Formalism in Biserica

În prealabil postat de leonte

Fara sa crezi ca vreau sa te jicnesc sau sa te contrazic, mai citeste o data ceea ce singur ai scris si raspunde (daca vrei) la urmatoarea intrebare: Ce sentiment se naste in inima ta de cititor... al propriului tau text?

p.s. Dupa cat de nobil e sentimentul pe care il naste vorbele tale si dupa cat adevarata e litera textului, tot atat de mare [sau de marunt] e si ajutorul tau pentru altii mai neinstruiti decat tine (ca pentru cei mai cuviosi, nu cred ca are rost sa ne zbatem)

Coleg leonte, voi raspunde la obiect: cred ca nu e un sentiment, ci o stare: luciditate. Intotdeauna am privit cu scepticism proclamismele si emfatismele, mai ales cand vin de la organizatii, fie ele biserici sau partide. Nu ma intelege gresit: marturisesc ca dogmele, Tainele, ierurgiile si tot ce este in Sfanta Traditie inspirat de la Sf. Duh este infailibil prin insasi identitatea si natura Autorului, aidca a Duhului Preasfant a lui Dumnezeu. Dar daca vine vorba de autoelogieri, lansate de o organizatie despre scopurile si originea ei, mai ales impanate cu misticisme....sincer, ma fac sa zambesc lucid si trist. Nu cred ce spun oamenii. Nu cred in aprecierile subiective ale organizatiilor. Nu trebuie sa ma creada nimeni. Sau sa (ma) inteleaga. Iti spun doar atat: priveste in jur! Gandeste-te cat ne costa, in termeni de nefericire cronicizata istoric, subiectivismul narcisist al organizatiilor.