Poezii pentru cei mici

[Floare alba]

Viorica, fata mamei
Cea cuminte şi curată,
Şi-a făcut, mâncând cireşe,
Pe furiş, pe şorţ, o pată…

Şi-acum stă-ntr-un colţ şi plânge:
“Doctorul e vinovat
Şi c-o să mă certe mama,
Şi că şorţul l-am pătat!”

Mama intră-ncet pe uşă;
Ea tresare şi-ntinzând
Mâinile deasupra petei,
Plânge întruna suspinând.

- De ce plângi, fetiţa mamei?
- Plâng că doctorul ţi-a spus
Să nu-mi dai de loc cireşe,
Şi tu în dulap le-ai pus…

- Şi tu plângi din lăcomie?
Ce ruşine!…
- Să mă ierţi!…
- Bine, dar să fii cuminte…
- Nici de şorţ nu mă mai cerţi?

- Care şorţ? întreabă mama…
- Uite, ăsta: l-a pătat
Lăcomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.