In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[neica_nimeni_altul]

În prealabil postat de Postelnicu

Pe cine să credem şi să ascultăm, pe Sfinţi, sau pe diverşi mai mult sau mai puţin anonimi (şi noi fiind incluşi!)? (Întrebare retorică!) "Ştiinţa vremii lor"? Mai mare ruşinea şi râsul!

Este foarte bine zis, cand este vorba de cosmologia bisericeasca ortodoxa, Sfintii Parinti si traditia ne spun foarte bine cum stau lucrurile, cand este vorba despre cosmologia stiintifica gen discovery sau "stiinta vremii noastre" putem doar sa ne miram cat de multi bani sunt cheltuiti cu cercetarea unor planete aflate la mii de ani lumina si cat de putin ne foloseste cu adevarat acest lucru.

Ce preferam, sa cautam bezmetic martieni si ozn-uri pe planete aflate la mii de ani lumina (adica nimic!) sau sa incercam pe cat putem sa-l cautam pe Dumnezeu ?

[FlaviusM]

În prealabil postat de neica_nimeni_altul

Este foarte bine zis, cand este vorba de cosmologia bisericeasca ortodoxa, Sfintii Parinti si traditia ne spun foarte bine cum stau lucrurile, cand este vorba despre cosmologia stiintifica gen discovery sau "stiinta vremii noastre" putem doar sa ne miram cat de multi bani sunt cheltuiti cu cercetarea unor planete aflate la mii de ani lumina si cat de putin ne foloseste cu adevarat acest lucru.

Ce preferam, sa cautam bezmetic martieni si ozn-uri pe planete aflate la mii de ani lumina (adica nimic!) sau sa incercam pe cat putem sa-l cautam pe Dumnezeu ?

Pentru existenta acelor planete exista dovezi stiintifice.
In favoarea existentei lui dumnezeu exista cumva dovezi?

[Fani71]

Am hotarit sa postez acest mesaj si aici (il postasem pe toicul despre antropologie). Se potriveste mai bine,poate, dar nu am de gand sa mai particip altfel la discutia de aici.

Problema voastra, a adliteralistilor, geocentristilor si pamantoplatistilor ;-) este ca luati ca realitate fizica o cosmologie care este de fapt simbolica.
Pentru omul antic (exceptand unii flozofi materialisti), pentru parinti, pentru evul mediu occidental si pana la Galilei, imaginea cosmosului fizic corespundea cu o imagine simbolica a universului intreg, adica nu numai fizic, ci si subtil (psihic) si spiritual (lumea ingerilor). In acest mod, cerul corespundea cu partile nemateriale ale lumii create. Uneori, si cu Cel necreat.
Din punct de vedere simbolic, iconic, asta este valabil si astazi, bineinteles; si corespunde cu perceptia senzoriala neajutata de vreun instrument: pamantul este jos, cerul este sus, cerul simblizeaza lumea spirituala si chiar preznta lui Dumnezeu. Este perceptia unu copil (de curand baiatul meu de 4 ani mi-a facut reflexia ca gastele nu zboara bine, nu pot sa zboare pana la Dumnezeu).
Iar pamantul desigur este 'jos' si 'in cetru', pentru ca omul este in centru, Dumnezeu l-a pus mediator intre lumea vazta si cea nevazta, intre cer si pamant. (dupa cum spun toti parintii)

Dar acest model nu este un model fizic, de tip stiinific modern, ci simbolic. Nu puteti nega totusi observatiile stiintifce. Si ele coresund unei forme de cunoastere valabile la nivelul lor. Si altfel ne dam pe mana ateilor care, asa cum imi amintesc ca ne spunea profesorul nostru de istorie trecut prin scoala stalinista, Dumnezeu nu exista pentru ca cosmonautii au fost in cer si nu l-au vazut (cand ne-a spus asta aveam 10 ani si imi amintesc cami-am spus:Ce absurd! Daca Dumnezeu exista, El nu este in cerul material, desigur!)

Repet, petru parinti, nici nu conta daca acest model era adevarat dpdv strict fizic. Pentru ei fizicul se confunda cu simbolicul, in general. Daca vorbesc de zilele creatiei, nu isi pun problema cat de simbolic trebuie intelese acele zile si de ex. daca apele de sus reprezinta chiar ape fizice sau un alt nivel al lumii (cel subtil sau cel spiritual).
Nici nu-si puneau problema, nu era in orizontul lor cultural. Poate era mai bine.. Nu stiu, insa cultura umana a evoluat in alta directie iar noi ne punem problema, asa suntem educati, si acum nu mai putem face abstractie de modelul de tip pur fizic aparut odata cu Galilei.
A vrea sa facem din acel model simbolic un model materialist mi se pare absurd.

As mai vrea sa mai adaug ca raspns la ironiile Postelnicului ca atat eu, cat si el, folosim o cheie hermeneutica in interpretarea textelor patristice. Nu exista lectura simpla, mai ales cand citesti texte atat de vechi trebuie sa ai o cheie de interpretare, nu ajunge sa zici 'scrie negru pe alb', caci non idem est si duo dicunt idem. El alege sa inteleaga in stil modern, stiintific, afirmatiile lor (apa era H2O, pamantul humus, ziua avea 24 e ore etc). Dupa parerea mea, in mod paradoxal, el gandeste mai modernist ca mine iar interpretarea lui e reductoare pentru ca materialista.

Un post binecuvantat si imi cer iertare daca am necajit pe cineva.

[Raoul]

1. Legat de proorocii, a mai fost una despre Romania 2011 care zicea ca va fi baie de sange, sau ceva de genul. Si nu a fost nimic. Nu mai luati orice lucru de bun.

2. Legat de astronomie, am si eu unele nelamuriri ce-i drept.

De exemplu ni se spune ce Luceafarul e planeta Venus. Cum de o vedem noapte, cand ne aflam cu spatele la soare, iar ea se afla intre pamant si soare??

[neica_nimeni_altul]

În prealabil postat de FlaviusM

Pentru existenta acelor planete exista dovezi stiintifice.
In favoarea existentei lui dumnezeu exista cumva dovezi?

1. Flavius, urmareste cu mare atentie acest rationament simplu:
Daca o planeta se afla la mii de ani lumina departare de pamant, asta inseamna ca ceea ce observi cu ajutorul telescopului AZI este ceva care s-a intamplat cu mii de ani "lumina" in trecut. Eminescu in poezia "La steaua" exprima foarte bine acest concept.

2. Tu ai nevoie de dovezi stiintifice in favoarea existentei lui Dumnezeu,... imi pare rau pentru tine !

[vsovivivi]

În prealabil postat de FlaviusM

Pentru existenta acelor planete exista dovezi stiintifice.
In favoarea existentei lui dumnezeu exista cumva dovezi?

Dovezi că există planete? Photoşopu' şi filmele de pe lună şi marte le numeşti tu dovezi?
Ce numim noi planete, alea pe care le văd unii prin lunetă sunt nişte adunături sferice de apă, foc, ghiaţă, gaze... nu există pământuri prin cer.

Deci ce vedem noi de jos şi au fost numite planete sunt mult mai mici decât credem noi şi nu sunt din pământ ci din aburi, din gaze, din ghiaţă (luna) iar pământul nu e planetă!

În schimb Dumnezeu este mai Adevărat decât vă închipuiţi, însă El se arată doar celor cu inima nevicleană care nu se ascund în noaptea vicleană a răutăţii...

Practic există două lumini văzute, lumina fierbinte a soarelui, care umple cerul şi pământul de lumină şi de imagini colorate dar această lumină suferă curbarea prin mediu şi mai este lumina ce vine de la fulger care este o lumină dreaptă şi care nu suferă curbarea prin cer, prin mediu decât absorbţia, scăderea intensităţii.

Astfel dacă ar exista o lumină de fulger suficient de puternică undeva deasupra pământului aproape de soare sau de lună, ea s-ar vedea în acelaşi timp de către toţi locuitorii pământului.

Lucifer a căzut şi cade ca piatra nedrept aruncată din mâinele omului şi vai de cel pe care cade ea şi la fel ca fulgerul din ceruri cade atunci când cade dacă se suie la cer căci fulgerul căzând, atunci când se văd fulgere pe cer, loveşte cu moarte şi durere în toate direcţiile până la pământ de parcă toţi ar fi vinovaţi că el a păcătuit şi s-a mândrit cu răutate şi pentru că a căzut din demnitatea şi ierarhia îngerească, pe când Fiul Omului Luminează ca Fulgerul de la răsărit până la apus pentru că Lumina Lui este DREAPTĂ ca a Fulgerului, este o lumină albă ca laptele şi ea nu colorează şi nu se curbează străbătând cerul iar dacă are o putere suficientă, o energie a dreptăţii acumulată din belşug, ea descărcându-se va ajunge de la răsărit până la apus şi toţi oamenii o pot vedea în acelaşi timp.

Noi însă trebuie să căutăm Lumina Lumii căci dacă omul crede că lumea e lumina atunci ajunge să creadă în planete, în sfericitatea pământului,în miliarde de ani lumină şi big-ban, şi va fi vai de el până la urmă... căci va inhala ca nebunul toată slava de la oameni crezându-se mai ceva ca fulgerul, care nu este altceva decât un purtător al energiei dreptăţii văzute.

'Cine judecă în batjocură pe el însuşi se... răzbună'.