Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

„Viaţa adevărată nu o are omul decât în iubirea simţitoare, dezinteresată faţă de alţii, care-şi are izvorul în credinţa lui Dumnezeu.”

Părintele Ioanichie Bălan: Ce ne învaţă Biserica Ortodoxă despre moarte? De când începe omul să moară? Ce înseamnă moartea spirituală?
Părintele Dumitru Stăniloae: Biserica Ortodoxă învaţă că omul începe să moară sufleteşte de când începe să nu-i mai pese de Dumnezeu. Nepăsarea de Dumnezeu îl face să nu-i mai pese nici de oameni. El este în stare să facă orice rău semenilor săi, sau nu se mai simtă obligat la nici un bine faţă de ei. Cel păcătos a murit sufleteşte, a devenit aspru, nesimţitor. El poate părea că se interesează de oameni sau că luptă pentru ei, dar de fapt el se foloseşte de ei pentru sine. Lucrul acesta se vede numai la o anumită vreme.
Viaţa adevărată nu o are omul decât în iubirea simţitoare, dezinteresată faţă de alţii, care-şi are izvorul în credinţa lui Dumnezeu. Omul acesta e mort sufleteşte, pentru că e uscat prin egoismul său. Orizontul lui e îngustat. Viaţa lui e lipsită de sens, de vibraţie nobilă. Ea se manifestă în izbucniri de poftă, de mânie, urmate de dezamăgiri, ca să înainteze într-o mare tristeţe sau disperare.

(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol II, 1984, pp. 64-66)

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=BOrll...AB130ED8A2BB18

[cristiboss56]

Faceți măcar 100 de metanii pe zi, că vă dă sănătate sufletească şi trupească.

Când îți aduci aminte de Dumnezeu înmulțeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Dumnezeu să-şi aducă aminte de tine.
Dacă uiți să zici „Doamne Iisuse…”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine”.

Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunoştințele, îmbrăcămintea minții, nevoințele, ostenelile, te însoțesc dincolo.

Eu vă ajut cu smerenia, căci ea are toate darurile. Smerenia e dulama lui Dumnezeu.

Prin supărări, tulburări, ceartă, iuțeală, se pierde o energie bună din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.

Îngerul păzitor de la botez este păzitorul legilor dumnezeieşti, pe care omul trebuie să le îndeplinească.

Destinul nostru e colosal de înalt: îndumnezeirea.

Omul învață 6 ani ca să vorbească şi 60 de ani trebuie să învețe ca să tacă.

Mare meşter e vicleanul, până şi în poruncile lui Dumnezeu se ascunde.

Răbdând canonul şi zicând: „aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele.

Să nu răspunzi cu înțepături, coarne, copite, a nu te apăra, să-ți îmblânzeşti câinele.

Când ai vreo ispită, nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.

Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă. Îngăduie Dumnezeu să-ți auzi păcatele tale cele cu mintea. De o ocară nu te speli apărându-te, ci însuşindu-ți-o.

Pe vârful limbii călăreşte satana.

Parintele Arsenie Boca - Insemnari din manuscrisele de la Sinaia

[cristiboss56]

Nu faceţi cu nici un chip o spovedanie aşa, tradiţională, raţională, ci afectivă. Să spuneţi păcatul cu gustul lui, cu mustul lui, că de multe ori chiar mărturisirea după un îndreptar de spovedanie poate fi o spovedanie raţională. Deci, să fiţi bine spovediţi! Asta-i taină care mântuieşte! Păcatele dezlegate nu se mai iau în vedere, spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, nici la Vămile Văzduhului, nici la Judecată de Apoi, unde cel mai mare lucru cu care trebuie să ne prezentăm este dezlegarea de păcate.
Dă-ţi seama ce uşor poţi să te mântuieşti! Şi te duci la un semen de-al tău să-i spui, la un om, nu la un înger.
Nu trebuie să existe ruşine la spovedit. Aceasta este o armă foarte eficace a diavolului, să-ţi dea ruşine la spovedit.
O spovedanie bună înseamnă să spui tot. Dacă te ruşinezi, ascunzi din păcate. Apoi, să vă cercetaţi oriunde, să vă controlaţi, că e mare greşeală să nu fii înregistrat în tot ce faci. Urmăriţi-vă pe voi înşivă, înregistraţi-vă paşii şi mintea. Pentru că se poate să te speli pe faţă şi să te speli numai la o subţioară, dar pe una să nu te speli, uiţi.
N-ai nevoie să laşi impresie bună duhovnicului. Duhovnicul se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a uşurat şi te-a scos din adânc de ape. Tu eşti la doi metri adâncime în apă, de ce îi spui că eşti numai la jumătate de centimetru?
Spovedeşte-te curat. N-are nevoie duhovnicul ca să te lauzi tu pe tine. Şi pe urmă, vă mai spun şi altceva, el este plin de har şi te simte, nu este prost, îşi dă seama. Credeţi că Dumnezeu a făcut duhovnic pe oricine? Şi atunci, te simte şi, delicat, poate să-ţi spună: „De ce mă minţi, măi frate?” Pentru că duhovnicul nu poate să-ţi lase impresia că-ţi cunoaşte ţie păcatele. Îi descoperă Dumnezeu într-un fel, că te dai tu de gol. Puneţi mâna pe creionaş şi notaţi păcatele. Altfel, ţi-l poate dilua mai târziu satana. Dar, dacă nu te-ai pregătit, şi te-ai dus întâmplător, şi te-ai lăsat pe seama duhovnicului, şi ai omis o serie întreagă de păcate pe care nu le-ai spus, acelea nu sunt iertate.

Taina Pocăinţei cuprinde patru elemente:

1. Să nu mai faci păcatul.
2. Să-l mărturiseşti.
3. Să te dezlege duhovnicul.
4. Canonul.

Iar dacă nu puteţi să faceţi canonul pe care vi l-a dat, sunteţi în culpă. Trebuie să vă spovediţi că nu aţi putut să faceţi canonul sau nu aţi vrut. De ce să nu se poată face? Chestia asta că-l fac sau nu-l fac, mai ales că nu-l fac, trebuie s-o discutaţi cu duhovnicul care vi l-a dat. E singurul care poate să vi-l uşureze.

(Arhim. Arsenie PAPACIOC, Sfânta Taină a Spovedaniei)

[cristiboss56]

„Smerenia lui Hristos atrage după sine smerenia noastră.”

„Cine se smereşte înaintea altuia tăindu-şi voia sa de a se arăta mai presus decât acela, îl face şi pe acela să-şi taie voia lui de a se arăta mai presus de decât el. Astfel, cel smerit îşi taie nu numai voia mândriei sale, ci şi voia mândriei celuilalt. Nu se taie voia altuia printr-o superioritate de putere lumească, ci prin voia smereniei proprii, care atrage după sine smerenia altuia, aşa cum smerenia lui Hristos atrage după sine smerenia noastră.”
(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 42 la Ava Dorotei, Învăţături, în Filocalia IX, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 491)

[cristiboss56]

Ne aflăm în Postul Naşterii Domnului, prilej cu care l-am rugat pe pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, să ne vorbească despre rânduielile bisericeşti referitoare la această perioadă.

Părinte profesor, care este semnificaţia Postului Naşterii Domnului?

Am început, cu ziua de 14 noiembrie, Postul Crăciunului sau Postul Naşterii Domnului, unul dintre cele patru posturi de durată din timpul anului bisericesc. Acest post începe la 15 noiembrie şi durează până la 24 decembrie, inclusiv. Pentru începutul acestui post, se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie, ziua de pomenire a Sfântului Apostol Filip. Dacă această sărbătoare cade într-o zi de miercuri sau vineri, atunci se lasă sec cu o zi mai devreme, aşa cum a fost situaţia în acest an.

Postul Naşterii Domnului are o durată de 40 de zile şi ne aminteşte de postul ţinut de Moise pe Muntele Sinai, înainte de primirea tablelor Legii, fiind un îndemn pentru creştini de a se pregăti, prin post şi rugăciune, pentru primirea Mântuitorului Iisus Hristos pentru a aduce Legea cea nouă şi mântuirea neamului omenesc.

Care sunt rânduielile bisericeşti referitoare la acest post?

În ordinea importanţei, Postul Crăciunului este al doilea după Postul Sfintelor Paşti. În ceea ce priveşte felul postirii, Postul Crăciunului este mai uşor decât cel al Paştilor, asemănându-se cu cel al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. În conformitate cu normele şi rânduielile bisericeşti, aflate în pravile, în mănăstiri se ajunează, adică nu se mănâncă nimic, în zilele de luni, miercuri şi vineri, până la săvârşirea slujbei Ceasului al IX-lea, adică până la orele 15:00-16:00. După aceste ore se poate consuma hrană uscată, adică pâine, turte, covrigi, fructe uscate, poame, seminţe sau legume fierte, fără untdelemn. În zilele de marţi şi joi, se pot consuma legume şi zarzavaturi fierte, la care se adaugă untdelemn şi vin. În zilele de sâmbătă şi duminică, este permis şi consumul de peşte, până la 20 decembrie, când postul devine aspru. Dacă în zilele de luni, marţi şi joi, din perioada acestui post, cade o sărbătoare a unui sfânt mai important, care are în rânduiala slujbei Doxologie mare, atunci se dezleagă la peşte, iar dacă aceste sărbători cad în zilele de miercuri şi vineri, atunci se dezleagă numai la untdelemn şi vin, dar se mănâncă o dată pe zi. Dacă în zilele de miercuri şi vineri cade o sărbătoare a unui sfânt cu Priveghere, cum ar fi Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie) sau Sfântul Ierarh Spiridon (12 decembrie) sau una dintre sărbătorile care sunt hramuri de biserică, în aceste zile se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin. Pentru praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, se dă totdeauna dezlegare la peşte, indiferent în ce zi din săptămână ar cădea această sărbătoare.

(Interviu publicat în Ziarul Lumina, Ediţia din data de 6 decembrie 2012)