Fericiti cei curati cu inima

În prealabil postat de N.Priceputu

Un orb întreabă pe alţi orbi ce este lumina...
Nu vom putea înţelege acest cuvânt până nu ne vom curăţi inimile (despătimi).

Bravo,sinceritatea,desi poate atrage antipatie si neliniste,are marele merit,in raport de acest subiect,al Predicii de pe Munte,de a-l lasa pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu.Mereu,cumva previzibil,a plutit in istoria crestinismului ideea ca se pot intelege(sau si mai grav: se pot trai)cu jumatati de masura invataturile acele predici a Mantuitorului.Nu exista asa ceva,in toata Scriptura nu exista nici macar nu singur rand care sa afirme ca exista compromis in raport de acele invataturi.Ca sa fiu si mai exact,si imi masor bine cuvintele,nu exista nimic mai ostil la adresa omului firesc,a carnii si sangelui(in sensul de traire lumeasca) ce nu pot mosteni Imparatia,decat aceea predica.Daca Hristos,asa cum au crezut unii,ar fi fost doar in invatator atunci Predica de pe Munte ar fi fost cea mai radicala predica rostita vreodata dar si complet imposibil de atins de orice om firesc.Pur si simplu pe omul a carui inima este impartita intre lume si Dumnezeu Predica il zdrobeste prin standardele ei aparent intangibile,mai ales in lumea noastra.Cercetati istoria Bisericii si veti observa ca cei a caror viata se potriveste in portretul Predicii de pe Munte,sfinti cunoscuti sau nu,pot fi toti incadrati in categoria ,,hristofori".Predica de pe Munte fiind o reveleare,prin Hristos,a ideii lui Dumnezeu despre cei ce vor intra in Imparatie nu poate fi inteleasa,si mai ales traita,decat daca il ai pe Hristos in tine,gandul si intelegerea Lui in tine,altfel ramai ,,ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol"vorba Apocalipsei.Poti sa citesti aceea Predica zi de zi si tot nu isi va epuiza intelesurile pt ca este o masura a intelepciunii lui Dumnezeu,care este infinita, si cu atat mai putin va putea fi traita de cineva care are inima impartita spunand doar cu buzele ,,Sus sa avem inimile",uitand ca in fata Parintelui Atotputernic,in care nu exista intuneric, nu poti merge altfel decat cu ,,sufletul împodobit cu credinţă, cu toată înţelepciunea, blândeţe, smerenie, milostivire, nepatimire, dragoste de înţelepciune."dupa cum spunea Sfantul Ioan de Kronstadt.

In general noi oamenii reactionam prost in fata la asa ceva pt ca acel glas al constiintei puse in noi de Dumnezeu nu inceteaza sa ne aduca in fata ochilor acele aspecte de care fugim cat putem de tare si de departe.In Imparatia Cerurilor nu functioneaza regulile noastre mizerabile,pline de compromis si lumesc,false pentru ca intelegerea aceste Imparatii si trairea in vederea ei nu se pot realiza decat prin Sfantul Duh.Nu exista alta cale iar lucrarea Sfantului Duh,acolo unde exista,nu permite nici existenta unei inimi impartite si nimic nimic altceva decat dragostea pentru Dumnezeu din toata fiinta,cu tot ce implica asta.Cati vor intra in Imparatie?Hristos a spus ca stramta este calea iar in Apocalipsa se spune ,,am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte". Intelepciunea si dragostea lui Dumnezeu nici nu ne frange in disperarea neputintei si nici nu ne lasa sa credem ca se poate intra oricum si tocmai de aceea fiecare clipa(care este un dar al lui Dumnezeu) a noastra pe acest pamant este un pas in directia Imparatiei sau in cealalta directie,despre care vor face referire in urmatorul paragraf. Dumnezeu este iubire dar este si dreptate si daca cineva isi imagineza ca si-a dat Fiul pe Cruce pt mantuirea noastra ca noi sa-i raspundem cu batjocora si inimi impietrite atunci probabil ca acel om deja a ales altceva decat ceea ce a vrut Dumnezeu sa-i ofere.

Si pentru cei care vom rata acesta Imparatie ramine Ziua Judecatii,prefigurata in Isaia 13,un alt loc de Sfanta Scriptura care s-a dorit a fi diluat si atenuat pt ca cel credincios sa doarma linistit fara ca acel glas din el sa se mai auda: ,,Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică.Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor cuprinde; zvârcolise-vor în dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază, iar feţele lor vor fi roşii ca flacăra.Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el."

Fa-l pe om sa uite de Judecata si de masura la ceea ce cere Dumnezeu,pune-l pe un drum lesne de mers si plin de umbre,ajuta-l sa se imbrace zilnic cu patimile lui,hraneste-i iluziile cu amagitoare sperante,umple-l de alte griji care sa-l faca sa-l uite pe Dumnezeu si il vei termina definitiv.Dumnezeu a zis El, oare..hai mai omule,dormi linistit,nu vei muri.....

Probabil ca bat campii,ma duc sa ma culc la loc.

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Bravo,sinceritatea,desi poate atrage antipatie si neliniste,are marele merit,in raport de acest subiect,al Predicii de pe Munte,de a-l lasa pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu.Mereu,cumva previzibil,a plutit in istoria crestinismului ideea ca se pot intelege(sau si mai grav: se pot trai)cu jumatati de masura invataturile acele predici a Mantuitorului.Nu exista asa ceva,in toata Scriptura nu exista nici macar nu singur rand care sa afirme ca exista compromis in raport de acele invataturi.Ca sa fiu si mai exact,si imi masor bine cuvintele,nu exista nimic mai ostil la adresa omului firesc,a carnii si sangelui(in sensul de traire lumeasca) ce nu pot mosteni Imparatia,decat aceea predica.Daca Hristos,asa cum au crezut unii,ar fi fost doar in invatator atunci Predica de pe Munte ar fi fost cea mai radicala predica rostita vreodata dar si complet imposibil de atins de orice om firesc.Pur si simplu pe omul a carui inima este impartita intre lume si Dumnezeu Predica il zdrobeste prin standardele ei aparent intangibile,mai ales in lumea noastra.Cercetati istoria Bisericii si veti observa ca cei a caror viata se potriveste in portretul Predicii de pe Munte,sfinti cunoscuti sau nu,pot fi toti incadrati in categoria ,,hristofori".Predica de pe Munte fiind o reveleare,prin Hristos,a ideii lui Dumnezeu despre cei ce vor intra in Imparatie nu poate fi inteleasa,si mai ales traita,decat daca il ai pe Hristos in tine,gandul si intelegerea Lui in tine,altfel ramai ,,ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol"vorba Apocalipsei.Poti sa citesti aceea Predica zi de zi si tot nu isi va epuiza intelesurile pt ca este o masura a intelepciunii lui Dumnezeu,care este infinita, si cu atat mai putin va putea fi traita de cineva care are inima impartita spunand doar cu buzele ,,Sus sa avem inimile",uitand ca in fata Parintelui Atotputernic,in care nu exista intuneric, nu poti merge altfel decat cu ,,sufletul împodobit cu credinţă, cu toată înţelepciunea, blândeţe, smerenie, milostivire, nepatimire, dragoste de înţelepciune."dupa cum spunea Sfantul Ioan de Kronstadt.

In general noi oamenii reactionam prost in fata la asa ceva pt ca acel glas al constiintei puse in noi de Dumnezeu nu inceteaza sa ne aduca in fata ochilor acele aspecte de care fugim cat putem de tare si de departe.In Imparatia Cerurilor nu functioneaza regulile noastre mizerabile,pline de compromis si lumesc,false pentru ca intelegerea aceste Imparatii si trairea in vederea ei nu se pot realiza decat prin Sfantul Duh.Nu exista alta cale iar lucrarea Sfantului Duh,acolo unde exista,nu permite nici existenta unei inimi impartite si nimic nimic altceva decat dragostea pentru Dumnezeu din toata fiinta,cu tot ce implica asta.Cati vor intra in Imparatie?Hristos a spus ca stramta este calea iar in Apocalipsa se spune ,,am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte". Intelepciunea si dragostea lui Dumnezeu nici nu ne frange in disperarea neputintei si nici nu ne lasa sa credem ca se poate intra oricum si tocmai de aceea fiecare clipa(care este un dar al lui Dumnezeu) a noastra pe acest pamant este un pas in directia Imparatiei sau in cealalta directie,despre care vor face referire in urmatorul paragraf. Dumnezeu este iubire dar este si dreptate si daca cineva isi imagineza ca si-a dat Fiul pe Cruce pt mantuirea noastra ca noi sa-i raspundem cu batjocora si inimi impietrite atunci probabil ca acel om deja a ales altceva decat ceea ce a vrut Dumnezeu sa-i ofere.

Si pentru cei care vom rata acesta Imparatie ramine Ziua Judecatii,prefigurata in Isaia 13,un alt loc de Sfanta Scriptura care s-a dorit a fi diluat si atenuat pt ca cel credincios sa doarma linistit fara ca acel glas din el sa se mai auda: ,,Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică.Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor cuprinde; zvârcolise-vor în dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază, iar feţele lor vor fi roşii ca flacăra.Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el."

Fa-l pe om sa uite de Judecata si de masura la ceea ce cere Dumnezeu,pune-l pe un drum lesne de mers si plin de umbre,ajuta-l sa se imbrace zilnic cu patimile lui,hraneste-i iluziile cu amagitoare sperante,umple-l de alte griji care sa-l faca sa-l uite pe Dumnezeu si il vei termina definitiv.Dumnezeu a zis El, oare..hai mai omule,dormi linistit,nu vei muri.....

Probabil ca bat campii,ma duc sa ma culc la loc.

Foarte interesant comentariul tau,mai ales prima parte .
Dar finalu fost apoteotic :))

[iustin10]

Curatindu-se ochiul inimii ,doar asa se poate vedea Dumnezeu .Nu cu ochiul mintii,ci cu cel al inimii.
Si cine pune perdeaua peste acest ochi decat patimile noastre,care ne intuneca inima ?
Iata cum se intalnesc 3 elemente :inima,vedere,Dumnezeu .
Iata cum vederea,atribuita de regula simturilor sau ratiunii , si care este principala dorinta a omului: de a vedea pe Dumnezeu ,iata deci cum aceasta vedere se muta de la simturi de la ratiune chiar ,la curatenie. Si nu neaparat numai curatenia fizica ,ci iata,curatenie a inimii.
Deci cunoasterea este in legatura cu virtutile . Fara a disturge pacatul din noi, si fara a ne umple sufletul de iubire ,ochiul fizic sau mental nu ne va fi suficient pt a il cunoaste pe Dumnezeu