Relatiile dintre Biserica ortodoxa din Moldova si cea din Transilvania

[viorels]

u trenia este una din cele şapte Sfinte laude sau sljube ale Bisericii prin care preamărim pe Dumnezeu, Îl lăudăm şi-I mulţumim pentru darurile Sale cele bogate, rugându-L ca în ziua ce începe să binecuvânteze lucrul nostru spre a ne fi nouă de mare folos şi a ne împlini cu prisosinţă rostul nostru.

Se numeşte utrenie fiindcă se săvârşeşite în cipele dimineţii, când toată făptura tresaltă de bucurie la apariţia Dumnezeiescului dar al lumii, proslăvind pe Cel ce a zis ''să fie lumină" pe pământ (Facerea, 1,3), pe Cel ce se îmbracă ''cu lumina ca şi cu o haină'' (Ps. 103,2), ''căci lumina este dulce şi plăcută înaintea ochilor să privească soarele" (Eccl. 11,7).

În rânduiala ei la acest ceas de început al zilei stă mai presus de toate gândul Sfânt de cinstire în cântări de slavă pe Cel ce a răsărit, acum pentru mântuirea noastră, pe "soarele dreptăţii" (Maleahi, 3,20), pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care tot faptul dimineţii, "când se lumină de ziuă" (Mat. 28,1) a biruit moartea şi prin strălucita Sa Înviere a răscumpărat neamul omenesc.

Pe aceste temeiuri biblice stând şi din aceste gânduri duhovniceşti izvorând, utrenia este într-adevăr slujbă de laudă şi de cântări de biruinţă, aşa cum cu veacuri înainte, spusese Proorocul Maleahi (3,20) că"va răsări pentru voi ... Soarele dreptăţii cu tămăduire venind în razele Lui şi veţi zburda".

Întru ajungerea acestui scop, în bogatul şi variatul ei cuprins, sunt rânduite rugăciuni, psalmi ai Proorocului David, cântări şi imne duhovniceşti, pericopele evanghelice şi vieţile Sfinţilor de peste tot anul. Toate sunt culese din Sfânta Scriptură sau au fost alcătuite sub inspiraţie biblică de Sfinţii Părinţi. Prin ele Sfânta Biserică desfăşoară înaintea fiilor săi duhovniceşti toate faptele şi măririle lui Dumnezeu de la începutul mântuirii din Dumnezeiasca viaţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Prea Sfinte Sale Maici, virtuţile Sfinţilor bineplăcuţi Domnului, cum şi neîncetate şi stăruitoare chemări şi îndemnuri de îmbunătăţire, duhovnicească prin rugăciune, pocăinţă, credinţă, iubire de Dumnezeu şi de oameni.

De aceea, cu Sf. Simeon al Tesalonicului, îndemnăm pe bunii noştri credincioşi ca să ia parte cu râvnă sporită la acestă slujbă, să înveţe o parte din înălţătoarele ei cântări, pentru că sunt "şi mărturisire şi grăire despre Sfânta Treime", despre întrupare, răstignire şi înviere şi despre toate tainele şi faptele mântuirii. Atunci vom putea grăi cu vrednicie, împreună cu Sf. Biserică: "Slavă Ţie Celui ce ne-ai arătat nouă lumina".