa ne ferim de ispititorul care este desavirsit in inselare , si stie tare bine sa te faca sa crezi, sa fi convins ca el nu exista exact in locul in care se desfata de sufletele neatentilor.
A proceda inarmati cu stiinta la orice lucru pe care il consideram si duhovnicesc , sau legat de duhul omenesc, nu asigura nici o protectie impotriva amagitorului . Stiinta este doar o amagire in cunoasterea lui Dumnezeu , a lucrarilor Sale din afara Sa, a minunilor sale !
Fratii catolici,spre exemplu, s-au departat de multe ori de Dumnezeu , cautind stiintific , analizind chimic , aghiasma ca sa poata explica de ce nu s ealtereaza .
La fel au procedat si cu sfintele moaste , cu Giulgiul din Torino , cu Marele Graal, cu determinarea grupei de singe a Mintuitorului de pe diverse surse (piroane, lemnul sfintei cruci, giulgiu, etc !) si tot la fel au procedat si cu aparitiile in trup a entitatilor din lumea lui Dumnezeu . Ba chiar in cele din urma au acceptat si si explicat si existenta extraterestrilor .
Defapt , ei au dat pe Dumnezeu laoparte din lucrarile Sale si l-au inlocuit cu mult neputincioasa stiinta .
La fel a procedat prin anii '50 si un profesor universal (universitar am vrut sa spun ,desigur !) francez , pe nume R. Mody , chirurg de meserie, care a luat chiar si premiul ateilor (premiul Nobel) pt. o lucrare ce a facut mult zgomot in lumea demult secularizata a apusului , si care se referea la existenta "vietii de dupa viata". A facut un studiu pe 50 de cazuri de moarte clinica si a dedus el cam cum ar fi in Rai.
In orientul ortodox insa lucrurile stau cu totul si cu totul altfel, vis-a-vis de fenomenul vietii de dupa viata.
Multi adormiti au fost in lumea de dincolo, fie in Rai , fie in iad si s-au intors atit cu povesti cit si cu diverse obiecte drept marturie .
Stim de fiul vaduvei din Nain care a fost trezit dupa o zi de adormire... dar nu stim ce ar fi povestit . Stim de Lazar , cel inviat a 4 zi din morti, ca dupa revenire nu a vrut sa povesteasca nuimanui ce a vazut in iad , dar ca de atunci incolo viata sa s-a schimbat complet ( a mincat numai fructe , o data pe zi si a trait in rugaciune/cugetare continua catre Dumnezeu ).
Stim de asemenea din Patericul egiptean pe batrinul calugar care adormind a ajuns pina in Sinul lui Avraam iar de acolo s-a intors cu o bucata de piine in sin , si a povestit apoi tot ce a vazut ucenicilor.
Mai aproape de noi, in chilia parintelui Cleopa sunt multe poze pe pereti (inafara de icoane) cu parintele si alte personaje . Una dintre poze infatiseaza un profesor (i-am uitat numele ; chiar rog pe cei care stiu bine acest lucru sa mi-l spuna si mie !) care a murit si care in ziua inmormintarii a inviat . Acesta a fost in iad si a fost coplesit si ingrozit de ce este acolo astfel incit spunea tuturor ca nu poate povesti ce a vazut , caci este de nepovestit in cuvinte omenesti, dar doar poate spune cit de rau este ; este rau de tot ! Dupa invierea din morti , ori de cite ori mergea la liturghie (la Sihastria) si traia cu adevarat sfinta taina plingea necontenit in asa fel incit si oamenii din biserica intotdeauna plingeau de plinsul lui .
Minastirea Crasna prahoveana ,mare lavra, este un loc in care se aduna totdeauna fii duhovnicesti (pt. spovedanie, impartasanie si sfat de invatatura) unii cu vechime mare si din toate colturile tarii .
In anul 2010 am cunoscut o batrinica de 65-70 de ani , din Galati si care venea in aceasta lavra de 40 de ani. Era in putere, nu o aducea nimeni , venea doar cu trenul si si pe jos ,iar in urma cu 35 de ani a avut o moarte de o zi , in spital fiind internata,din care s-a trezit pe o masa de ciment la morga. Nu povestea decit ca raiul este atit de frumos ca nu exista sa il vezi si sa nu mori de bucurie . Era cunoscuta in minastire de toata obstea, de alti pelerini si chiar ea se comporta ca si ghid si indrumator pt. cei care veneau pt. prima data .
In cimitirul aceleasi mari lavre , exista linga mormintul parintelui Arsenie Praja (probabil ca multi au citit cartea despre el) mormintul unei mirene (Natalia... si nu mai stiu cum) bucuresteanca de origine si care fara sa fi "incercat" vreo moarte "aparenta" a avut multe vedenii cu lumea de dincolo . Probabil ajunsese la cine stie ce nivel duhovnicesc.

Si exemplele sunt multe , trecute in Proloage ca si in Pateric, dar ceea ce atrage atentia este faptul ca Biserica Ortodoxa a avut intotdeauna discernamintul si credinta nestramutata ca daca pe Dumnezeu sau pe lucrarile sale din lume le vom cerceta prin minte, prin inteligenta , prin stiinta atunci fara a prinde de veste , deja ne indepatam din ce in ce mai mult de El.
Dumnezeu si lucrarile Sale se cerceteaza numai cu duhul , pt. duhul tau si in Duhul !

Restul , sunt exercitii sterile , orgolioase si pretentioase, ambitioase, care se aseamana in zadarnicie cu copilasul din marturisirea lui Augustin in care acesta sapase o groapa pe tarmul marii si cu un ciob de oala tot cara apa din mare ca sa mute odata si oadata marea in acea gropita !

Cine se indoieste de invatatura ortodoxa, ca si de trairea acesteai sa caute atunci si sa faca o lucrare stiintifica , pe orice tema , despre cum il putem studia pe Dumnezeu si cele ale sale , cum le putem obiectiva si in final cum sa le facem de netagaduit !

NB: intentia mea nu a fost sa deranjez cu aceasta parere (desi se poate intimpla si asta, mai ales cind omul este plin de entuziasm) ci sa reamintesc ca cele ale lui Dumnezeu nu pot fi cunoscute decit cu sufletul . Mintea ... nu este de folos aici !

[heaven]

În prealabil postat de mirela.t

Ce te face să te îndoiești?

In primul rand va multumesc tuturor pentru raspunsuri,cu cat sunt mai variate,cu atat putem obtine o viziune mai realista si constructiva asupra fenomenului dezbatut!
@Mirela draga,era un fel de a spune...Incerc sa inteleg ce vrei sa transmiti prin aceasta intrebare si cred ca intuiesc: incercarile,ispitele,demonii,au si ei un rol pozitiv,pentru ca astfel,dupa indelungi suferinte sau pur si simplu constatand ca lucrurile efemere ale vietii nu reusesc sa umple acea nevoie interioara a noastra de iubire si de Dumnezeu,ne ajuta sa cautam raspunsuri,sa vedem si partile din noi la care mai avem de lucrat si sa vrem sa Il regasim pe Dumnezeu,iar asta sigur ca ajuta la cresterea noastra personala si spirituala.Daca am intuit bine,te rog sa imi spui sau poate vii tu cu o completare sau lamurire.
Pe de alta parte,insa,demonii cauta sa atraga omul pe un nivel inferior si cred ca singurul barometru pentru a vedea cu ce tip de experienta avem de a face,sunt chiar rezultatele acesteia in viata omului respectiv.
Fara sa doresc sa repet ce am scris in postarea anterioara,voi spune doar pe scurt ca persoanele cu care eu am stat de vorba si au trait asa ceva,au trecut prin niste transformari semnificative la nivelul sinelui,constientizarea mortii si a vietii de dincolo trezindu-i la propriu din letargia in care traiau zi dupa zi,s-au apropiat de Dumnezeu,au renuntat la ganduri de deznadejde sau chiar sinucidere si au inceput cu adevarat sa pretuiasca viata si sa devina mult mai responsabili cu ei insisi.
Bineinteles ca doar Dumnezeu stie care este adevarul,insa ca o parere personala,cred ca asa cum uneori prin ispite si suferintele ulterioare,sufletul omului se caleste si se reintoarce la Dumnezeu,uneori poate ca se petrece un proces invers...prin experiente revelatoare,in care El,prin mila Sa nemarginita de oameni,cauta sa dezvaluie o mica particica din cele ale Sale...

[tabitha]

În prealabil postat de heaven

@Mirela draga,era un fel de a spune...Incerc sa inteleg ce vrei sa transmiti prin aceasta intrebare si cred ca intuiesc: incercarile,ispitele,demonii,au si ei un rol pozitiv,pentru ca astfel,dupa indelungi suferinte sau pur si simplu constatand ca lucrurile efemere ale vietii nu reusesc sa umple acea nevoie interioara a noastra de iubire si de Dumnezeu,ne ajuta sa cautam raspunsuri,sa vedem si partile din noi la care mai avem de lucrat si sa vrem sa Il regasim pe Dumnezeu,iar asta sigur ca ajuta la cresterea noastra personala si spirituala.Daca am intuit bine,te rog sa imi spui sau poate vii tu cu o completare sau lamurire.

Uite, acum, gândindu-mă mai bine, nu cred că întrebarea mea era necesară - pentru că ai zis foarte bine și clar ce ai zis, și era suficient de luat sensul simplu - plain - al cuvintelor pentru a înțelege ce ai scris.

Pe de altă parte, mă bucur și de explicațiile și sensurile pe care le-ai dat mai sus. Doamne ajută!

PS: Am citit și eu mai demult niste cărți în lb. spaniolă ale unor amintiri din moarte clinică, și a unor experimente psi, dar nu prea îmi mai aduc aminte mare lucru. Altfel poate aș mai contribui puțin la topic.

PPS: Foarte bună mi s-a părut postarea lui Zaharia, mulțumiri.

[Fani71]

Heaven, banuiesc ca stii de cartile lui Elisabeth Kubler Ross care a ibceput dtudiile despre NDE in anii 60? Si mai este cartea 'Life after life' din aceeasi perioada. Imi scapa numele autorului. Acolo sunt descrise multe cazuri.