Regulile polemicii civilizate / Rules of Civilised Polemics

[heaven]

Cred ca lucrurile stau mult mai simplu si multe discutii neplacute ar putea fi evitate cu usurinta,daca am invata pur si simplu sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt,fara a gandi ca le suntem superiori si ca este necesar sa le schimbam modul de a gandi.
Sa putem cauta in noi insine capacitatea de a invata,de a ne completa alaturi de cei care ne sunt diferiti,pentru ca fiecare dintre noi are si multe lucruri pozitive de oferit,chiar si atunci sau mai ales atunci cand exista diferente de opinii.Dumnezeu nu a lasat intamplator ca oamenii sa fie atat de diferiti si totusi,atat de asemanatori...
Nu este nevoie de pomelnice de reguli,ci doar de capacitatea de a accepta.Iar daca in adancul nostru simtim ca ceva din comportamentul celuilalt ne trezeste puternice sentimente de respingere si discomfort,sa ne intrebam daca nu cumva,in anumite momente din viata noastra,chiar si noua ni se intampla sa procedam la fel?Daca nu cumva ceea ce ne este dificil sa acceptam in ceilalti,exista,oare si in noi,insa ne este dificil sa acceptam asta?Pentru ca,poate,nu este doar o simpla vorba ca schimbare incepe in primul rand cu noi insine.

În prealabil postat de heaven

Cred ca lucrurile stau mult mai simplu si multe discutii neplacute ar putea fi evitate cu usurinta,daca am invata pur si simplu sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt,fara a gandi ca le suntem superiori si ca este necesar sa le schimbam modul de a gandi.
Sa putem cauta in noi insine capacitatea de a invata,de a ne completa alaturi de cei care ne sunt diferiti,pentru ca fiecare dintre noi are si multe lucruri pozitive de oferit,chiar si atunci sau mai ales atunci cand exista diferente de opinii.Dumnezeu nu a lasat intamplator ca oamenii sa fie atat de diferiti si totusi,atat de asemanatori...
Nu este nevoie de pomelnice de reguli,ci doar de capacitatea de a accepta.Iar daca in adancul nostru simtim ca ceva din comportamentul celuilalt ne trezeste puternice sentimente de respingere si discomfort,sa ne intrebam daca nu cumva,in anumite momente din viata noastra,chiar si noua ni se intampla sa procedam la fel?Daca nu cumva ceea ce ne este dificil sa acceptam in ceilalti,exista,oare si in noi,insa ne este dificil sa acceptam asta?Pentru ca,poate,nu este doar o simpla vorba ca schimbare incepe in primul rand cu noi insine.

Daca discutam despre lucruri mai mult sau mai putin indiferente, atunci da, ai dreptate. Sa trecem cu vederea. Dar noi vorbim despre credinta noastra. Sa acceptam chiar totul, heaven? Noi oamenii ii acceptam asa cum sunt, dar sa le acceptam si greselile? Nu. Asta nu se poate, caci ceea ce se scrie aici este citit de multa lume si nu vrem sa imprastiem inexactitati despre credinta ortodoxa.

[heaven]

În prealabil postat de Miha-anca

Daca discutam despre lucruri mai mult sau mai putin indiferente, atunci da, ai dreptate. Sa trecem cu vederea. Dar noi vorbim despre credinta noastra. Sa acceptam chiar totul, heaven? Noi oamenii ii acceptam asa cum sunt, dar sa le acceptam si greselile? Nu. Asta nu se poate, caci ceea ce se scrie aici este citit de multa lume si nu vrem sa imprastiem inexactitati despre credinta ortodoxa.

"Noi oamenii ii acceptam asa cum sunt, dar sa le acceptam si greselile? Nu. Asta nu se poate"...oare,aceasta este acceptarea,draga Miha..."te accept,dar fara greseli!"?Gandind,astfel,probabil si pe tine insati iti este greu sa te accepti,pentru ca eu nu cunosc om sa nu greseasca...tu cunosti?Cu toate ca as prefera sa nu le numesc greseli,ci experiente prin care oamenii invata.Si copilul pana invata sa mearga,cade de multe ori.
Aceasta aparare a ortodoxiei,oare chiar este una autentica?Daca da,ce rezultate are ea?Ce am putut observa personal in urma acestor dispute a fost doar faptul ca oamenii sunt pusi pe goana,mai ales cei care inca nu au niste repere solide pentru a face distinctia dintre persoanele care exprima niste idei si religie.Consecintele sunt de multe ori un dezastru,pentru ca multi dintre cei care sunt la inceputul acestui drum,se afla in cautari si intalnesc astfel de aparatori zelosi stand la panda cu sabia in mana,nici nu mai vor sa auda de crestinism,biserici si ori devin atei ori se arunca in tot felul de alte cautari.
Chiar si cei care par pe moment luptatori inversunati impotriva crestinismului...credeti ca ajung pe un astfel de forum intamplator?Sigur ca nu,ci la randul lor,chiar asa cum se pricep ei,unii mai diplomati,altii mai putin,cauta raspunsuri la niste framantari personale.Uneori nici macar ei nu isi dau seama de asta.Oare ce ii poate misca mai mult si sa ii faca sa se apropie?O vorba taioasa sau blandetea si acceptarea celui care se numeste crestin?
De unde stim noi ce viata a avut acel om,prin ce a trecut el de a ajuns sa gandeasca intr-un mod ori altul?Nu putem sti,ce putem,insa sa facem,este doar sa ne oferim pe noi drept viu exemplu al unei vieti crestinesti si asa,poate,vom reusi sa fim mai de folos credintei ortodoxe...

În prealabil postat de heaven

"Noi oamenii ii acceptam asa cum sunt, dar sa le acceptam si greselile? Nu. Asta nu se poate"...oare,aceasta este acceptarea,draga Miha..."te accept,dar fara greseli!"?Gandind,astfel,probabil si pe tine insati iti este greu sa te accepti,pentru ca eu nu cunosc om sa nu greseasca...tu cunosti?Cu toate ca as prefera sa nu le numesc greseli,ci experiente prin care oamenii invata.Si copilul pana invata sa mearga,cade de multe ori.
Aceasta aparare a ortodoxiei,oare chiar este una autentica?Daca da,ce rezultate are ea?Ce am putut observa personal in urma acestor dispute a fost doar faptul ca oamenii sunt pusi pe goana,mai ales cei care inca nu au niste repere solide pentru a face distinctia dintre persoanele care exprima niste idei si religie.Consecintele sunt de multe ori un dezastru,pentru ca multi dintre cei care sunt la inceputul acestui drum,se afla in cautari si intalnesc astfel de aparatori zelosi stand la panda cu sabia in mana,nici nu mai vor sa auda de crestinism,biserici si ori devin atei ori se arunca in tot felul de alte cautari.
Chiar si cei care par pe moment luptatori inversunati impotriva crestinismului...credeti ca ajung pe un astfel de forum intamplator?Sigur ca nu,ci la randul lor,chiar asa cum se pricep ei,unii mai diplomati,altii mai putin,cauta raspunsuri la niste framantari personale.Uneori nici macar ei nu isi dau seama de asta.Oare ce ii poate misca mai mult si sa ii faca sa se apropie?O vorba taioasa sau blandetea si acceptarea celui care se numeste crestin?
De unde stim noi ce viata a avut acel om,prin ce a trecut el de a ajuns sa gandeasca intr-un mod ori altul?Nu putem sti,ce putem,insa sa facem,este doar sa ne oferim pe noi drept viu exemplu al unei vieti crestinesti si asa,poate,vom reusi sa fim mai de folos credintei ortodoxe...

Intr-adevar nu avem de unde sti ce viata a dus cel, care gandeste intr-un anume fel. Tocmai aici e si raspunsul: nici nu stim cum va gandi de acum inainte: el se poate indrepta, se poate sfinti, iar eu, daca il judec ca om, raman cu judecata si voi fi judecat la randul meu de catre Dumnezeu.
Omul in sine e bun; influentele pot fi rele, adica cele care il fac pe om sa actioneze intr-un anume fel rau. Si atunci ma voi impotrivi doar faptelor, vorbelor lui, nu lui personal.
E f greu sa faci diferenta intre om si faptele lui; dar nu imposibil. Si daca reusesti, nu vei mai urî omul, ci doar pacatele.