Renuntarea sau refuzarea unui tratament

[fallen]

Dumnezeu s-o odihneasca!

In astfel de cazuri, cu sau fara dializa, pana la urma, tot voia lui Dumnezeu se face, noi nu o putem influenta cu nimic. Tot ce putem face noi ca oameni este sa discerenem si sa decidem ce e mai bine pentru bolnav, atat fizic cat si sufleteste. Cunosc si situatii cand chiar medicii decid sa renunte la un tratament sau procedura care ar face bolnavului mai mult rau decat bine (cand e inoportuna dializa, sau chimioterapia, sau interventiile chirurgicale). Alteori, din contra, se recurge la "paliative" radicale, cum ar fi de exemplu sectionarea unor nervi pentru ca bolnavul sa nu mai simta durerea. Din cate am vazut prin filme, totusi nimic nu se face fara acordul pacientului (am un lapsus,"informed" - nu stiu cum, si acum cateva secunde spusesem in gand... "consent?", parca?). Nu stiu insa daca si in realitate e asa... In orice caz, in putina mea experienta pe care am avut-o, am vazut situatii cand realizai (nu de la inceput, ci dupa cateva experiente similare) ca orice tentativa de a mai trata, orice injectie, orice tentativa de a introduce un cateter intravenos, nu face altceva decat sa sporeasca suferinta pacientului. Dar din pacate cateodata trebuie sa te conformezi si dorintelor bolnavului sau "celor apropiati". De multe ori m-am intrebat de ce se intampla ca unii bolnavi sa aiba parte de doctori mai competenti si altii nu, mai ales in momente critice. O fi tot voia lui Dumnezeu?

Oare si preotii or avea "framantari"? Daca au spovedit si au impartasit pe cineva de exemplu aseara si peste noapte moare, oare el e sigur ca persoana respectiva a ajuns unde trebuie, s-a mantuit? Nu cumva dupa plecarea lui, chinuit de dureri, a hulit si s-a lepadat de Dumnezeu?