Curatia trupeasca pana la nunta

[anisoara]

Frumos sfat!!Dar unii se trezesc foarte tarziu ... cauta cu disperare intoarcerea si spera ca poate isi schimba Dumnezeu planurile cu viata lor.

De aceea, sfatul meu atât pentru fete, cât şi pentru băieţi acesta este: nu amânaţi căsătoria. Dacă socotiţi că aţi găsit partenerul potrivit, care mai exact înseamnă că are toate următoarele trei calităţi:
-Îl iubeşte pe Isus şi este hotărât(ă) să Îl urmeze
-vă iubeşte şi îl (o) iubiţi
-credeţi că ar putea fi un bun tată (mamă) de familie
atunci nu mai aşteptaţi nicio zi, că nu mai aveţi ce anume să aşteptaţi: mergeţi la preot chiar mâine.

Restul vine ca de la sine, între doi tineri ţinuţi de câte o mână de Domnul. Şi succesele studenţeşti, şi cariera, şi banii, şi locuinţa, şi tot ce mai vreţi şi sunteţi de părere că înseamnă fericire.[/quote]

[anisoara]

De aceea, sfatul meu atât pentru fete, cât şi pentru băieţi acesta este: nu amânaţi căsătoria. Dacă socotiţi că aţi găsit partenerul potrivit, care mai exact înseamnă că are toate următoarele trei calităţi:
-Îl iubeşte pe Isus şi este hotărât(ă) să Îl urmeze
-vă iubeşte şi îl (o) iubiţi
-credeţi că ar putea fi un bun tată (mamă) de familie
atunci nu mai aşteptaţi nicio zi, că nu mai aveţi ce anume să aşteptaţi: mergeţi la preot chiar mâine.

Restul vine ca de la sine, între doi tineri ţinuţi de câte o mână de Domnul. Şi succesele studenţeşti, şi cariera, şi banii, şi locuinţa, şi tot ce mai vreţi şi sunteţi de părere că înseamnă fericire.[/quote][/quote]Frumos sfat!!Dar unii se trezesc foarte tarziu ... cauta cu disperare intoarcerea si spera ca poate isi schimba Dumnezeu planurile cu viata lor

[bizantina]

În prealabil postat de anisoara

De aceea, sfatul meu atât pentru fete, cât şi pentru băieţi acesta este: nu amânaţi căsătoria. Dacă socotiţi că aţi găsit partenerul potrivit, care mai exact înseamnă că are toate următoarele trei calităţi:
-Îl iubeşte pe Isus şi este hotărât(ă) să Îl urmeze
-vă iubeşte şi îl (o) iubiţi
-credeţi că ar putea fi un bun tată (mamă) de familie
atunci nu mai aşteptaţi nicio zi, că nu mai aveţi ce anume să aşteptaţi: mergeţi la preot chiar mâine.

Restul vine ca de la sine, între doi tineri ţinuţi de câte o mână de Domnul. Şi succesele studenţeşti, şi cariera, şi banii, şi locuinţa, şi tot ce mai vreţi şi sunteţi de părere că înseamnă fericire.

[/quote]

Ai dat un sfat foarte bun, conform invataturilor crestin ortodoxe, ca tinerii sa mearga la preot atunci cand sunt de comun acord ca vor sa-si imparta bucuriile si necazurile in aceasta viata.
Perioada pana la casatorie (care se doreste a fi scurtata pe cat posibil), trebuie traita in castitate. Cei doi tineri vor purta discutii, pentru o cunoastere mai buna, vor discuta despre viitoarea casatorie, tot ce tine de acest subiect.
In felul acesta se vor dovedi buni crestini, respectand poruncile lui Dumnezeu si cele ale Bisericii ortodoxe.
Dar daca vor imita felul lumesc de vietuire (concubinaj), atunci sa stie ca sunt lipsiti de protectia si binecuvantarile lui Dumnezeu, iar sfarsitul va fi iadul de foc.

ps.: numele Mantuitorului se scrie cu doi "i", adica "Iisus".

[Andra_07]

Ai dat un sfat foarte bun, conform invataturilor crestin ortodoxe, ca tinerii sa mearga la preot atunci cand sunt de comun acord ca vor sa-si imparta bucuriile si necazurile in aceasta viata.
Perioada pana la casatorie (care se doreste a fi scurtata pe cat posibil), trebuie traita in castitate. Cei doi tineri vor purta discutii, pentru o cunoastere mai buna, vor discuta despre viitoarea casatorie, tot ce tine de acest subiect.
In felul acesta se vor dovedi buni crestini, respectand poruncile lui Dumnezeu si cele ale Bisericii ortodoxe.
Dar daca vor imita felul lumesc de vietuire (concubinaj), atunci sa stie ca sunt lipsiti de protectia si binecuvantarile lui Dumnezeu, iar sfarsitul va fi iadul de foc.

ps.: numele Mantuitorului se scrie cu doi "i", adica "Iisus".[/quote]

Sfatul l-a dat domnul Dragomir. Frumos sfat si adevarat. La fel de bine ai zis si tu.

[Ekaterina]

Parintele Paisie Aghioritul ii indeamna pe tineri sa se poarte astfel:

"Fiecare trebuie sa o vada pe logodnica lui ca pe sora lui, sa fie amandoi foarte atenti si sa se infraneze. Sa-si faca nevointa lor, pentru dragostea lui Dumnezeu, ca astfel sa se incununeze la sfarsit ca niste luptatori marinimosi. Aceasta este semnificatia cununiilor Bisericii. Numai astfel are cineva ca ajutor harul dumnezeiesc. Logodna sa fie scurta, sa nu se prelungeasca prea mult."

Din casniciile pe care le-am cunoscut de-a lungul timpului, m-am convins ca acesta este secretul unei casnicii fericite.

[MihaiG]

În prealabil postat de Andra_07

Dar daca vor imita felul lumesc de vietuire (concubinaj), atunci sa stie ca sunt lipsiti de protectia si binecuvantarile lui Dumnezeu, iar sfarsitul va fi iadul de foc.

Si vi se pare corect ca pentru un act sexual sa arzi o vesnicie in "iadul de foc" ?

[Andra_07]

În prealabil postat de MihaiG

Si vi se pare corect ca pentru un act sexual sa arzi o vesnicie in "iadul de foc" ?

Nu am postat eu treaba asta. A fost o eroare in sistem.

[Andra_07]

În prealabil postat de MihaiG

Si vi se pare corect ca pentru un act sexual sa arzi o vesnicie in "iadul de foc" ?

Bizantina l-a postat.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Si vi se pare corect ca pentru un act sexual sa arzi o vesnicie in "iadul de foc" ?

Mie, unuia, mi se pare absolut corect. Primii nostri parinti au fost exmatriculati din raiul pamantesc pentru mult mai putin decat o fornicatie: pentru ca au mancat dintr-un fruct din care nu trebuiau sa manance. In realitate, este vorba de trecerea unui prag de interdictie divina. Iar fapta lor a avut consecinte teribile. Oricare transgresare a legii divine o are.

Cu pregatirea dv de jurist veti intelege indata. Iata: eu ard o palma cuiva. Un lucru care nu trebuie, desigur, facut. Acuma, sa presupunem ca ajung cu pricina in fata judecatorului. Un lucru important care il intereseaza ar fi cui anume am tras o palma. Daca e vorba de brancardierul spitalului in care conduceam garda de noapte fiindca se scobea in dinti in loc sa aduca brancarda, probabil ca am sa fiu condamnat, fiindca brancardierii sunt oameni, nu vite si nu trebuie palmuiti. Este, insa, de presupus ca pedeapsa va fi spre minimul legal. Daca, insa, l-am palmuit pe colegul de la cealalta linie de garda, nu as mai beneficia de aceeasi atitudine binevoitoare a judecatorului. Inca si mai grav ar fi daca a doua zi, la raportul de garda, seful clinicii m-a apostrofat asupra felului in care am condus garda, iar eu am sarit cu o palma. Nici nu mai vorbesc de cazul in care cel palmuit de mine ar fi ministrul sanatatii. Iar, daca as trai intr-o monarhie, palmuirea regelui ar fi echivalenta unei crime. Traim, de fapt, intr-o monarhie: traim in Biserica Catolica. Una e sa-l palmuiesc pe paracliser, alta e sa fac acelasi lucru cu Sfantul Parinte. Dar, daca cel palmuit ar fi mai mult, MULT mai mult decat acestia, nu numai in grad, dar si superior ontologic ? Daca ar fi vorba de Regele Regilor, daca ar fi vorba de Insusi Acela in numele Caruia Sfantul Parinte carmuieste Corabia ? Avem aici ceea ce matematicienii ar numi un fenomen de limita: daca Acela palmuit imi este nu superior, ci INFINIT superior, atunci palma mea ar fi un lucru de INFINITA gravitate.
Sau, sa o luam altfel. Stiti bine ca injuratura, daca nu e vorba de cele sfinte, este pacat lesne iertator. Pentru o injuratura nu e nevoie de spovada, ci e un lucru pe care Dumnezeu il iarta prin simpla cainta si hotarare de a nu mai injura. Pe de alta parte, a-l injura pe preot, cu deosebire cand, purtand ornatele imparatesti, actioneaza in persona Christi Capitis, este nu numai un pacat grav, ci un lucru care duce la excomunicare automata. Preotul insusi, nici chiar in cadru sacramental, nu mai poate obtine iertarea pentru mine, ci va deferi cazul episcopului. Iar, daca ar fi sa mor inainte de a obtine dezlegarea arhiereasca, as muri in stare cazuta si in afara Bisericii. Atat este de important statutul celui care face obiectul injuraturii.
Or, prin pacat, asta facem: Il injuram pe Dumenezeu. Il palmuim pe Cristos. Este o fapta de gravitate infinita, care merita pe deplin pedeapsa infinita. Daca vreun alpinist, atarnand de o singura franghie deasupra prapastiei, s-ar apuca sa il injure pe cel care tine capatul franghiei, ar fi curata nebunie. Acela ar putea da drumul oricand considera franghiei, iar nebunul s-ar pravali in prapastie. Atat de nebuni suntem noi. Prin pacatele noastre, prin sudalmele pe care le aducem Domnului aici printr-o betie, colo printr-o fornicatie, dincolo printr-un sperjur, Il provocam pe Dumnezeu. Numai infinita Lui rabdare face sa nu dea drumul imediat firului vietii noastre, care atarna de mana Lui. Dar, daca o va face atunci cand suntem in siguranta, cand ne aflam pe stanca tare a Sfantului Sacrament, sau daca, dimpotriva, o va face cand sufletul nostru atarna deasupra prapastiei vesniciei, numai de El depinde. Eu, unul, nu mai vreau sa fiu nebun. I-am pus destul rabdarea la incercare. De saptezeci de ori catre sapte ori s-ar fi cuvenit sa dea drumul franghiei sufletului meu, aflat in inconstienta murdarie. Simt ca El nu ar mai putea suporta sa ma intorc, iarasi, la vomitatura mea...

[Andra_07]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mie, unuia, mi se pare absolut corect. Primii nostri parinti au fost exmatriculati din raiul pamantesc pentru mult mai putin decat o fornicatie: pentru ca au mancat dintr-un fruct din care nu trebuiau sa manance. In realitate, este vorba de trecerea unui prag de interdictie divina. Iar fapta lor a avut consecinte teribile. Oricare transgresare a legii divine o are.

Cu pregatirea dv de jurist veti intelege indata. Iata: eu ard o palma cuiva. Un lucru care nu trebuie, desigur, facut. Acuma, sa presupunem ca ajung cu pricina in fata judecatorului. Un lucru important care il intereseaza ar fi cui anume am tras o palma. Daca e vorba de brancardierul spitalului in care conduceam garda de noapte fiindca se scobea in dinti in loc sa aduca brancarda, probabil ca am sa fiu condamnat, fiindca brancardierii sunt oameni, nu vite si nu trebuie palmuiti. Este, insa, de presupus ca pedeapsa va fi spre minimul legal. Daca, insa, l-am palmuit pe colegul de la cealalta linie de garda, nu as mai beneficia de aceeasi atitudine binevoitoare a judecatorului. Inca si mai grav ar fi daca a doua zi, la raportul de garda, seful clinicii m-a apostrofat asupra felului in care am condus garda, iar eu am sarit cu o palma. Nici nu mai vorbesc de cazul in care cel palmuit de mine ar fi ministrul sanatatii. Iar, daca as trai intr-o monarhie, palmuirea regelui ar fi echivalenta unei crime. Traim, de fapt, intr-o monarhie: traim in Biserica Catolica. Una e sa-l palmuiesc pe paracliser, alta e sa fac acelasi lucru cu Sfantul Parinte. Dar, daca cel palmuit ar fi mai mult, MULT mai mult decat acestia, nu numai in grad, dar si superior ontologic ? Daca ar fi vorba de Regele Regilor, daca ar fi vorba de Insusi Acela in numele Caruia Sfantul Parinte carmuieste Corabia ? Avem aici ceea ce matematicienii ar numi un fenomen de limita: daca Acela palmuit imi este nu superior, ci INFINIT superior, atunci palma mea ar fi un lucru de INFINITA gravitate.
Sau, sa o luam altfel. Stiti bine ca injuratura, daca nu e vorba de cele sfinte, este pacat lesne iertator. Pentru o injuratura nu e nevoie de spovada, ci e un lucru pe care Dumnezeu il iarta prin simpla cainta si hotarare de a nu mai injura. Pe de alta parte, a-l injura pe preot, cu deosebire cand, purtand ornatele imparatesti, actioneaza in persona Christi Capitis, este nu numai un pacat grav, ci un lucru care duce la excomunicare automata. Preotul insusi, nici chiar in cadru sacramental, nu mai poate obtine iertarea pentru mine, ci va deferi cazul episcopului. Iar, daca ar fi sa mor inainte de a obtine dezlegarea arhiereasca, as muri in stare cazuta si in afara Bisericii. Atat este de important statutul celui care face obiectul injuraturii.
Or, prin pacat, asta facem: Il injuram pe Dumenezeu. Il palmuim pe Cristos. Este o fapta de gravitate infinita, care merita pe deplin pedeapsa infinita. Daca vreun alpinist, atarnand de o singura franghie deasupra prapastiei, s-ar apuca sa il injure pe cel care tine capatul franghiei, ar fi curata nebunie. Acela ar putea da drumul oricand considera franghiei, iar nebunul s-ar pravali in prapastie. Atat de nebuni suntem noi. Prin pacatele noastre, prin sudalmele pe care le aducem Domnului aici printr-o betie, colo printr-o fornicatie, dincolo printr-un sperjur, Il provocam pe Dumnezeu. Numai infinita Lui rabdare face sa nu dea drumul imediat firului vietii noastre, care atarna de mana Lui. Dar, daca o va face atunci cand suntem in siguranta, cand ne aflam pe stanca tare a Sfantului Sacrament, sau daca, dimpotriva, o va face cand sufletul nostru atarna deasupra prapastiei vesniciei, numai de El depinde. Eu, unul, nu mai vreau sa fiu nebun. I-am pus destul rabdarea la incercare. De saptezeci de ori catre sapte ori s-ar fi cuvenit sa dea drumul franghiei sufletului meu, aflat in inconstienta murdarie. Simt ca El nu ar mai putea suporta sa ma intorc, iarasi, la vomitatura mea...

Sincer, ma indoiesc ca toate pacatele sunt socotite la fel. Sunt sustinatoare a Sfintei Taine a Cununiei, dar nu cred ca arzi in focul iadului daca te-ai culcat inainte de casatorie cu persoana iubita.
Sincer, eu consider mult mai grav sa vorbesti vulgar toata ziua la adresa tuturor, sa te exprimi trivial si cu cuvinte murdare, decat sa ai relatii cu o persoana.
Pana la urma jignind pe cineva cu vorbe urate si scarboase, incalci si poruncile lui Dumnezeu si pe deasupra mai faci rau si altui om.